Ce inseamna un trai decent. Ce ar trebui sa avem daca muncim. Drepturile românilor – sclavi muncitori fara bunastare (pol100)

Societatea umană modernă ar trebui într-o normalitate să asigure MĂCAR UN TRAI DECENT pentru FIECARE dintre locuitorii acestei planete. Dar să nu vorbim la modul general, despre planetă, lume şi viaţă, ci să vorbim concret despre România şi poporul român. Statul Român ar trebui într-o normalitate să asigure MĂCAR UN TRAI DECENT pentru FIECARE român în parte. Sigur că părerea mea este că România NU asigură un trai decent românilor iar românii sunt nişte sclavi muncitori moderni care nu sunt în stare să lupte pentru bunăstarea vieţii lor. Dar haideţi să vedem CE ÎNSEAMNĂ EXACT UN TRAI DECENT şi DE CE NU ÎL AVEM? Detalii în continuare:

De ce NU imi place Sorin Oprescu – lipsa viziune si risipa banilor publici. Amenajare Dambovita, piste biciclete (pol78)

Îmi propun prin acest text să spulber o leacă din “îndrăgosteala de Sorin Oprescu”, de care suferă probabil mulţi bucureşteni şi chiar români din alte oraşe (despre fenomenul nociv îndrăgosteala de politicieni citiţi AICI).

Sorin Oprescu este primarul general al capitalei din 2008 până în prezent. În 2012 a fost reconfirmat de Bucureşteni, câştigând (ca “independent susţinut de USL”) încă un mandat de 4 ani la primăria generală, valabil până în 2016. De când este primar, ca bucureştean am putut observa următoarele lucruri:

Schimbari necesare la poporul român. Abordari si atitudini importante pentru români. Schimbarea comportamentului (edu5)

De fapt, totul pleacă de la CE VREM. (cine mai porneşte un text cu “De fapt…”? :) ). Ideea este că cel mai important lucru pentru bunăstarea noastră este să stabilim ce vrem. După ce stabilim ce vrem, fiecare în parte, dar şi ca popor, trebuie să ne întrebăm dacă e normal ce am stabilit că vrem. Dacă este normal, trebuie apoi să vedem cum obţinem ce vrem. Dacă nu este normal, trebuie să schimbăm ce vrem. Dar…ce este normalul? Normalul este subiectul central al unui alt text viitor de-al meu. Până atunci ţin să subliniez că dacă stăm să ne gândim, o să observăm că toţi oamenii, fără excepţie, vor de fapt acelaşi lucru: confort material şi/sau psihic. Nu există excepţie de la această regulă (o să explic într-un text viitor). Dacă am stabilit că toţi oamenii (deci inclusiv românii) vor să aibă confort material şi/sau psihic, atunci consider că ar fi important pentru ei să facă o trecere (bruscă sau nu) de la o abordare greşită (care NU le va asigura acel confort dorit) către o abordare corectă, care îi va ajuta să aibă o viaţă mai bună. Iată în continuare la ce mă refer: