Cum sa Inveti sa Mergi pe Bicicleta – Singur, Simplu, Rapid. Cea mai Usoara Metoda (div3)

Dacă veți citi acest text, veți afla foarte rapid cea mai usoara metoda de invatare a mersului pe bicicleta, valabila pentru adulti si copii. Iata capitolele acestui ghid de mers pe bicicleta – puteți sări direct la ce vă interesează apăsând pe capitolul respectiv, însă vă recomand să citiți textul integral pentru a înțelege mai bine fenomenul „mersului pe bicicletă”:

1. Principalele greşeli în învăţarea mersului pe bicicletă

2. De ce să vrei să înveți să mergi pe bicicletă

3. De ce există oameni care încă nu știu să meargă pe bicicletă (+este vina lor?)

4. De ce cred oamenii că este greu să înveți să mergi pe bicicletă, mai ales la vârste mai înaintate

5. De ce le este greu multor oameni să învețe să meargă pe bicicletă

6. Cum înveți să mergi pe bicicletă – Metoda ușoară (singur, simplu, rapid, fără să-ţi fie frică, fără traume psihice sau fizice), pas cu pas, valabilă atât pentru copii cât și pentru adulți

Recapitularea metodei – pe scurt

Ce am concluzionat în urma cursurilor practice pentru mersul pe bicicletă organizate de mine (pe baza Metodei uşoare)

Dacă vă interesează aceste lucruri, vă invit să le aflați în continuare:

METODA UŞOARĂ EXPLICATĂ ÎN ACEST TEXT CHIAR FUNCŢIONEAZĂ – CITIŢI FEEDBACK-UL PRIMIT ÎN COMENTARIILE DE LA SFÂRŞIT!

Ultimul update al acestui text: mai 2016.

Cei care doresc să înveţe să meargă pe bicicletă singuri, sunt invitaţi să citească şi o Comparație între Metoda clasică (aplicată de cei mai mulţi oameni) și Metoda ușoară pentru a învăța să mergi pe bicicletă – click aici, sau să citească direct informaţiile de mai jos şi Metoda uşoară detaliată în continuare:

1. Principalele greşeli atunci când încerci să înveţi să mergi pe bicicletă sunt, în ordine aleatoare, următoarele:

– ajutorul din partea altei persoane pentru a-ţi ţine echilibrul (ţinerea de sub şa, de ghidon sau în alt fel) – nu este nevoie să te ajute cineva dacă aplici metoda ușoară explicată în acest text;

– folosirea de roţi ajutătoare;

– utilizarea unei biciclete prea mari, cu şaua prea sus sau prea jos  (aţi văzut săracii copii care merg pe biciclete prea mici pentru ei cât de chinuiţi împing din picioruşe?);

– folosirea pedalelor încă de la început;

– plecarea la drum cu preconcepţii stupide de genul “sigur o să cad” / ” nu sunt în stare” / “nu o să învăţ niciodată”;

– să-ţi pese de ce cred/gândesc cei din jurul tău atunci când exersezi;

– să nu citeşti Metoda uşoară de a învăţa să mergi pe bicicletă scrisă mai jos :)

2. De ce să vrei să înveți să mergi pe bicicletă?

Poate părea o întrebare stupidă, însă de la un motiv a plecat și dorința ta de a învăța să mergi pe bicicletă, așa că am zis că merită înșirate motivele, măcar ca fapt divers (cu ocazia asta ne reamintim și că oamenii sunt diferiți):

-pentru distracție (for fun), recreere, plimbări, relaxare bla bla bla;

-pentru deplasare dintr-un loc în altul – ca mijloc alternativ de deplasare (nerecomandat în orașe ”minunate” cum ar fi București – citiți motive AICI, dar…poate fi folosit chiar și în capitală);

-pentru a căra diverse lucruri; în lipsa unei mașini, sau a posibilităților de a lua taxi, sau în lipsă de prieteni/rude care au mașină, este mai ușor să transporți anumite lucruri pe bicicletă, decât pe jos (de exemplu sacoșele de la piață), bineînțeles, dacă ai montat un portbagaj sau coș de cumpărături pe bicicletă;

-pentru a-ți demonstra că ești în stare / să-ți depășești limitele etc;

-pentru că vrei să fii mai bun decât nuștiu cine și vrei să înveți să mergi pe bicicletă înaintea lui ca să ”i-o zici”;

-pentru a-ți satisface o curiozitate (să vezi cum e);

-pentru a-ți îndeplini un vis din copilărie etc etc or mai fi și alte motive.

Cel mai probabil cei mai mulți oameni care vor să învețe să meargă pe bicicletă sunt motivați de primul punct, și anume partea cu recreerea, relaxarea, plimbările etc. Pe scurt – for fun, însă în metoda de a învăța să mergi pe bicicletă pe care o explic mai jos, nu contează de fapt motivul, pentru că nu e nimic stresant care să îți ceară voință / motivație puternică sau alte chestii de genul ăsta. :)

3. De ce există oameni care încă nu știu să meargă pe bicicletă?

Și aici avem mai multe variante:

-pentru că nu au avut ocazia până acum deși poate ar fi vrut (poate cel mai răspândit motiv)

-pentru că nu au avut ocazia până acum, dar nici nu și-au pus vreodată problema / nici nu și-au dorit vreodată

-pentru că nu i-a interesat așa ceva

-pentru că au încercat la un moment dat să învețe, nu au reușit și au renunțat

-pentru că au căzut în timp ce încercau să învețe, s-au lovit, nu le-a plăcut și n-au mai vrut să audă de biciclete

-pentru că s-au autosubestimat și nici măcar n-au încercat vreodată să învețe (de genul ”nu sunt eu în stare să…”) (de ce, ești ciung? și chiar dacă ai fi…ai văzut câte lucruri pot să facă unii ciungi?)

-pentru că le este rușine să nu râdă lumea de ei că nu știu să meargă, în timp ce învață și se scălâmbăie pe bicicletă în parc (există ”scălâmbăie” în DEX? hmm…)

-pentru că au probleme medicale care îi împiedică să pedaleze etc etc etc or mai fi și alte motive.

De discutat un pic pe primul motiv: lipsa ocaziei de a pedala. Deși pentru foarte mulți oameni este ceva banal să ai o bicicletă, să mergi pe bicicletă etc, pentru foarte mulți copii, și adulți care au fost cândva copii, nu a existat pur și simplu posibilitatea de a avea o bicicletă și de a învăța să mergi pe ea. Și de cele mai multe ori acest lucru s-a întâmplat din cauza sărăciei (fine-ar dictatura și politicienii corupți să ne fie) și din cauza nedisponibilității rudelor/părinților de a-i cumpăra copilului o bicicletă și a-l învăța să meargă pe ea. Deși nu este o tragedie să nu știi să mergi pe bicicletă, consider că în cele mai multe cazuri nu este vinovat cel care nu știe să meargă pe bicicletă, ci statul de ”merde” (fr) în care trăim, dar și rudele și apropiații persoanei respective. Faza cu ”nu știu să merg pe bicicletă” este foarte asemănătoare cu ”nu știu să înot” (lipsa ocaziei sau a posiblității de a merge undeva să înveți și lipsa disponibilității din partea cuiva să te învețe).

Un alt motiv foarte interesant este cel cu ”mi-e rușine să nu râdă lumea…”. Răspunsul la un asemenea motiv este: DUDE…GROW UP! Sunt o grămadă de oameni care se duc în parcuri și încearcă să învețe să meargă pe bicicletă, și nu are nimeni nicio treabă cu ei, nu interesează pe nimeni să stea și să se behăie în cazul în care cad sau ceva. Și chiar dacă ar fi niște idioți cretini pe margine ca spectatori…să fim serioși…ne trăim viața raportându-ne la comportamentul unor idioți cretini? Sau îi ignorăm și ne vedem de ale noastre? Repet: DUDE (/CHICK :)) )… GROW UP!

Indiferent care sunt motivele pentru care încă nu știi să mergi pe bicicletă, vei învăța foarte ușor cu metoda explicată mai jos.

4. De ce cred oamenii că este greu să înveți să mergi pe bicicletă?

Aici sunt în principiu 2 motive:

-pentru că au mai încercat în trecut și li s-a părut greu (cel mai probabil pentru că au aplicat o metodă greșită de a învăța)

-pentru că dintr-un motiv sau altul și-au format această părere greșită – că e greu să înveți să mergi pe bicicletă (fie au văzut/auzit pe la alții, fie au citit un articol care te punea să faci o grămadă de chestii complicate ca să înveți etc etc). Și astfel, sunt destui oameni care au concepții greșite despre cum să înveți să mergi pe bicicletă și cât de greu este. E exact la fel cum fumătorii au concepții greșite despre ce înseamnă fumatul, de ce devii dependent, de ce e greu să te lași, cum trebuie să te lași de fumat etc. Ce înseamnă cu adevărat fumatul, și cum te poți lăsa cel mai ușor, citiți AICI.

5. De ce le este greu multor oameni să învețe să meargă pe bicicletă?

Răspunsul este simplu: pentru că aplică o metodă greșită. Este exact la fel ca în cazul renunțării la fumat – le este greu să se lase celor care aplică o metodă greșită (celor care aplică metoda corectă le este ușor – detalii AICI).

6. Cum înveți să mergi pe bicicletă – metoda ușoară pas cu pas valabilă atât pentru copii cât și pentru adulți. Singur, simplu, sigur și rapid. Fără să-ţi fie frică, fără să suferi psihic sau fizic.

Mai întâi trebuie să înțelegem un lucru: oamenii sunt niște ființe biologice bipede, făcute să se deplaseze pe picioarele lor, prin mers sau alergat pe suprafața Pământului. În jurul vârstei de 1 an deja facem primii pași și începând de atunci ne continuăm viața mergând în poziție verticală. La asta suntem biologic adaptați – la mers. De fiecare dată când încercăm să ne deplasăm în alt mod, pentru cei mai mulți dintre noi apar dificultăți (gândiți-vă la înot, la răul de mașină, la răul de mare, la răul de avion, la mersul pe role sau pe patine de gheață, la mersul pe skiuri sau snowboard, la mersul pe bicicletă sau alte ”mașinării” etc etc etc). Deci atunci când încercăm să învățăm să mergem pe bicicletă trebuie să ținem cont că, de fapt, nu suntem făcuți să ne ținem echilibrul pe o chestie cu două roți. Însă ne putem obișnui cu asta, pentru că oamenii au o capacitate de adaptare foarte bună în multe cazuri. De fapt, despre asta este vorba atunci când învățăm să mergem pe bicicletă: să ne adaptăm la acest nou mod de deplasare.

Adaptarea la mersul pe bicicletă se face prin aplicarea metodei corecte, care va duce la deprinderea abilității de a-ți ține echilibrul pe două roți și de a propulsa bicicleta cu ajutorul pedalelor (cele două elemente principale în mersul pe bicicletă). Deci, avem aceste două mari etape care trebuie parcurse în ordine dacă vrei să înveți să mergi pe bicicletă:

I. Să reușești să-ți ții echilibrul în timpul deplasării pe bicicletă (în linie dreaptă, să faci curbe, să întorci, să frânezi etc) și

II. Să propulsezi bicicleta cu ajutorul pedalelor – pentru viteză și confort.

Aceste două mari etape trebuie îndeplinite PE RÂND și ÎN ORDINE, și anume: mai întâi capeți echilibru pe bicicletă și abia apoi folosești pedalele. Pentru a reuși acest lucru, aveți de urmat pașii de mai jos, care sunt valabili atât pentru copii, cât și pentru adulți. De menționat că adulții vor învăța mai greu să-și țină echilibrul pe bicicletă decât copiii, din simplul motiv că au trăit mai mult timp pe acest Pământ MERGÂND. Copiii se adaptează mai ușor la chestiile noi, copiii învață și rețin mai repede etc. E o chestie pur și simplu de biologie/anatomie, nu intru în detalii aici. Însă chiar și adulții pot învăța să meargă pe bicicletă într-o singură zi dacă aplică Metoda Ușoară de mai jos (comentariile de la sfârșitul textului și experiența practică la cursurile gratuite ținute de mine dovedesc acest lucru).

Cum să înveți să mergi pe bicicletă – metoda ușoară

pas cu pas

Menționez că nu sunt Dumnezeu Tatăl și inventatorul universului. Principiile metodei de mai jos au mai fost exprimate și de alte persoane pe alte pagini de internet sau în alte locuri (de exemplu AICI pentru adulți și AICI pentru copii – sunt texte care au ceva sfaturi bune, dar și probleme: de exemplu metoda pentru adulți este complicată inutil cu minute și alte chestii, iar în metoda pentru copii sunt recomandate roțile ajutătoare și ținutul de șa – greșeli după părerea mea).

Învățatul mersului pe bicicletă se face progresiv, câte puțin. Mai jos explic detaliat fiecare pas. Asta nu înseamnă că este obligatoriu ca toată lumea să trebuiască să aplice fiecare pas. Oamenii sunt diferiți, unii nu vor avea nevoie să urmeze cu stricteţe fiecare pas explicat mai jos, pentru că își vor da drumul pe bicicletă mai repede (se adaptează mai ușor), alții însă trebuie să urmeze exact pașii de mai jos pentru a căpăta echilibrul necesar. Este ok în ambele variante. Important e să ajungi să te simți în siguranță în timp ce pedalezi.

(last update: mai 2016) 

1. Primul pas este să faceți rost de o bicicletă obișnuită, cu tot cu pedale și tot ce trebuie, fără roți ajutătoare, DE MĂRIMEA CORECTĂ. Cei cărora le este foarte frică de faptul că vor cădea, să pună și o cască pe cap și mănuși în mâini (asta ca să vă simțiți mai în siguranță, pentru că dacă veți aplica metoda explicată mai jos NU veți avea nevoie de ele – nu veți cădea și nu vă veți lovi deloc!). Mănușile sunt bune și pentru ca mâna să nu vă alunece pe ghidon. Nu contează dacă vă cumpărați bicicleta, dacă o închiriați de la diferite centre sau dacă o împrumutați de la un prieten, foarte importantă este MĂRIMEA ei, COMPARATIV CU ÎNĂLȚIMEA VOASTRĂ. Dimensiunea bicicletei trebuie să fie îndeajuns de mică sau de mare, încât șaua să poată fi coborâtă sau ridicată suficient de mult, încât atunci când stați pe ea și întindeți picioarele până la sol, să atingeți solul cu toată talpa piciorului, atunci când picioarele sunt perfect întinse. Cam ca în pozele de mai jos:

Ideea este:

a. să te simți destul de în siguranță singur pe bicicletă (știind că poți oricând să pui picioarele pe sol dacă te dezechilibrezi sau dacă vrei să te oprești), și

b. să poţi să te împingi în pământ cu ajutorul picioarelor, pentru a propulsa spre înainte bicicleta.

NU are rost să încercați să învățați să mergeți pe bicicletă dacă nu aveți la dispoziție o bicicletă pe care să puteți sta în această poziție pentru că vă va fi mult mai greu! (Nu trebuie să fie exact perfect ca în aceste poze. Reglați șaua mai sus sau mai jos în așa fel încât să vă simţiţi bine şi în siguranţă pe bicicletă, să puteți să vă împingeți ușor cu picioarele în sol pentru a înainta pe bicicletă și să vă puteți opri în caz de ceva).

2. Apoi, după ce ați fixat șaua la înălțimea explicată anterior, aveți nevoie de o cheie fixă de 15 ( :) ) pentru a demonta pedalele (nu aveți nevoie de ele pentru a învăța să vă țineți echilibrul, ele sunt necesare doar la propulsare, mai târziu) (ambele pedale se demontează rotind cheia înspre spatele bicicletei și ambele se montează invers). De fapt, cel mai important lucru atunci când înveți să mergi pe bicicletă este SĂ NU FOLOSEŞTI PEDALELE DE LA ÎNCEPUT (asta dacă vrei să-ți fie ușor). Astfel, pentru a nu te încurca în ele deloc, cel mai bine este să le scoți (dacă nu vă încurcă pedalele, le puteți lăsa montate pe bicicletă, însă de regulă cei care învață să meargă pe bicicletă prima oară se lovesc aproape inevitabil în ele => julituri, vânătăi, durere etc. – vezi si comentariile de la sfarsit; eu recomand scoaterea lor de pe bicicletă pentru a te putea împinge cu picioarele de sol fără probleme). Prin fixarea șeii la înălțimea potrivită și scoaterea pedalelor, ne-am făcut o bicicletă asemănătoare celor pe care le folosesc foarte mulți copii din ziua de azi pentru a învăța să meargă pe bicicletă, și anume ca cea din filmulețul de mai jos. Uitați-vă la filmuleţ de la minutul 1:06 și o să vedeți exact ce aveți de făcut pentru a învăța să vă țineți echilibrul. Trebuie să ajungeți să faceți exact ca fetița din filmuleț (minutul 1:06 – Day 3):

.

Mai exact:

3. Luați bicicleta și mergeți într-o zonă sigură (de preferat parc nu prea aglomerat, cu nu foarte mulți câini, cu asfalt fără gropi, de preferat fără nisip/pietriș). Unii recomandă folosirea unei pante ușoare pe care să exersați. Inițial, eu nu recomandam folosirea unei pante pentru că există riscul ca o pantă, oricât de uşoară ar fi, să-i sperie pe unii bicicliști începători și să-i descurajeze. Dar, în urma unor cursuri practice de învățare a mersului pe bicicletă pe care le-am organizat în București, am descoperit că o ușoară pantă într-adevăr ajută foarte mult. Atenție: este vorba de o UȘOARĂ pantă, nu de o vale bruscă, NU vă speriați! :) Primul lucru pe care îl veți învăța va fi să puneți frână, deci o pantă ușoară nu va reprezenta o problemă! Pentru cei care însă nu se simt în siguranță nici măcar pe o foarte lină pantă, să folosească pentru exerciții un teren plan, fără pante, fără rampe, fără denivelări etc, perfect în siguranță. Panta ajută pentru că nu mai e nevoie să vă împingeți așa mult din picioare pentru a înainta – bicicleta rulează singură pentru că e la vale și în felul acesta exercițiile vor fi mult mai confortabile. La cursurile practice din București am folosit panta din parcul Kiseleff – trotuarul lat si lipit de parc paralel cu Bd. Aviatorilor – panta se termină chiar lângă spatele Muzeului de Geologie.

4. După ce ați scos pedalele de pe bicicletă și ați reglat șaua cum am explicat mai sus, după ce ați ajuns la locul în care veți exersa şi după ce v-aţi asigurat că partea de jos a pantalonului NU se va agăţa de lanţ (există un elastic special care se prinde peste pantalon ca să îl ţină lipit de picior), urcați-vă pe șa și dați din picioare pe lângă bicicletă pentru a înainta, alternativ, când cu stângul, când cu dreptul. Nu e nevoie să vă împingeți puternic la început sau să băgați viteză mare. Luați-o ușor! Sunteţi perfect în siguranță, nu aveți nicio șansă să cădeți – sunteți deja cu picioarele pe asfalt și puteți opri bicicleta oricând. Menţinerea privirii ÎNAINTE în timpul exerciţiilor, în loc de în jos (spre roata din faţă a bicicletei), poate ajuta pentru prinderea echilibrului mai repede. Mergeți așa, în ce ritm vi se pare vouă sigur, învățați să folosiți frâna și obișnuiți-vă cu ea (atenție la bicicletele noi/cu frâne foarte bune: dacă strângeți brusc/tare frâna de pe roata față riscați să cădeți în față peste bicicletă – inerția vă aruncă peste bord). După ce stăpâniți frâna, faceți curbe, întoarceți, mergeți drept etc până când singuri o să simțiți nevoia să vă faceți avânt și să ridicați picioarele de la sol (nu mult, doar cât să nu mai atingeți solul), pentru a „pluti” pe bicicletă (adică a sta în echilibru). Nu trebuie să alerge nimeni după voi să vă țină de șa sau de ghidon, pentru că nu aveți nevoie. Vă veți descurca foarte bine singuri. Oricând e o problemă sau ceva, puneți frână și puneți picioarele jos ca să vă opriți de tot. Simplu. Nu vă stresează nimeni, nu are nimeni nicio așteptare de la voi. Nu trebuie să mergeți cu viteză mare (ca să nu vi se facă frică sau să vă speriați aiurea – luați-o progresiv!). Sunteți de capul vostru, faceți ce vreți, când vreți.

Inainte de a ținti “plutirea” in echilibru (cu picioarele usor ridicate) puteti sa va propuneti sa cresteti viteza de deplasare, fara sa va intereseze sa stati in echilibru. Pur si simplu va impingeti din picioare alternativ pentru a inainta pe bicicleta, dar cu o viteza un pic mai mare. La unele persoane organismul se adapteaza la echilibrul pe bicicleta mai repede, daca viteza de deplasare e mai mare.

Cand va simtiti suficient de in siguranta, puteti incerca sa ridicati usor picioarele, sa vedeti daca va puteti tine putin echilibrul. La început veți reuși să stați cu picioarele ridicate (fără să vă dezechilibrați) doar jumătate de secundă, apoi o secundă întreagă, apoi două secunde, apoi cinci secunde etc. Tot ce aveţi de făcut este să continuaţi să exersaţi. Aşa se întâmplă şi atunci când înveţi să conduci pentru permisul auto: de fapt nu sfaturile instructorului sunt cele mai importante, ci experienţa propriu-zisă la volan – cu cât stai mai mult timp la volan şi conduci, cu atât înveţi mai repede şi mai bine să controlezi autoturismul (organismul nostru biologic se adaptează la noul mod de deplasare). Este la fel şi în cazul bicicletei. Dacă ați ajuns să puteți să vă împingeți și să mergeți cu picioarele ușor ridicate de la sol, fără să fiți stresați că o să cădeți, înseamnă că deja vă țineți echilibrul pe bicicletă.

5. Apoi trebuie să desăvârșiți acest echilibru: viteză și mai mare (vă împingeți și mai puternic cu picioarele, și stați apoi și mai mult cu ele ridicate); faceți curbe ușoare în timp ce sunteți cu picioarele ridicate; întoarceri în timp ce sunteți cu picioarele ridicate (întoarcerile mai ”largi” sunt mai ușor de făcut); puneți frână în timp ce sunteți cu picioarele în aer; puneți frână în timp ce faceți curbă și sunteți cu picioarele în aer, țineți-vă echilibrul uitându-vă în jos (spre locul pedalelor), apoi uitându-vă în lateral, apoi înspre spate (atenție aici că e mai greuț). Trebuie să vă plimbați până când vă simțiți perfect în siguranță făcând toate aceste elemente cu picioarele ușor ridicate, și până când reușiți să le faceți fără probleme (fără să vă dezechilibrați, fără să fie nevoie să puneți piciorul jos ca să vă ajutați etc). Plimbați-vă până când vă iese calumea și „plutiți” în siguranță pe bicicletă . Repet: nu e nimeni să vă streseze, mergeți în ritmul vostru. Faceți ce vreți când vreți. Puteți continua și în altă zi, nu o să uitați ce ați învățat deja.

6. După ce ați învățat să faceți toate aceste lucruri cu picioarele ridicate de la sol, următoarea etapă este una pe care nu o să o facă probabil nimeni, dar e utilă pentru cei care prind echilibrul foarte greu. Anume: să mai adăugați un element: mimarea pedalării. Astfel, în timp ce faceți toate cele de mai sus (curbe, întoarceri, frane etc), ca o primă etapă ridicați picioarele mai mult ca înainte – în loc să le țineți la câțiva centimetri de sol, ridicați-le mai sus, îndoite din genunchi (nu stați cu ele băț spre înainte). După ce v-ați obișnuit cu picioarele mai sus, începeți să mimați pedalarea, faceți exact mișcarea de pedalare doar că fără să aveți pedale pe care să puneți picioarele. Bineînțeles, toate chestiile astea se întâmplă în mers (după ce v-ați făcut avânt, ați ridicat picioarele de la sol și „plutiți” pe bicicletă). Exersați în continuare acest lucru – mimarea pedalării – până când vă simțiți perfect în siguranță și puteți face toate elementele de mai sus (curbe, frâne etc). (se poate sări peste acest pas dacă simțiți că nu aveți nevoie de el)

7. Dacă ați ajuns un mini expert în echilibru pe bicicleta fără pedale (adică ați rezolvat prima mare etapă – să-ți ții echilibrul pe bicicletă, adică să „plutești” după ce te-ai împins cu picioarele în sol), este momentul să montați pedalele la loc, dar ATENTIE: încă nu le folosiți! Ambele pedale se strâng cu cheia înspre înainte (spre ghidon) și se deșurubează înspre spate (pedala stângă NU se potrivește pe dreapta și nici invers! – trebuie fiecare pusă la locul ei – verificați însemnele Left / Right de pe pedale).

8. După adăugarea pedalelor urmează acomodarea cu acestea. Exersați tot ca înainte, împingându-vă cu picioarele în sol, astfel încât să vă obișnuiți cu prezența pedalelor pe bicicletă (ele sunt ca un fel de opritor atunci când vă împingeți cu picioarele – vedeți să nu vă loviți de ele!). (e posibil să simţiţi nevoia să mai coborâţi un pic şaua, ca să puteţi să ţineţi picioarele mai în lateral, pentru a nu vă buşi de pedale).

9. După ce vă împingeți cu picioarele și le ridicați, și deja „plutiți” în echilibru fără probleme, dacă nu simțiți deja nevoia „naturală” de a odihni picioarele pe pedale, în loc să mai țineți picioarele în aer, puneți-le pe pedale! Dar doar așezați-le, nu pedalați încă! Urmează să exersați această mișcare până vi se pare ușoară și o faceți fără probleme: vă împingeți – ridicați picioarele – puneți picioarele pe pedale și le țineți acolo în timp ce „plutiți”. Oricând vă simțiți în nesiguranță sau apare ceva în față, sau orice, puneți frână, apoi coborâți picioarele pe pământ. Repet: faceți ce vreți, când vreți. Vă opriți când vreți, exersați când vreți, vă odihniți când vreți dacă ați obosit etc. ATENTIE LA PEDALE ATUNCI CAND VA OPRITI, sa nu va loviti in ele! Opriti bicicleta din frana de mana, si abia cand aproape s-a oprit puneti picioarele jos.

10. Deja teoretic ar trebui să apară în mod natural o altă senzație/nevoie, și anume: ”hmm…plutesc pe bicicletă, am picioarele pe niște pedale și le țin degeaba – n-ar fi o idee să pedalez și eu puțin?”. Ba da… Începeți mai întâi cu o pedalare ușoară și exersați mai întâi pe un drum drept, fără curbe. Dacă vă dezechilibrați, puneți frână și apoi picioarele jos – nicio problemă (atenţie la pedale!). Teoretic la etapa asta ar fi bine să aveți setată bicicleta pe o viteză medie (nici prea uşoară pentru că altfel veţi pedala cam în gol şi veţi pierde echilibrul, dar nici prea grea, ca să nu vă fie greu să apăsaţi pe pedale pentru a înainta) (vitezele se schimba din acele manete/schimbatoare de viteze speciale. E bine să exersați primele pedalări pe vitezele medii – să înaintaţi cu viteza unei alergări uşoare, cam aşa. După ce o să vă obișnuiți cu echilibrul în timpul pedalării, veţi putea “jongla” cu vitezele (schimbați pinioane/foi din manetele de viteză), astfel încât și viteza deplasării va deveni mai mare sau să vă fie mai uşor să urcaţi pante etc. Exersați apoi, tot în drum drept, toate elementele specificate mai sus: frâne în timpul pedalării, uitarea în altă direcție în timpul pedalării și abia la sfârșit curbe în timpul pedalării. Exersați toate aceste combinații până când le puteți face fără nicio problemă. Dacă ați reușit, felicitări! Mergeți deja foarte bine pe bicicletă! :)

Când veți căpăta ceva experiență, șaua poate fi ridicată un pic mai sus, astfel încât atunci când sunteți pe bicicletă și așezați călcâiul pe una dintre pedale în poziția cea mai de jos, piciorul să fie perfect întins (pedalarea va fi astfel mai puțin obositoare la drum lung, însă vă veţi urca ceva mai greu pe bicicletă şi veţi ajunge ceva mai greu cu picioarele la sol – ceea ce este deranjant dacă faceți opriri dese). (dacă mergeţi doar pe distanţe scurte, sau doar vă plimbaţi prin parc, puteţi lăsa şaua la înălţimea la care aţi învăţat, ca să puteţi să vă coborâţi-urcaţi mai uşor).

Recapitularea metodei pe scurt (valabil şi pt copii şi pt adulţi):

0. Nu aplicaţi metode greşite (bicicletă cu şaua prea sus sau prea jos, ţinut de şa sau de ghidon de către cineva, roţi ajutătoare, folosirea pedalelor de la început etc);

1. Șaua trebuie aşezată la înălţimea optimă (explicată mai sus cu roşu);

2. Pedalele trebuie scoase pentru a nu te încurca în ele; până când nu capeți echilibru pe bicicletă nu are rost să folosești pedalele – ele trebuie folosite doar pentru propulsare (viteză și confort), doar după ce îți poți ține echilibrul în mers fără nicio problemă;

3. Trebuie găsit teren propice exersării mersului pe bicicletă; (o ușoară pantă ajută mult, atenție la maşini, câini, gropi, denivelări, nișip, pietriș, copii etc);

4. Te împingi din picioare pentru a înainta şi a te obişnui cu bicicleta. Încă nu înceci să-ţi ţii echilibrul. Înveţi mai întâi să pui frână, să faci curbe etc şi abia când te simţi mai în siguranţă, poţi încerca să îţi faci avânt și să ridici picioarele în aer la câțiva cm de sol pentru a „pluti” în drum drept (multiple repetări);

5. Faci exerciții cu picioarele în aer la câțiva cm de sol, dar cu viteză mai mare, şi făcând curbe, întoarceri, frâne, mutarea privirii – lateral, jos, spate etc (multiple repetări);

6. Faci exerciții cu picioarele în aer, îndoite din genunchi (la o distanță mai mare de sol) sau mimând pedalarea și făcând în același timp curbe, întoarceri, frâne, mutarea privirii – lateral, jos, spate etc (multiple repetări) (se poate sări peste acest pas dacă nu simțiți nevoia să-l aplicați);

7. Montați pedalele la loc, dar atenție: încă nu le folosiți!

8. Repetarea acelorași exerciții pentru acomodarea cu pedalele montate pe bicicletă (dar atenție: fără să folosești încă pedalele! Înaintezi tot prin împingerea din picioare până te obișnuieși cu prezența pedalelor pe bicicletă);

9. Faci aceleași exerciții dar cu picioarele aşezate pe pedale (fără să pedalezi încă!) (te împingi cu picioarele de sol – le ridici și le odihnești pe pedale – „plutești” fără să pedalezi încă);

10. Faci toate exercițiile dar adaugi și pedalarea propriu zisă (vei simți nevoia naturală să pedalezi la scurt timp după ce ai început să exersezi cu picioarele „odihnite” pe pedale). În acest moment, deja știi să mergi pe bicicletă. Felicitări! :)

Cam asta ar fi Metoda Ușoară prin care se învață mersul pe bicicletă fără să cazi sau să te rănești vreodată și fără să ai nevoie de altcineva să te ajute. Dacă ar putea să vadă acest text și toți părinții care se chinuie să-și țină copiii de șa şi să alerge pe lângă ei în timp ce pedalează, sau care pun roți ajutătoare copilului, ar fi bine.

Ce am concluzionat în urma cursurilor practice:

În urma cursurilor gratuite pentru biciclişti începători pe care le-am ținut în București în 2013 şi 2015 am învăţat despre Metoda Uşoară pusă în practică următoarele:

– la bicicletele mai vechi e posibil ca pedalele să fie înțepenite și să nu le puteți deșuruba singuri sau tija de șa să fie înțepenită și din cauza aceasta șaua nu poate fi coborâtă/urcată la înălțimea corespunzătoare; fără aceste 2 elemente: pedale scoase și șa la înălțimea corectă, învățarea mersului pe bicicletă este mai dificilă și disconfortul este mai mare;

– în timpul exercițiilor este posibil să vă doară fundul de la frecarea cu şaua în timpul împingerii cu picioarele de asfalt – pentru a rezolva această problemă trebuie să vă asiguraţi că şaua este fixată la înălţimea corespunzătoare şi aţi putea încerca aceste variante: o pantă/vale ușoară pentru exerciții (ca să nu fie nevoie să dați prea mult din picioare – bicicleta coboară singură la vale) și/sau husă de şa cu gel (foarte moale) şi/sau pantaloni speciali de ciclism – cu burete între picioare şi/sau şa cu gel ca AICI și/sau un prosop sau ceva moale de pus pe șa și/sau înclinarea un pic spre în jos a vârfului șeii (e nevoie de cheie). După ce se pun pedalele pe bicicletă și începe pedalarea (mersul normal pe bicicletă) dispare acestă problemă cu durerile de fund;

– pentru persoanele care nu fac mișcare în mod obișnuit, exercițiile pot fi obositoare – de aceea, repet, avantajul Metodei ușoare este că faceți ce vreți, când vreți, vă opriți când vreți, exersați când vreți etc;

– în timpul exercițiilor făcute de cursanți NU au existat căzături, julituri, lovituri, răni etc precum se întâmplă în cazul Metodei clasice;

– la învățarea mersului pe bicicletă prin Metoda ușoară, partea cea mai importantă este să ajungi să stai în echilibru pe bicicletă în timp ce ”plutești”, pedalarea fiind partea cea mai ușoară (dacă s-a reușit mai întâi echilibrul). Unii cursanți au învățat să meargă pe bicicletă (cu tot cu pedalare) după doar o oră și jumătate de exerciții, în timp ce alți cursanți, după aceeași perioadă de timp, și aceleași exerciții, abia reușeau să „plutească” în echilibru câteva secunde.

Am concluzionat că oamenii ajung să „plutească” în echilibru pe bicicletă mai repede sau mai greu în funcție de 3 elemente:

a. vârsta (persoanele care au mers – la propriu – mai mult pe acest Pământ se vor adapta mai greu la noi tipuri de deplasare)

b. câtă mișcare face persoana respectivă în mod obișnuit, în viața sa – persoanele care fac sport/mișcare/activități fizice/se urcă în copaci/merg în echilibru pe borduri/aleargă etc etc etc, vor ajunge să stea în echilibru pe bicicletă mai repede

c. genele biologice moștenite ereditar – unii oameni prind echilibru pe bicicletă mai ușor datorită genelor biologice, datorită corpului lor, care așa este făcut – să se adapteze mai repede la chestii de genul acesta.

INDIFERENT de aceste 3 elemente, ORICINE POATE ÎNVĂȚA SĂ MEARGĂ PE BICICLETĂ, LA ORICE VÂRSTĂ (dacă îi permite condiția fizică/medicală), dacă aplică sfaturile din Metoda ușoară explicată mai sus și insistă cu exercițiile menționate până prinde echilibru!

Atenție: ca biciclist începător, rezumați-vă la plimbările prin parcuri și pe trotuare. Nu ieșiți încă în trafic! Așteptați să vi se dezvolte mai bine reflexele de frânare și evitare a coliziunilor. Nu aveți ce căuta în trafic fără a fi citit măcar o dată codul rutier, și nu aveţi ce căuta în trafic fără CASCĂ PE CAP şi sonerie pe bicicletă!

Cei care doresc să-și cumpere o bicicletă bună și ieftină, să citească asta: Sfaturi achizitionarea unei biciclete second hand adusa din occident. Magazine online biciclete pe internet. Ce bicicleta SH sa iti cumperi si de unde – pentru oras, copii, de dama, MTB, cursiera, BMX etc

Mulțumesc următoarelor persoane:

1. Celor care au contribuit intr-un fel sau altul la îmbunătățirea Metodei Ușoare prezentate mai sus (printr-un comentariu mai jos sau în alt mod);

2. Celor care revin la acest text pentru a povesti dacă Metoda ușoară a funcționat și pentru ei sau nu;

3. Celor care distribuie acest articol pe Internet – vezi butoane mai jos (FB, Bloguri personale etc), ca să afle și alți oameni că există o metodă ușoară de învățare a mersului pe bicicletă. Mulțumesc.

Succes!

Emilian, 23 mai 2012, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman. Ultimul update al Metodei Ușoare: mai 2016.