Raportarea la majoritate – un criteriu nociv de alegere a comportamentelor benefice. Sortarea lucrurilor bune de cele rele – principiul majoritatii. Atitudini daunatoare (edu)

Raportarea la majoritate este un criteriu de a distinge binele de rău – FALS! Dacă majoritatea oamenilor sau foarte mulţi oameni din jurul nostru fac nu ştiu ce, sau chiar şi dacă doar grupul nostru de prieteni face ce facem şi noi, înseamnă în creieraşul nostru că acel lucru e “de bine” (ie dă bine), poţi să îl faci şi tu liniştit, că e benefic şi ţie, şi familiei, şi societăţii – FALS! Faptul că mulţi oameni din jurul nostru, sau cunoscuţii noştri fac ceva anume nu înseamnă că acel ceva este bun! Acesta este un criteriu stupid / imbecil / nociv pe care îl aplică în subconştient / inconştient oamenii pentru a stabili (tot inconştient) dacă ceea ce fac este bine sau rău. De fapt, pentru a se auto-convinge că ceea ce fac este bine (“Uite, şi restul lumii face asta! Tre’ să fie bine!”). Dacă facem ceva rău pentru noi şi/sau societate, şi realizăm că facem ceva rău, ne vom simţi prost. Aşa ceva nu trebuie să se întâmple sub nicio formă. Motiv pentru care încercăm să evităm orice senzaţie negativă, dar nu prin evitarea comportamentului nociv, ci prin concluzionarea că acel comportament este de fapt benefic sau neutru / nevinovat (un fel de disonanţă cognitivă). Evitarea unui stres psihic are loc prin multiple mecanisme conştiente şi subconştiente. Unul dintre ele este acesta: raportarea la un criteriu imbecil – ce face majoritatea (care, bineînţeles, se comportă ca tine) în loc să te raportezi la criterii reale, la NORMALITATE, la ce e bun şi ce e rău pentru binele tău, al familiei tale şi al societăţii în care trăieşti. Detalii şi exemple în continuare:

Ierarhia nivelurilor cunoasterii situatiei globale din punct de vedere al puterii, al controlului omenirii. Cunoasterea adevarului, nedreptatea mondiala, realitatea inconjuratoare (nom22)

Tot ce povestesc eu, de nebun, pe acest blog are aplicaţii pentru lumea obişnuită în care trăim. Se referă la concret, la realitatea reală din jurul nostru. Şi-mi dau seama în ultima vreme că există o categorie de oameni care poate nu sunt vizaţi de textele mele, şi care reprezintă o excepţie. Deci, când voi inventa-prezenta în continuare o ditamai schema despre diferite niveluri de cunoaştere a situaţiei de la nivel global, privind puterea şi distribuirea ei în lume, la nivel mondial, regional (Europa) şi naţional (în România), e posibil ca unii cititori să fie neinteresaţi. Motivul? Pentru că sunt oameni religioşi, sau prea religioşi. Am identificat deci nişte excepţii: anumiţi călugări (nu toţi!), anumiţi preoţi (nu toţi), anumiţi credincioşi (nu toţi!)…. e posibil să aibă o abordare asupra lumii de genul “Nimic din tot ce spui tu aici nu contează. Tot ce contează este Dumnezeu”. E okay, nu e nicio problemă din punctul meu de vedere. Oamenii sunt diferiţi. Pentru aceşti oameni am scris de curând textul Mesaj pentru oamenii romani religiosi credinciosi ortodocsi: TREZIREA DIN “DOAR RUGĂCIUNE”!. Îi invit să citească şi articolul de mai jos doar dacă pot înţelege că oamenii sunt diferiţi şi că Dumnezeu NU ne-a lăsat pe Pământ pentru a ignora viaţa de pe Pământ. De asemenea, sunt oameni care consideră că instaurarea unei Noi Ordini Mondiale este inevitabilă şi că nimic nu mai poate fi făcut. Îi invit să citească următorul text pentru a-şi reînvia speranţa. Acest text este însă destinat mai ales celor care vor să înţeleagă mai bine situaţia concretă în care ne aflăm, şi care vor să înţeleagă o parte din cum ar putea fi ea îmbunătăţită. Vă invit deci să vedeţi o ierarhie a nivelurilor de cunoaştere a situaţiei concrete în care ne aflăm, pentru a descoperi unde ne poziţionăm fiecare dintre noi şi unde se poziţionează cei din jurul nostru, unde ar trebui să ne poziţionăm (din punct de vedere al conştientizării realităţii), unde se poziţionează cei mai mulţi oameni, şi ce ne împiedică să “evoluăm” pe această scară a cunoaşterii. Detalii în continuare:

Ce inseamna un trai decent. Ce ar trebui sa avem daca muncim. Drepturile românilor – sclavi muncitori fara bunastare (pol100)

Societatea umană modernă ar trebui într-o normalitate să asigure MĂCAR UN TRAI DECENT pentru FIECARE dintre locuitorii acestei planete. Dar să nu vorbim la modul general, despre planetă, lume şi viaţă, ci să vorbim concret despre România şi poporul român. Statul Român ar trebui într-o normalitate să asigure MĂCAR UN TRAI DECENT pentru FIECARE român în parte. Sigur că părerea mea este că România NU asigură un trai decent românilor iar românii sunt nişte sclavi muncitori moderni care nu sunt în stare să lupte pentru bunăstarea vieţii lor. Dar haideţi să vedem CE ÎNSEAMNĂ EXACT UN TRAI DECENT şi DE CE NU ÎL AVEM? Detalii în continuare: