Primesc pe mail şi găsesc pe internet diferite chestii scurte, drăguţe şi educative, aşa că le voi adăuga aici pe cele mai interesante. Pornesc deci o colecţie de bancuri, pilde, zicale, snoave, poveşti, întrebări, citate, chestii originale, interesante, funny amuzante şi educative primite sau găsite pe net:
.
17 martie 2015: Cutia cu piersici:
Un profesor i-a dat fiecărui student ca temă pentru lecția de săptămana viitoare sa ia o cutie de carton si, pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si va trebui sa o ierte, sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective. Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului.
Studentii au fost amuzati de lectie la inceput si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie. Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea.
Piersicile asezate in ea, la inceputul saptamanii, incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte. O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe piersici. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.
Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul, cand s-au revazut dupa o saptamana – si anume, ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.
De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.
In cutia ta cate piersici sunt?! Si ce ai de gand sa faci cu ele?!… Autor necunoscut (sursa AICI)
8 dec 2014: Povestea tânărului care găsește apă în deșert – despre recunoștință:
(găsită AICI)
Un tanar calatorea prin pustie atunci cand a dat peste un izvor de apa rece si limpede precum cristalul.
Apa era atat de dulce si de limpede incat a decis sa umple cu apa plosca sa din piele de camila pentru a-i duce apa invatatorului sau, un batran intelept dintr-un sat indepartat. Dupa o calatorie de patru zile, tanarul a ajuns si i-a oferit apa batranului. Batranul, luand o gura de apa, a zambit cu caldura si i-a multumit fostului sau ucenic pentru apa dulce si racoritoare.
Tanarul s-a intors in satul sau plin de bucurie in inima sa pentru fapta pe care tocmai o facuse. Mai tarziu, batranul intelept i-a permis unui alt ucenic sa guste din apa. Dupa o singura inghititura acesta a scuipat-o imediat spunandu-i batranului cat de groaznica este. Se pare ca apa cea cristalina si racoritoare devenise statuta din cauza recipientului de piele vechi. Ucenicul l-a provocat pe profesorul sau spuandu-i “Invatatorule, apa groaznica. De ce te-ai prefacut ca-ti place?”. Invatatorul a raspuns: “Tu ai gustat doar apa. Eu am gustat darul in sine. Apa a fost pur si simplu doar recipientul unui gest de bunatate si nimic altceva nu ar putea fi mai dulce!”.
Morala: Putem intelege cu adevarat aceasta lectie in momentele in care primim daruri inocente pline de iubire din partea copiilor mici. Fie ca este vorba de un desen pe o coala de hartie sau de o figurina din plastilina, raspunsul natural si corect ar fi cel de apreciere si de recunostinta, deoarece ne place ceea ce reprezinta darul in sine. Din pacate, cei mai multi adulti si cei mai multi copii apreciaza valoarea lucrului in sine si nu sentimentul purtat de darul respectiv. Ar trebui sa ne reamintim si sa-i invatam pe copiii nostri despre frumusetea si puritatea sentimentelor si a exprimarilor pline de recunostinta. La urma urmei, toate cadourile din inima pleaca din acelasi loc, din inima. Data viitoare cand primesti un cadou, indiferent de cat de mic ar fi, aminteste-ti de iubirea din spatele cadoului si nu-l judeca dupa aspectul sau!
25 oct 2014: Ce este sufletul?
(primit ca şi comentariu pe blog)
Un baietel il intreaba pe bunicul lui:
— Ce-i sufletul bunicule?
— Pai, mai baiete, gandeste-te ca ai inlauntrul tau doi lupi, unul alb ce iubeste adevarul, dreptatea, dragostea, curajul si onestitatea si un alt lup negru caruia ii place minciuna, frica , ura, cruzimea si hotia. Si ei dau o lupta continua in tine.
— Si cine castiga bunicule?
— Depinde pe care-l hranesti nepoate, depinde pe care-l hranesti. (Pildă dezvoltată în textul ăsta: Ce este sufletul? Pilda cu lupul bun și lupul rău. Ce înseamnă „hrana” pentru suflet? )
…………………………………………………………………………….
25 sept 2014: Pilda meșterului instalator – diferența care face diferența
Un meșter instalator renumit locuia în port. Într-o seară căpitanul unui vas acostat de curând l-a căutat acasă. I-a spus pe scurt că are o defecțiune în camera motoarelor și că nu poate părăsi portul din cauza asta. Toți meșterii de la bord se dovediseră neputincioși. Instalatorul și-a luat sculele și s-a dus pe vapor. A intrat în sala motoarelor și a început să se uite la puzderia de conducte care împânzeau camera. A pipăit o conductă, a pus urechea aproape de o alta, apoi a făcut câțiva pași înapoi și a privit din nou păienjenișul de țevi. După ce s-a mai rotit prin încapere de câteva ori, pipăind si ascultând, s-a oprit. A scos din trusa de scule un ciocănel și s-a apropiat de un robinet rosu aflat în spatele unei țevi groase. A lovit o singura dată, sec, și ca prin minune întreaga instalație a început să funcționeze perfect. Uluit, căpitanul vasului i-a mulțumit și l-a întrebat cât costa prestația. S-au înțeles că meșterul îi va trimite nota de plată în ziua următoare.
***
Savurandu-și cafeaua de dimineață, căpitanul vasului a deschis plicul cu nota de plată și a citit ce scria:
Onorariul pentru reparație era 1000 de dolari.
Furios, și-a luat haina și a fugit la meșter să-i ceară socoteala. – Nu ai petrecut nici măcar un sfert de ora în sala motoarelor, a scrâșnit el. Cum se justifică suma asta exorbitantă? Foarte calm din fire, meșterul i-a răspuns ca în dimineața următoare îi va trimite o factură detaliată. A doua zi, căpitanul a văzut conținutul facturii și a înteles. Factura detaliată:
Una lovitura ciocănel – 0,5$ Determinare loc pentru lovitura ciocanel – 999,5$ Total – 1000$
***
Meșterul din poveste este un adevărat expert. El este capabil să vadă dintr-o privire punctul nevralgic și să intervină exact acolo unde poate produce cel mai bun rezultat. El știe unde să folosească instrumentele din trusa se scule, când și cu ce intensitate.
Efortul pe care meșterul îl depune nu este mai mare decât cel pe care îl pun mecanicii… rezultatul însă da! Așa se întâmplă și în relațiile de afaceri în care maeștrii persuasiunii câștigă pentru că pot face distincțiile de finețe necesare în momentele cheie.
Care este diferența care face diferența?
Maeștrii persuasiunii știu să identifice locurile și momentele în care să “lovească cu ciocănelele lor”, reprezentate prin cuvintele pe care le spun, de gesturile pe care le fac, de întrebările pe care le adresează, de modalitatea prin care își pregătesc întâlnirea sau de analiza pe care o fac după fiecare întâlnire importantă.
Aceste distincții de finețe sunt de fapt cheia succesului pentru performerii din orice domeniu. Ele reprezintă diferența care face diferența între performanță și mediocritate. Această diferență este mult mai mică decât cred cei care care se află în zona mediocrității. Uneori vorbim de o diferență de doar 1%…
………………………………………………………………………..
22 ian 2014: Turista occidentală printre băștinași – despre valoarea lucrurilor
(fragment din Rugăciunea Broaștei, de Anthony de Mello, preluat de AICI)
“O turistă occidentală admira colierul unei băştinaşe.
– Din ce este făcut? a întrebat-o ea.
– Din dinţi de aligator, doamnă, răspunse femeia.
– O, înţeleg. Bănuiesc că pentru voi au aceeaşi valoare mare cum au pentru noi perlele.
– Nu tocmai. Oricine poate deschide o scoică…..
Omul trezit înţelege că un diamant nu este altceva decât o piatră căreia mintea îi atribuie o valoare foarte mare. El înţelege că un lucru poate fi mare sau poate fi mic după felul în care îl priveşte mintea sa.”
……………………………………………………………………………..
22 ian 2014: Pacientul bogat care vrea cel mai bun doctor
(fragment din Rugăciunea Broaștei, de Anthony de Mello, preluat de AICI)
“Un om a fost crescut în ideea că nu merită să accepte decât ce are viaţa mai bun de oferit. Această optică l-a ajutat să aibă succes şi să se îmbogăţească, astfel încât a ajuns să îşi permită într-adevăr tot ce are viata mai bun de oferit. Într-o zi el s-a îmbolnăvit de amigdalită, o boală uşoară, care ar fi putut fi tratată cu uşurinţă de către orice chirurg calificat din regiunea sa. Convins însă de propria sa importanţă şi ghidat de obsesia sa că trebuie să îşi ofere tot ce are mai bun de oferit lumea medicală, el a început să colinde întreaga lume, pentru a găsi cel mai bun specialist în amigdalită.
De fiecare dată când îi era recomandat un chirurg competent, prin minte îi trecea ciudatul gând că undeva ar putea exista un specialist încă şi mai competent decât el.
Între timp, starea i s-a agravat şi infecţia s-a răspândit atât de tare încât dacă nu s-ar fi operat pe loc, viaţa i-ar fi fost pusă în pericol. Exact când şi-a pierdut cunoştinţa, s-a întâmplat să se afle într-un sat uitat de Dumnezeu, în care singurul om care a tăiat vreodată o fiinţă vie era măcelarul local. De altfel, acesta era un măcelar excelent, dar nu mai văzuse până atunci cum arată amigdalele umane. De aceea, el a încercat să se consulte cu ceilalţi săteni, dar nimeni nu a ştiut ce să-i spună. Până să ia el o decizie, omul care nu accepta decât ceea ce are viaţa mai bun de oferit, a murit, din cauza hemoragiei.”
Valoarea pe care o atribui tu lucrurilor este iluzorie.
Cât de dispus eşti să mori pentru a apăra o poziţie iluzorie?
……………………………………………………………………………………..
13 ian 2014: Formula lui AL-KHAWAREZMY despre bunul simţ:
AL-KHAWAREZMY, matematician savant arab, descoperitorul zeroului şi iniţiator al algebrei, a fost întrebat ce valoare reprezintă omul în matematică şi el a răspuns: Dacă omul are bun simţ şi caracter = 1; Dacă mai este şi frumos = 10; Dacă mai are şi bani = 100; Dacă se mai trage dintr-un neam nobil = 1000; ÎNSĂ, DACĂ DISPARE SIMBOLUL BUNULUI SIMŢ ŞI AL CARACTERULUI, ADICA 1, RĂMÂN ZEROURILE.
………………………………………………………………………………………
8 nov 2013: Povestire despre marele fabulist Esop – atacatorii şi ciomagul (preluat din Florian Colceag AICI):
Se spune ca la un moment dat Esop era aruncat undeva într-un beci de către împăratul ţinutului pentru că era rău de gură şi îi deranja (adică era închis politic) şi a fost atacată ţara de un duşman străin, care le-a spus “uite, vă las în pace dacă puteţi să-mi spuneţi care dintre capetele acestui ciomag e mai greu” S-au străduit toti politicienii vremii de atunci, neştiind, s-au dus la Esop. Şi acesta a spus asa: băgaţi băţul în apă – capătul care se ridică deasupra apei e mai uşor, celălalt e mai greu. Răspunsul a fost dat atacatorilor, iar aceştia au înţeles că există totuşi inteligenţă în ţara aia, iar ei nu se încurcă cu inteligenţa, pentru că ştiu că vor mânca bătaie. Şi s-au retras. Aia a fost înţelepciune.
………………………………………………………………………………………………………………………………………….
8 nov 2013: Parabola navei care esueaza in port (preluat din Florian Colceag AICI):
O navă eşuează într-un port, catargul nu se mai vede (e sub apă) şi înţeapă în burtă următoarea navă care eşuează în port şi catargele celor 2 nave înţeapă alte 2 nave care se scufundă şi catargele lor înţeapă alte nave şi se formează un cimitir de nave care au eşuat în port. Şi în portul acela nu mai intră nimic. Pentru că nu se mai poate, e deja blocat. Asta se întâmplă cu politicienii curaţi atunci când intră în politică. Intrând în cloaca politicii în care nimic nu se întâmplă raţional, totul este pe “ce-mi pică mie”, TOTUL pe ce-mi pică mie sau “mie ce-mi iese de aici?”, şi aceşti oameni curaţi ajung să se strice.
………………………………………………………………………………………………………………………………………….
5 nov 2013: Banc Pilda – Bogatul care vine la pescarul sarac ce pescuieşte pe marginea lacului (găsit într-un comentariu AICI – îl căutam de mult)
Se duce un bogatas pe marginea unui lac de munte, si vede un pescar. Il abordeaza si-l intreaba:
– auzi omule, tu pentru ce prinzi pestele asta?
– ca sa-l mananc
– auzi, da tu nu vrei sa-l vinzi?
– pai de ce?
– pai ca sa faci bani, ca sa iti cumperi o undita mai buna
– asa, si cu undita aia ce sa fac?
– pai ca sa prinzi peste mai mult, si sa vinzi mai mult, si poate la un moment dat iti iei o barca smechera de pescuit
– si cu aia ce sa fac?
– pai ca sa te duci in larg, unde e mai mult peste, si sa prinzi acolo mult, ca sa vinzi, si-apoi te imbogatesti.
– aha, si-apoi, cu banii castigati sa imi permit sa ma retrag undeva la un lac de munte linistit si sa stau si sa pescuiesc dupa placul meu, nu?
………………………………………………………………………………………………………………………………………….
7 oct 2013: Stabilirea priorităţilor (găsită pe Facebook – Reamintirea drumului spre casă)
Un băştinaş american şi prietenul lui treceau, in centrul oraşului New York, pe lângă Times Square in Manhattan. Era in timpul prânzului si străzile erau pline de oameni. Maşinile claxonau, frânele taxiurilor scârţâiau pe la colturi, sirenele zornăiau, sunetele oraşului erau asurzitoare.
Deodată, băştinaşul spune: “Aud un greiere!”
Prietenul sau spune: “Ce? Eşti nebun? Cum poţi sa auzi un greiere in gălăgia asta!”
“Nu, sunt sigur!” a spus el, “Am auzit un greiere!”.
“E o nebunie,” i-a răspuns prietenul.
Insa el asculta cu atenţie un moment si apoi se îndreptă, traversând strada, spre un ghiveci de ciment, in care creşteau nişte plante.
S-a uitat in ele, pe sub crengile lor si a descoperit un mic greiere.
Amicul sau a fost pur si simplu uimit.
“E incredibil! Cred ca ai urechi supraomeneşti!”
“Nu”, a spus băştinaşul. “Urechile mele nu sunt cu nimic diferite de ale tale. Depinde ce vrei sa asculţi .”
“Dar nu se poate!” a spus prietenul. “N-as putea auzi un greier, in aşa o gălăgie.”
“Da, într-adevăr,” a venit replica. “Depinde ce este cu adevărat important pentru tine. Hai să-ţi arăt!”
A băgat mana in buzunar si a scos câteva monede, pe care, in mod discret, le-a scăpat pe trotuar. Atunci, in ciuda zgomotului şoselei aglomerate, care le surzea urechile, au putut observa pe o raza de 20 de picioare distantă, fiecare cap întorcându-se să vadă dacă banii căzuţi nu erau ai lor.
“Ai înţeles ce vreau să spun?” a întrebat băştinaşul american. “Totul depinde de ce este important pentru tine.”
Morala: Ce e important pentru cineva nu inseamna ca e la fel de important si pentru tine. Depinde doar de tine stabilirea prioritatilor in viata ta!
-autor necunoscut
………………………………………………………………………………………………………………………………………….
18 iunie 2013: Lumânarea – despre viața omului pe Pământ
O găsiți aici: Lumanarea – pilda invatatura sfaturi educative de la parinti pentru copii. Despre viata omului pe Pamant
…………………………………………………………………………………………………………………………
30 aug 2013: Lemnele uscate (preluată de AICI)
Intr-una din zile, profesorul iesi sa umple sifoanele. Ramasese cu ticul si cu placerea de cand pe piata era la moda sa cumperi sirop de visine si sa-l faci acasa cu sifon. Asa ii placea. Se pomeni cu Andrei chiar in fata scarii de bloc, care se oferi sa-l insoteasca.
Spre intoarcere, insa, profesorul se opri in fata unei biserici cu aspect vechi.
– Pe-asta ai vazut-o vreodata?
– A … nu!, raspunse usor suprins Andrei. Nu prea intru in biserica.
– Ummm …, lasa profesorul sa se scurga din gatul sau imbatranit. Sa intram!
Intrara si se asezara pe scaunele de pe marginea bisericii. Scaune inalte, din lemn sculptat. Profesorul inspira adanc si se lasa cu capul pe spatar, privind parca cupola. Andrei nu stiu cum sa reactioneze si se multumi sa-si prinda mainile intre genunchi, incrucisandu-si picioarele. Intrara doua batrane care se prinsera intr-o discutie despre lumanari si carticele.
– Nu inteleg, spuse baiatul, de ce lasa Dumnezeu, in toata … Maretia Sa … sa-si faca oamenii asa pacate total aiurea … nu stiu … nu ma pricep la astea ….
Se ivi si preotul prin preajma si prinse in treacat discutia. De fapt, se afla cu spatele la ei, cauta ceva intr-o carte mare, bisericeasca, ceva ce numai el stia. Il facu curios nu atat intrebarea cat raspunsul ce urma sa vina.
– E simplu Andrei, spuse profesorul. Fiecare pacat permis de Dumnezeu este un lemn uscat pentru suflet, uscaciuni.
– Intocmai!, raspunse Andrei in ecoul bisericii.
– Intocmai! Doar ca in viata fiecarui om Dumnezeu aduce inevitabil un potop si un ger, iar omul poate sa faca un foc cu ele la care sa se incalzeasca sau o pluta cu care sa pluteasca.
– Adica e bine sa facem pacate?
– Hahaha!, rase profesorul. Da, nu le ai pe astea! Hahaha!
Popa se trase mai aproape sa asculte pana la sfarsit ce avea de spus batranul cu sacosa neagra si sifoane de sticla cu plasa metalica.
– Fiecare lemn uscat este nu numai o prostie facuta dar si o invatatura pe care fiecare om o capata! Fara ele murim de frig sau ne inecam. Si focul si plutele se fac din lemn uscat!
Popa zambi. Andrei se relaxa si inchise ochii lasandu-si capul pe spatar. Iar batranul profesor se gandi ca trebuie sa schimbe si cureaua la ceas, incepea sa se uzeze.
Doar ca prea multe vreascuri vor face un foc prea mare care ne poate mistui sufletele, mai gandi popa.
………………………………………………………………………………………………………………………………………….
29 aug 2013: CINE EŞTI? Trezirea înseamnă să înţelegi cine eşti TU ! (preluată de AICI – de citit textul integral!)
În mod evident, ea nu a trecut de “examen”, căci a fost trimisă înapoi pe Pământ. Când s-a trezit din comă, femeia s-a decis să afle cine este. Şi astfel, întreaga ei viaţă s-a schimbat. Datoria voastră este să fiţi. Nu să fiţi cineva, nici să nu fiţi nimic căci aşa se nasc lăcomia şi ambiţiile; nu să fiţi cutare sau cutare căci aşa deveniţi condiţionaţi, ci pur şi simplu… să fiţi! Citiţi articolul integral foarte interesant aici: Paşi către deşteptare.
………………………………………………………………………………………………………………………………………….
29 aug 2013: Povestea pietrelor vieţii (combinată de AICI şi de AICI)
Odată un profesor a fost contactat pentru a ţine un curs de formare a ”Planificării eficace a timpului” unui grup de 15 directori ai unor importante companii americane. Cursul făcea parte din una dintre cele cinci secţiuni ale zilei lor de formare şi profesorul avea la dispoziţie doar o oră “pentru a face lecţia”. În picioare, în faţa acestui grup de elită (pregătit pentru a nota tot ceea ce expertul avea să-i înveţe), bătrânul profesor îi privi cu atenţie pe fiecare în parte, apoi spuse:
“Acum vom face un experiment”.
Dedesubtul mesei ce-l separa de elevi, bătrânul scoase un recipient mare din sticlă, de peste 4 litri şi-l aşeză uşor în faţa lui. Apoi scoase o duzină de pietre de mărimea unor mingi de tenis şi pe rând le puse uşor în vas. Când acesta a fost umplut până la vârf astfel încât era imposibil să mai adaugi o singură piatră, ridică uşor ochii spre participanţii săi şi-i întrebă:
“Este plin acest vas?”
Surâzând, toţi au răspuns:
“Da”.
Profesorul aşteptă câteva secunde şi adăugă:
“Într-adevăr?”
Atunci se aplecă din nou şi scoase de sub masă un alt vas, de această dată plin cu pietriş. Atent vărsă acele pietricele peste pietrele din primul vas şi apoi mişcă uşor vasul. Pietricelele se infiltrară printre pietre până la fundul vasului. Bătrânul profesor ridică din nou privirile spre auditoriul său şi întrebă:
“Dar acum? Vasul este plin?”
De această dată minunaţii săi elevi începură să înţeleagă raţionamentele sale. Unul dintre ei răspunse:
“Probabil că nu”.
“Bine” răspunse bătrânul profesor.
Atunci se aplecă din nou şi de această dată scoase de sub masă un sac cu nisip. Cu atenţie vărsă nisipul în vas. Nisipul umplu spaţiile dintre pietre şi pietricele. Încă o dată profesorul întrebă:
“Dar acum, este vasul plin?”.
De data aceasta, toţi laolaltă, elevii săi răspunseră fără a ezita:
“Nu!”.
“Bine” adăugă bătrânul profesor.
Şi cum elevii săi prestigioşi deja se aşteptau, luă cana de apă care se afla pe masă şi umplu vasul.
Bătrânul profesor ridică atunci privirile spre grup şi întrebă:
“Ce adevăr mare ne demonstrează acest experiment?”
Cel mai viclean, cel mai isteţ dintre participanţii, gândindu-se la tematica cursului, spuse:
“Demonstrează că şi atunci când credem că agenda noastră este plină, se pot adăuga alte întâlniri sau alte lucruri noi de făcut.”
“Nu” răspunse profesorul. “Nu este acesta. Marele adevăr care este demonstrat prin acest experiment este următorul: dacă nu sunt aşezate mai întâi pietrele mari în vas nu vor mai putea fi adăugate mai târziu. ”
Se făcu o linişte profundă, timp în care fiecare îşi dădea seama de adevărul acestei afirmaţii.
Bătrânul profesor spuse atunci: “Care sunt pietrele cele mai roşii din viaţa voastră? Sănătatea voastră? Familia voastră? Prietenii vostrii sau prietenele voastre? Să vă realizaţi visele? Să faceţi ceea ce vă place? Să învăţaţi? Să apăraţi o cauză? Să fiţi relaxaţi? Să vă permiteţi mai mult timp? Sau lucruri cât mai diverse? Ceea ce trebuie să ne amintim este importanţa punerii mai întâi a pietrelor mai mari, altfel, se poate să nu reuşim să ne facem propria viata. Dacă se dă prioritate nimicurilor (pietriş, nisip) ni se va umple viaţa cu fleacuri şi nu vom mai avea timp suficient pentru a permite lucrurilor cu adevărat importante să ne ocupe viaţa. Deci să nu uitaţi să vă puneţi întrebarea: Care sunt pietrele cele mai mari în viaţa mea? Şi apoi să le aşezaţi primele în vasul vostru!
Cu un salut prietesc bătrânul profesor îşi salută auditoriul şi ieşi din sală. Autor: necunoscut
……………
Din această prezentare trebuie să se înteleagă că: dacă nu pui întâi pietrele mari în borcan, nu vei mai reuși să le pui vreodată.
Trebuie știut că pentru reducerea nivelului de stres, pentru creșterea eficienței și pentru o mai bună administrare a timpului este necesar să-ți pui pe primul loc lucrurile cele mai importante și să le dedici cea mai mare parte din timp.
Un exemplu foarte bun ar fi să nu-ți pierzi vremea cu lucruri ineficiente pentru o lungă perioadă de timp (precum statul pe Facebook, vizionatul obsesiv de seriale, cafelele, pauzele lungi și dese, etc) pentru că aceste activități nu aduc niciun rezultat extraordinar pe termen lung și sunt o piedică în calea reușitei tale.
Toate aceste activități devin plăcute dacă sunt făcute cât mai rar.
Totodată, cele menționate mai sus, împreună cu alte activități asemănătoare nu contribuie cu nimic la avansarea ta pe plan personal, financiar și spiritual. Când iți vei da singur seama de acest aspect, poate va fi deja prea târziu.
Învată să spui din timp NU lucrurilor mai puțin importante (care fură o mare parte din timp multor persoane) şi învaţă să te axezi în primul rând pe lucrurile cele mai importante şi relevante pentru bunăstarea vieţii tale (fizice şi psihice) pe termen lung.
………………………………………………………………………………………………………………………………………….
16 iunie 2013: Sămânța – lecție de onestitate. Povestea bogatului care vrea să predea compania unui succesor
…………………………………………………………………………………………………………………………..
22 mai 2013: Ce contează cel mai mult în elaborarea unei lucrări de licenţă (sursa AICI)
Pentru cei care lucrează în aceste zile la lucrarea de licenţă/dizertaţie, am o povestioară care să vă aline amarul zilele astea (sau să pună sare pe rană…)
Iepurasul isi facea lucrarea de licenta.
Curioasa, vulpea, trecand prin zona, il intreaba:
– Ce faci iepurasule, despre ce scrii tu acolo…
– Am inceput lucrarea de cercetare despre cum este mancata vulpea de catre iepuras…
– Ha, ha, ha…. pai cum o sa manace un amarat de iepuras o vulpe, poate invers….
– Cercetare stiinfica vulpeo, daca nu crezi te astept deseara la vizuina…
Dimineata, padurea uimita de mirare…. in fata vizuinei pielea vulpei era intinsa la uscat….
Curios lupul, apare si el la iepuras si il intreaba:
– Despre ce scrii tu acolo iepurasule?
– Sunt la cercetarea propriu-zisa din lucrarea de licenta, studiez cum e mancat lupul de catre iepuras…
– Ha, ha, ha….. cum o sa manance un amarat ca tine un lup mare si tare ca mine?
– Asta e cercetare stiintifica serioasa, daca nu crezi ne vedem deseara la viziuna…
Dimineata stupoare mare in toata padurea… pielea lupului era intinsa la uscat langa cea a vulpii…
Nemairezistand, ursul o apuca si el spre iepuras si il intreaba:
– Despre ce mai scrii tu acolo iepurasule?
– Sunt deja la concluziile cercetarii in care demonstrez cum e mancat ursul de catre iepuras…
– Ha, ha, ha, ho, ho, ho… ce tot spui pricajitule…. cum sa manance un mititel ca tine un urs mare ca mine?
– Nu crezi? Aceasta este o cercetare stiintifica, nu e o gluma, vino deseara la vizuina si ai sa te convingi…
In dimineata urmatoare toata padurea era socata… pielea ursului era intinsa la uscat langa cea a lupului si cea a vulpii…..
Dupa cateva ore, cand lighioanele padurii se raspandisera care incotro, razand, iepurasul iesi din vizuina de gat cu leul care ii spuse:
– Ai vazut iepurasule? Ce iti spuneam eu? Nu tema conteaza, ci coordonatorul…”
Dacă ţi- plăcut acest post, atunci îţi recomand şi:
Cum am scris secţiunea teoretică a lucrării mele de licenţă
Mult Succes!
Ştefan Alexandrescu.
………………………………………………………………………………………………………………………………………….
22 martie 2013: Cum au evreii succes în afaceri (primit pe mail):
Morris îi spune fiului său: “Vreau să te căsătorești cu o fată pe care o aleg eu.”
Fiul răspunde: “Îmi pare rău, dar îmi voi alege singur mireasa.”
Morris: “Bine, cum vrei, dar mă gândisem la fiica lui Bill Gates.”
Fiul: “Ok atunci, răspunsul meu este da.”
Morris se duce apoi la Bill Gates și-i spune:
“Am găsit un soț pentru fiica ta.”
Bill Gates: ” Fiica mea este prea tânără pentru a se căsători.”
Morris: “Păcat. Tânărul este vicepreședinte la World Bank.”
Bill Gates: “Ok atunci, răspunsul meu este da.”
În final, Morris se duce la președintele World bank și-i spune:
“Cunosc un tânăr pe care-l recomand ca vicepreședinte al băncii.”
Președintele: “Dar sunt deja mai mulți vicepreședinți decât este necesar.”
Morris: “Da, dar acest tânăr este ginerele lui Bill Gates.”
Președintele: “Ok atunci, răspunsul meu este da.”
Astfel au evreii succes în afaceri.
………………………………………………………………………………………………………………………………………….
27 feb 2013: Pilda celei de-a 18-a cămile – se potriveşte conceptului de NLP (sursa AICI)
Acum multi ani am citit povestea celei de-a 18-a camile, o poveste plina de sens care mi-a ramas foarte vie in minte. Cred ca ea reflecta foarte bine atitudinea pe care ar trebui sa o dobandeasca orice persoana care isi doreste sa aplice NLP (Programare Neuro-Lingvistica), asa ca o spun adeseori la inceputul seminariilor de NLP.
Iata povestea…
“Un beduin, pe cale sa moara, ii chema la capataiul sau pe cei trei fii si le spuse:
<Cele 17 camile din fata casei sunt averea mea. Dupa ce voi muri, vreau ca aceste camile sa va ramana voua. Tie, fiul meu cel mare, iţi las mostenire jumatate din camile. Tie, cel de-al doilea fiu al meu, iti las mostenire o treime din camilele mele, iar tie, cel mai mic, a noua parte din camile.>
Dupa ce beduinul muri si fiii il plansera cu respectul cuvenit, veni momentul sa isi imparta camilele. Dar fiind cu totul 17 camile, nu se intelegeau deloc si nicio imparteala nu parea a fi echitabila. Au luat in calcul inclusiv varianta de a taia una dintre camile, insa era lesne de inteles ca o camila vie valoreaza mai mult decat una moarta, asa ca disputa a continuat.
In timp ce fiii beduinului se certau, se intampla sa treaca pe acolo un batran intelept calare pe o camila, care ii intreba care era problema. Afland inteleptul despre ce era vorba, isi oferi ajutorul.
Iata cum proceda:
“Eu sunt dispus sa va ofer camila mea. Si adaugand-o la ale voastre, avem acum 18 camile. Tu, cel mai mare dintre fii, ai mostenit o jumatate din camile, deci 9 camile sunt ale tale. Tu, cel mijlociu, ai dreptul la o treime din camile, deci 6 camile sunt ale tale. Si tu, cel mai mic, ai a noua parte din camile, adica 2 camile sunt ale tale.
Si acum sa vedem…
9+6+2= 17 camile
Dupa cum vedeti, v-a ramas in plus o camila care, intamplator, este chiar a mea, asa ca daca nu va este cu suparare, o sa mi-o iau inapoi ca sa imi pot continua drumul.”
Cei trei fii fericiti ii multumira batranului intelept in timp ce acesta urca pe camila lui si porni la drum mai departe.
Imi place sa cred ca NLP aplicat corect actioneaza precum camila batranului intelept: apare la momentul potrivit, rezolva ce este de rezolvat si trece in mod firesc mai departe. Fara surle si trambite, insa extrem de simplu si de eficient, a aplica NLP inseamna sa intervii atat de firesc, incat ceilalti aproape ca nu isi dau seama ce ai facut, insa la final iti multumesc si isi continua fericiti viata.
Cat de bine ne-ar prinde, in multe situatii de viata, sa avem la indemana o “a 18-a camila”? :-)
Atitudinea in NLP inseamna libertate si flexibilitate in comportament, un limbaj plin de umor si curiozitate, eficienta maxima in ceea ce faci si o mare bucurie de a trai. Mai multe detalii despre NLP aici.
………………………………………………………………………………………………………………………………………….
25 feb 2013: Pe cine ai lua? :
PE CINE AI LUA ?
Conduci automobilul tau Sport, de 2 locuri, intr-o noapte cu o furtuna teribila.
Treci pe langa o statie de autobuz, unde se afla 3 persoane asteptand:
1. O batrana bolnava pe moarte
2. Un vechi prieten, care, odata, ti-a salvat viata
3. Femeia visurilor tale, sau barbatul ideal.
Pe cine ai lua in automobilul tau, tinand cont ca nu ai decat un singur loc, doar pentru un pasager ???
Gandeste-te foarte bine la raspunsul tau, inainte de a citi mai departe.
Aceasta este o dilema etica si morala, care se foloseste in interviurile pentru angajare la serviciu.
Gândeste-te!
Acum citeşte mai departe:
Ai putea lua batrana, pentru ca este pe moarte si trebuie salvata prima;
Ai putea lua prietenul care ti-a salvat viata si esti obligat fata de el;
E posibil ca niciodata sa nu mai reintalnesti femeia visurilor tale , sau barbatul ideal.
Un candidat, intr-un interviu ca acesta, a fost angajat dintre 200 de concurenti, pentru magnificul sau raspuns. Vrei sa stii raspunsul lui? Gândeste-te ce răspuns a dat şi dacă nu-ţi dai seama, citeşte mai jos:
El a raspuns simplu:
“As da cheile masinii prietenului meu si i-as cere sa duca batrana la spital; in timpul acesta, eu as ramane sa astept autobuzul, impreuna cu femeia visurilor mele”.
………………………………………………………………………………………………………………………………………….
20 feb 2013: Banc cu substrat – Ziarul arabesc vs. Ziarul evreiesc:
In cafenea, Itic citeste un ziar arabesc. Apare Strul si il vede. “Mai Itic, nu ti-e rusine?! Tu, evreu, citesti ziar arabesc?! Nu-ti mai ajung ziarele evreiesti?!”
Zice Itic: “Am citit ziare evreiesti, dar erau deprimante: evreii sunt discriminati, evreii sunt amenintati, evreii sunt saraci, evreii sunt nedreptatiti etc. Apoi am citit la arabi: evreii sunt bogati, evreii guverneaza bancile, evreii sunt prea puternici… Vezi, arabii au stiri mult mai bune ca noi!”
………………………………………………………………………………………………………………………………………….
20 feb 2013: Statistică interesantă despre România:
Romania, de-a lungul istoriei, s-a aflat mereu la rascruce de vanturi, intre 3 mari imperii.
De la 1393 la 1877 (484 ani) Muntenia, Moldova si Transilvania au platit Imperiului Otoman 1.066.305.780 lei-aur, sau 341.021 kg aur (341 tone aur).
Imperiul Habsburgic a tinut sub ocupatie Transilvania, intre 1687 si 1918 (231 ani), Banatul, intre 1718 si 1918 (200 ani), Oltenia, intre 1718 si 1739 (21 ani) si Bucovina, intre 1775 si 1918 (143 ani) si a stors aceste provincii de 2.450.000000 lei-aur, sau 857.500 kg aur (858 tone aur).
In perioadele de ocupatie ruseasca, intre 1769 si 1854 (85 ani), Moldova si Muntenia au fost stoarse de 200.000.000 lei-aur, sau 64.516 kg. aur (65 tone aur).
Cu alte cuvinte, Imperiul Habsburgic, stapanind 231 ani Transilvania si 100 ani Bucovina, a jecmanit de doua ori mai mult decat turcii (484 ani) si de patru ori mai mult decat rusii (85 ani).
Fara a mai pune la socoteala tezaurul trimis spre pastrare rusilor si nici uriasele despagubiri de razboi impuse Romaniei la sfarsitul WW2, inseamna o paguba de 1.264 tone aur, care astazi ar fi valorat peste 63 mld. EURO, adica 2/3 din datoria externa curenta a Romaniei…
………………………………………………………………………………………………………………………………………….
4 feb 2013: Crucea creştinilor (urmăriţi imaginile în ordine şi citiţi morala mai jos)
Morala primită pe mail ataşată acestor imagini: “Nimic din aceasta viata nu este din intamplare! De multe ori dorim sa ne eliberam de Crucea ce ne este data fiecaruia dintre noi… Dar pentru toate exista un “de ce” si “pentru ce”… Dumnezeu nu ne da niciodata ceva ce n-am putea suporta… Si daca ne gandim sa scurtam aceste cai, cu siguranta vom avea probleme! DOAMNE AJUTA!”
Morala Ce-i cu noi? : You can’t cheat GOD! (Nu poţi să îl fraiereşti pe Dumnezeu!). De asemenea, trebuie menţionat că într-adevăr Dumnezeu ne dă o “cruce” (greutăţi) fiecăruia dintre noi, însă asta nu înseamnă că atunci când găseşti VINOVATUL LUMESC IMORAL al greutăţilor tale nu trebui să îl stârpeşti şi să scapi de greutăţi. Dumnezeu nu vrea să suferim. Unii dintre noi doar prin greutăţi putem fi mai buni. Însă dacă vedem că greutăţile noastre sunt cauzate de nişte oameni (lumeşti) din jurul nostru (de exemplu scârbele de politicieni corupţi care ne ţin în sărăcie), acei oameni imorali trebuie stârpiţi, chiar dacă asta ar însemna să-ţi “usurezi crucea”. Răul trebuie tot timpul arătat cu degetul, scos în faţă, criticat şi stârpit. Lupta pentru Adevăr şi Dreptate este de o mie de ori mai plăcută în faţa lui Dumnezeu (zic eu) decât complacerea prin atitudini de genul “e crucea mea de la Dumnezeu trebuie să o port aşa până mor”……atitudini care permit răului să crească şi să se dezvolte, atitudini care permit oamenilor răi să îi facă pe oamenii buni să sufere. Citeşte şi: Mesaj pentru oamenii romani religiosi credinciosi ortodocsi: TREZIREA DIN “DOAR RUGĂCIUNE”! (bis10)
………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Ian 2013: Noul program SENIOR …. pentru PENSIONARI
Ești un cetățean pensionar bolnav și guvernul spune că nu există nici o îngrijire medicală la domiciliu disponibila pentru tine.
Deci, ce faci?
Planul nostru pentru pensionarii de 65 ani sau mai în vârstă : vi se da o armă și 4 gloanțe.
Vi se permite să trageti in patru politicieni.
Desigur, acest lucru înseamnă că veti fi trimis la închisoare dar aveti avantajul ca veți primi trei mese pe zi, un acoperiș deasupra capului, incalzire centrala, aer conditionat si tot suporul de îngrijire a sănătății de care ai nevoie!
Aveti nevoie de dinti noi? Nici o problemă. Nevoie de ochelari? Asta-i grozav.
Aveti nevoie de un nou șold, genunchi, rinichi, plamani sau inima? Sunt toate acoperite.
Ca un bonus, copiii dvs pot veni in vizita la dumneavoastră la fel de des cum o fac acum.
Și cine va plăti pentru toate astea? Este același guvern care tocmai ti-a spus că nu își poate permite sa te ingrijeasca dupa ce ai platit 40 de ani taxele catre stat.
Și poți să scapi de 4 politicieni inutili, si in plus, pentru că ești un prizonier, nu trebuie să mai plătesti taxe pe venit.
Este aceasta o țară mare, sau ce?
………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Nov 2012: De ce a intrat Olanda în criza?
Click AICI pentru Video trafic biciclete în Utrecht, Olanda
RĂSPUNS: din cauza bicicliştilor !
Biciclistul este un dezastru pentru economie. El nu cumpără masini, nu ia credit pentru bicicleta, nu cumpara benzina, nu cumpara cauciucuri de iarna, nu foloseste serviciile service-urilor auto, nu plateste asigurare, nici amenzi, nu foloseste parcarea cu plata, nu sufera de obezitate. Si totodata este sanatos!
Oamenii sanatosi nu sunt necesari pentru economie. Ei nu cumpara medicamente, nu platesc analize, nu merg la medicii privati, nu cresc PIB-ul….
………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Nov 2012: Banc despre conducătorii României:
Doctorul american spune:
– La noi, în America, medicina e aşa de avansată, că scoatem un rinichi de la unu’, il transplantăm la altu’ şi dupa 6 săptămâni, ăla deja îşi caută de lucru!
Doctorul german răspunde:
– E nimica toată; la noi, în Germania, scoatem un plamân de la unu’, îl transplantăm la altu’ şi după 4 săptămâni ăla deja îşi caută de lucru!
Doctorul rus spune:
– Nici asta nu-i mare scofală; la noi, în Rusia, scoatem 1/2 de inimă de la unu’, o transplantăm la altu’ şi după 2 săptămâni, amândoi deja îşi caută de lucru!
La care doctorul român, amuzat:
– N-avem ce compara, toţi sunteţi înapoiaţi faţă de noi; la noi, în România, am luat câţiva fără creier şi fără inimă, i-am pus în fruntea ţării şi acum toţi ne căutăm de lucru…
Emilian, 14 ian 2013, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman.
CE-I CU NOI? – un blog educativ despre comportamentul uman 
Pingback: Arhiva colectie articole educative despre viata, lume si comportamentul uman, valabile pe termen lung, blog educativ Ce-i cu noi? (edu25) | CE-I CU NOI?
big big like