De ce sunt oamenii diferiti si cat de important este sa intelegem acest lucru. Oamenii sunt la fel (edu21)

Titlul acestui articol poate părea un paradox. Am mai spus şi altă dată, dar repet şi acum, că OAMENII SUNT DIFERIŢI şi este foarte important să înţelegem şi să respectăm acest lucru! Dar, în acelaşi timp, oamenii sunt şi la fel, sau mai corect spus, sunt şi asemănători. Este bine să înţelegem acest lucru pentru o mai bună funcţionare a societăţii omeneşti. Dintre cele două informaţii (“oamenii sunt asemănători” şi “oamenii sunt diferiţi”), este cel mai important să înţelegeţi că OAMENII SUNT DIFERIŢI. Pentru că din neînţelegerea acestui lucru se nasc: conflicte, violenţe (verbale sau chiar fizice), se rup relaţii de cuplu sau prietenie, se pun bariere în colaborare cu alte persoane (pe diferite planuri), apar rasismul, discriminarea etc. Din acest motiv, ţin să explic încă o dată DE CE sunt oamenii diferiţi şi de ce este NORMAL acest lucru şi DE DORIT. Detalii în continuare:

Astăzi în drum spre metrou am văzut coada de fiecare dimineaţă de la covrigi. Şi mi-am dat seama că este un exemplu simplu care reliefează această asemănare-diferenţă dintre oameni. Toţi oamenii care stăteau la coadă la covrigi, doreau să cumpere covrigi. Toţi voiau covrigi în principiu din acelaşi motiv – ca să îi mănânce şi să nu moară de foame în următoarele ~ 2 ore or so. Din acest punct de vedere, oamenii de la coadă erau la fel. Doreau, la modul general, acelaşi lucru. În acelaşi timp însă, pe lângă oamenii de la coada la covrigi, treceau mulţi alţi oameni, care nu se opreau să-şi ia covrigi, deşi şi ei au un stomac, şi şi ei vor trebui să mănânce ceva la un moment dat (poate că ei au mâncat acasă, sau poate că nu vor mânca nimic în acea dimineaţă până pe la ora 12). Deja apar diferenţe. În acelaşi timp însă, lângă coada la covrigi era o coadă la brânzoaice. Oameni care doreau acelaşi lucru – să mănânce ceva (asemănare), au ales să cumpere altceva, nu covrigi (deosebire). Dar chiar şi în cadrul cozii de la covrigi există deosebiri. Toţi cei care îşi cumpără covrigi dimineaţa (asemănare), doresc covrigi diferiţi. Unii oameni vor covrigi cu sare, alţi oameni vor covrigi simpli, fără sare, alţii vor cu susan, unii cu mac, alţi oameni vor covrigi mai nearşi, alţii vor covrigi cât mai prăjiţi, iar alţii sunt total indiferenţi dacă sunt arşi, nefăcuţi, cu sare, mac sau susan – tot ce vor este COVRIGI.

Nu ştiu cât de fericit este acest exemplu pe care l-am ales, însă ideea era că, OAMENII, la un moment dat, POT AVEA anumite lucruri – preferinţe – valori – principii în comun (adică la fel) (de regulă chestiile generale sunt asemănătoare), dar în acelaşi timp, oamenii au şi preferinţe, dorinţele, caracteristici, particularităţi DIFERITE. Şi este normal să fie aşa. Pentru că nu pot exista doi oameni perfect la fel. Nici măcar gemenii identici. Şi este bine să conştientizăm şi să respectăm acest lucru. Detalii mai jos.

Oamenii dintr-un popor sunt ASEMĂNĂTORI (fizic şi psihic-mental-comportamental) din mai multe motive:

1. fac parte din aceeaşi specie;

2. fac parte din aceeaşi rasă;

3. fac parte din acelaşi popor (au gene biologice asemănătoare);

4. au avut parte de o educaţie asemănătoare;

5. au avut de-a face cu situaţii asemănătoare de-a lungul vieţii (au o istorie comună);

6. au fost supuşi cam aceloraşi reguli impuse de stat (aceeaşi legislaţie), fapt care duce la un comportament asemănător între indivizi;

etc

Atenţie: faptul că avem, ca popor, acest POTENŢIAL DE ASEMĂNARE, este un BENEFICIU care trebuie valorificat şi care trebuie să ne ajute să stăm uniţi şi să luptăm împreună pentru binele comun al tuturor. Adevărata BUNĂSTARE (confort / fericire / spuneţi-i cum vreţi) se poate obţine doar lucrând împreună, pentru binele tuturor.

Asemănările mentale-comportamentale dintre oameni care fac parte din popoare diferite, pleacă şi din faptul că TOŢI OAMENII DE PE PLANETĂ VOR DE FAPT ACELAŞI LUCRU: BUNĂSTARE FIZICĂ şi/sau PSIHICĂ. (detalii despre asta AICI).

Oamenii din cadrul aceluiaşi popor (sau din popoare diferite) sunt în acelaşi timp şi DIFERIŢI, din motivele pe care le voi explica în continuare.

Pe scurt, trebuie înţeles faptul că OMUL (inclusiv cel care citeşte acum aceste rânduri) este rezultatul unui amestec de factori, printre care cei mai importanţi şi relevanţi sunt: genele biologice, educaţia şi experienţa de viaţă. Trebuie înţeles DE CE sunt oamenii diferiţi, ca să nu ne mai enervăm atunci când alţi oameni au păreri diferite de ale noastre, şi ca să putem să învăţăm să privim lumea şi prin ochii celorlalţi – fapt care ne-ar ajuta societatea foarte mult.

DE CE SUNT OAMENII DIFERIŢI? 

A. Oamenii sunt DIFERIŢI pentru că au GENE BIOLOGICE DIFERITE 

Dacă oamenii sunt mai “depărtaţi” din punct de vedere ereditar (de regulă geografic), au gene biologice moştenite de la părinţi mai diferite. Oamenii din acelaşi popor au asemănări între genele biologice – de aceea şi seamănă între ei  ( gândiţi-vă la chinezi de exemplu ). Însă aproape NIMENI, NICIODATĂ nu va avea gene identice cu un alt individ. Oamenii au GENE DIFERITE, acesta fiind primul lucru NORMAL, LOGIC, care ne face să fim diferiţi. Excepţia din punct de vedere al genelor biologice o reprezintă, desigur, gemenii perfect identici (monozigoţi), care au într-adevăr exact aceleaşi gene biologice (de aceea şi seamănă perfect). În biologie, aspectul exterior (ce se vede) este fenotipul iar ce se află “în interior”, adică genele, alcătuiesc genotipul. Genotipul (genele interioare) dau fenotipul (aspectul exterior). Gemenii identici au într-adevăr un genotip identic (au aceleaşi gene biologice) şi deci au un fenotip (aspect exterior) identic, dar ei, ca oameni, nu vor fi niciodată identici, pentru că se vor diferenţia pe parcursul vieţii din cauza/datorită celorlalte motive pe care le voi explica în continuare. Şi tot diferiţi vor ajunge. Aşa cum sunt TOŢI oamenii, fără excepţie.

B. Oamenii sunt DIFERIŢI pentru că au EXPERIENŢĂ DE VIAŢĂ DIFERITĂ

1. Poziţionarea diferită în spaţiu

Toţi oamenii au organe de simţ, prin care percep lumea exterioară (văz, auz, miros, tactil, dureros). Cu ajutorul acestor simţuri, noi percepem lumea, încă de la naştere, DIFERIT. Pentru că individul nostru (ăla micuţ care abia s-a născut) este “bombardat” cu informaţie exterioară DIFERITĂ (pentru că vedem, auzim, simţim lucruri diferite încă de la naştere). Chiar şi simpla poziţionare geografică în spaţiu, ne face să vedem lumea diferit, şi deci să înmagazinăm în creier informaţii diferite (total diferite, sau uşor diferite). Această poziţionare în spaţiu este primul lucru care îi diferenţiază pe oameni, chiar şi pe gemenii perfect identici, cu gene perfect identice. Chiar dacă sunt hrăniţi la fel, cu aceeaşi mâncare, în aceeaşi cantitate, chiar dacă sunt iubiţi la fel, chiar dacă au parte de aceeaşi educaţie etc, chiar şi aceşti gemeni perfect identici la început, vor ajunge mai târziu doi oameni identici ca aspect (că au aceleaşi gene care se manifestă în exterior), dar cu diferenţe pe plan psihic-mental-comportamental. Prin simplul fapt că NU AU CUM SĂ OCUPE ACELAŞI SPAŢIU ÎN ACELAŞI TIMP. Această poziţionare diferită (chiar şi cu jumătate de metru mai la dreapta), îi face pe oameni să perceapă lumea uşor diferit, încă de la naştere, creierul lor primind informaţii din lumea exterioară uşor diferite. Aici apar deja primele diferenţe în viaţa oamenilor.

2. Experienţe avute -> informaţii diferite

Imediat după naştere (deşi copiii înmagazinează informaţii şi din burta mamei), creierul copilului începe să primească informaţii diferite faţă de creierul altor copii: VEDE lucruri diferite (alte persoane, alte încăperi, alte culori, alte obiecte), GUSTĂ lucruri diferite (laptele matern diferă de la mamă la mamă, lapte praf, lapte de la diferite animale, biscuiţi, textura biscuiţilor, mere, gustul merelor etc etc etc), AUDE lucruri diferite (vocea părinţilor, bocetele altor copii din jur, vocea asistentelor şi medicilor, vocea rudelor, zgomotele din maternitate, uşi deschizându-se etc etc etc – toate acestea sunt diferite), MIROASE lucruri diferite (mirosul natural şi parfumul artificial al persoanelor cu care intră în contact – părinţi, rude, asistente, medici etc, mirosul din camera de maternitate, mirosul de detergent de pe hainele în care este îmbrăcat, de pe hainele celor din jur şi de pe cuvertura-patura de pe patul în care doarme etc) şi SIMTE – tactil lucruri diferite (textura cuverturilor, pernelor, păturilor hainelor cu care intră în contact – mai aspre sau mai moi, atingerea obiectelor spitaliceşti – termometru, stetoscop etc, atingerea mâinilor şi pielii altor persoane – părinţi, rude, asistente, medici etc – care au piele mai aspră sau mai netedă, mai caldă sau mai rece etc) etc etc etc. Toate acestea sunt primele “experienţe de viaţă” pe care le trăiesc copii. Până şi un picioruş rămas dezgolit, în afara păturicii cu care este învelit copilul, pentru creier este o experienţă din care învaţă lucruri (de exemplu că sub pătură este mai cald) (creierul altor copii, care nu au rămas cu piciorul afară din pătură, nu a învăţat încă acest lucru – diferenţă!).  Toate aceste “experienţe de viaţă” SUNT DIFERITE, în cazul tuturor copiilor. Cu timpul aceste experienţe cresc din punct de vedere al numărului şi al intensităţii-complexităţii, rămânând în continuare DIFERITE (sau percepute diferit) de la un copil la altul. Ca elev / tănăr / adult, omul va avea în continuare experienţe de viaţă diferite (sau pe care le va percepe diferit din prisma a ceea ce ştie deja despre lume şi viaţă – informaţii diferite faţă de alt om) iar creierul său va acumula de fiecare dată informaţii. Complexitatea experienţelor de viaţă de regulă creşte o dată cu înaintarea în vârstă, şi noi şi diferite informaţii vor fi acumulate. Cantitatea şi calitatea acestor informaţii, modul şi intensitatea prin care au fost percepute, SUNT TOT TIMPUL DIFERITE DE LA OM LA OM. Bagajul de “INFORMAŢII” absorbite din experienţa de viaţă, şi din mediul înconjurător (din tot ce se petrece în jurul nostru), informaţii pe care le deţine creierul nostru ESTE UN BAGAJ DE INFORMAŢII UNIC, la fiecare individ, exact la fel ca secvenţa ADN, amprentele degetelor, irisul şi vocea. Informaţiile (diferite) pe care le avem ne fac şi ele să fim diferiţi şi să vedem-percepem-înţelegem lumea şi ce se întâmplă în jurul nostru, DIFERIT!

3. Traumatisme suferite

Traumatismele fizice (rănirile / vătămările) pe care le suferim de când ne naştem şi până când ajungem adulţi sunt tot experienţe avute, care ne oferă diferite informaţii, dar ţin să le tratez un pic special. Traumatismele suferite încă de mici copii (ace de la seringi, vaccinuri – NU FACEŢI VACCINURI COPIILOR – click AICI pt. detalii, împiedicări, julituri în genunchi, dat cu capul, căzut  din pat, înţepat într-un boschet sau un ţep, tăiat cu cuţitul sau foarfeca, prins degetele în uşă, ars în foc, opărit cu apă fierbinte etc etc etc)  oferă creierului uman informaţii preţioase despre SUPRAVIEŢUIREA individului. Principalele funcţii biologice ale individului uman sunt în primul rând SUPRAVIEŢUIREA SA (a individului), iar apoi SUPRAVIEŢUIREA SPECIEI (adică perpetuarea-reproducerea, adică SEX-UL – daia sunt bărbaţii atât de disperaţi după sex, dar despre asta altă dată). Toate aceste traumatisme fizice pe care le trăim când suntem mici, ne ajută pe viitor să fim PRECAUŢI, cu scopul de a nu ne răni încă o dată, de a nu ne răni prea tare, de a NU muri, şi deci de a SUPRAVIEŢUI. Instinctele biologice de supravieţuire sunt printre primele pe care le dobândeşte copilul. Traumatismele îi oferă informaţii (concluzii) foarte preţioase: “dacă bagi mâna în foc te vei arde – nu mai băga mâna în foc”, “dacă te înţepi / dacă te tai / dacă dai cu capul / dacă te împiedici —–> vei face rău organismului şi te va durea! Nu vrei asta! Ai grijă!” – şi copilul învaţă să aibă grjă. Toate aceste experienţe ne învaţă ceva. Unii dintre noi avem mai multe traumatisme, alţii mai puţine. Cei care au trecut prin mai multe traumatisme fizice şi/sau psihice (pentru că tot aici intră, de exemplu, şi decepţiile în dragoste, sau violenţa domestică verbală), văd lumea altfel din punctul ăsta de vedere, faţă de cei care n-au avut prea multe probleme la viaţa lor. De aici rezultă deci, alte DIFERENŢE între oameni.

C. Oamenii sunt DIFERIŢI pentru că au O EDUCAŢIE DIFERITĂ

Dacă veţi citi textul meu Introducere in educatie. Despre educatia oamenilor. Importanta educatiei veţi vedea că eu consider că educaţia este cea mai importantă componentă a unei societăţi prospere. Dar o educaţie reală. În textul de la link-ul pus mai sus fac referire la două tipuri de educaţii: 1. educaţia în sens restrâns (cea la care se referă toată lumea când vorbeşte de “educaţie”, şi anume cea formală, instituţionalizată – te duci la şcoală şi înveţi ceva, de la creşă, grădiniţă până la doctorat, inclusiv cursuri, workshopuri etc) şi 2. educaţia în sens larg – cea la care mă refer eu tot timpul pe blog ca fiind “educaţia reală”, cea care contează de fapt, cea care îl “modelează” cu adevărat pe individ, ca om.

Educația în sens larg (așa cum o înțeleg eu), adică educaţia “pe bune”, “educaţie reală” VA MODELA individul din punct de vedere psihic-emoţional-cultural-mental-comportamental, şi îl va ajuta (sau îşi propune să-l ajute) să devină un om bun, care să pună umăru’ la buna funcţionare a societăţii în care trăieşte.

Educaţia “reală” pe care o primeşte un individ de-a lungul vieţii se referă la / se formează din / cuprinde 7 tipuri de educaţii (sau, are 7 surse din care izvorăşte):

1. Educația părinților – primul tip de educație de care are parte copilul;

2. Educație din partea familiei lărgite (alte rude, prieteni de familie, cunoscuți, vecini, colegi de-ai părinților, nași etc);

3. Educație din experiența de viață – tot ce se întâmplă în jurul copilului reprezintă o formă de educație pentru el (aici intră: educația străzii – tot ce vede, aude, trăiește individul pe stradă, educație din relațiile cu diferite entități publice și private, educație din relația cu statul – politic și administrativ etc)

4. Educație din anturaj (copii din fața blocului, colegi de grădiniță, școală, liceu, facultate, prieteni, cunoscuți, colegi de serviciu etc)

5. Educația formală (creșă, grădiniță, școală, liceu, facultate, și orice alte cursuri, seminarii, workshop-uri, întâlniri cu scopul concret de a învăța ceva) (aceasta este educaţia în sens restrâns de care am vorbit mai sus)

6. Educație din relația cu partenerul de viață (relație mai specială din care individul învaţă, sau poate învăţa, foarte multe lucruri despre convieţuirea cu alte persoane)

7. Autoeducație (/autoeducare) – foarte importantă, bazată pe cele anterioare, este educația care dezvoltă și îmbunătățește toate învățăturile primite anterior, care trage concluzii în urma informațiilor știute și experiențelor trăite, și crează noi informații (concluzii) utile şi relevante pentru viaţa individului şi/sau a societăţii/comunităţii în care trăieşte.

PENTRU CĂ EDUCAŢIA “REALĂ” ESTE ESENŢIALĂ ÎN “MODELAREA” OMULUI (PSIHIC-EMOŢIONAL-CULTURAL-MENTAL-COMPORTAMENTL) ŞI PENTRU CĂ ESTE IMPOSIBIL CA UN COPIL-TÂNĂR-ADOLESCENT-ADULT SĂ AIBĂ ACCES LA EXACT ACEEAŞI EDUCAŢIE “REALĂ” LA CARE ARE ACCES ŞI ALT INDIVID, ESTE LOGIC SĂ CONCLUZIONĂM CĂ OAMENII SUNT DIFERIŢI! Şi este NORMAL şi DE DORIT să fie aşa!

De ce este LOGIC şi NORMAL că oamenii sunt diferiţi?

Simplu: din prisma celor explicate mai sus! Pentru că aşa funcţionează lumea, aşa sunt lăsate lucrurile de Dumnezeu / mama natură. Este imposibil să rezulte din funcţionarea normală a lumii nişte indivizi identici. Şi deocamdată este şi imposibil să creezi oameni identici. Deci, este normal ca oamenii să fie diferiţi.

De ce este DE DORIT ca oamenii să fie diferiţi? 

Pentru că din această diferenţă (variabilitate) omenirea supravieţuieşte şi evoluează.

Dacă toţi oamenii ar fi perfect identici, ar exista cel puţin 2 probleme:

1. Prima problemă este una de natură biologică, legată de supravieţuirea-perpetuarea speciei umane: Dacă toţi oamenii ar fi perfect identici, toţi am avea aceleaşi gene biologice, ceea ce înseamnă că la o epidemie de nuştiu ce virus căruia genele biologice sau vaccinurile inventate de om nu-i fac faţă, TOŢI OAMENII AR MURI. Specia umană ar deveni “extinct”. Pentru că în realitate, avem gene biologice diferite, avem sisteme de imunitate diferite, avem rezistenţă diferită la diferite boli, aproape indiferent de boala-virusul propagat în mod NATURAL la nivel global (nu prin război biologic cu viruşi creaţi în laborator), specia umană va supravieţui – vor muri cei care nu fac faţă virusului, dar vor supravieţui ceilalţi şi vor perpetua specia mai departe.

2. A doua problemă este una legată de evoluarea intelectuală a speciei umane. Pentru că suntem diferiţi, avem potenţial biologic diferit, şi deţinem în creier INFORMAŢII DIFERITE, atunci când ne punem laolaltă venim cu OPINII DIFERITE şi IDEI DIFERITE, care duc la CREAŢII, INVENŢII, EVOLUŢII noi şi diferite. Dacă toţi am fi la fel, am gândi la fel şi am crea la fel, aceleaşi lucruri. Potenţialul omenirii de a crea-inventa-evolua ar fi deci LIMITAT. În condiţiile normale ale realităţii în care trăim, TOCMAI PENTRU CĂ SUNTEM DIFERIŢI, omenirea are un potenţial NELIMITAT, INFINIT de a crea, de a evolua. Sigur că unele invenţii-descoperiri-creaţii au făcut mult rău, însă acestea sunt excepţii după părerea mea, comparativ cu binele general oferit de cele mai multe invenţii create la nivel mondial. Dacă am fi fost la fel, probabil am fi rămas la nivelul de trib cu indivizi care trăiesc în peşteri şi mănâncă doar ce culeg din natură.

Faptul că suntem diferiţi (că avem potenţial biologic diferit, că avem experienţe de viaţă diferite, o educaţie diferită şi informaţii deţinute diferite), oferă omenirii O DITAMAI ŞANSA de a rezolva cele mai multe probleme ale speciei umane şi chiar ale Planetei Pământ. Este foarte important ca un număr cât mai mare de oameni să conştientizeze de unde pleacă aceste diferenţe (ce am încercat să explic mai sus) şi să respecte opiniile diferite ale altor oameni din jurul lor. Apoi, rămâne doar ca oamenii să fie uniţi şi să lucreze împreună pentru a face cât mai mult bine omenirii,  societăţii umane sau comunităţii în care trăiesc. În acest fel pot fi contracarate toate relele, pe care tot oamenii le fac (lor şi mediului înconjurător), din necunoaştere, lăcomie şi reacredinţă.

P.s.: A respecta faptul că oamenii sunt diferiţi NU înseamnă a accepta în societatea noastră românească ORICE DIFERENŢĂ promovată de anumite “grupuri”, dacă noi, majoritatea, cei mai mulţi din poporul român considerăm că acele diferenţe ar face mai mult rău decât bine societăţii româneşti şi poporului român.

Pe final, un citat care îmi place mie mult: “Răul învinge doar atunci când oamenii buni nu luptă împotriva lui“.

Emilian, 22 feb 2013, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi?  – un blog educativ despre comportamentul uman.