Ce presupune o retea de piste de bicicleta eficienta. Benzi pentru biciclisti in marile orase (eco12)

Una dintre variantele de deplasare “eco” folosite de foarte mulţi oameni din foarte multe capitale şi mari oraşe ale lumii este deplasarea cu bicicleta. Din păcate însă oraşul Bucureşti nu a fost gândit pentru a putea fi parcurs pe bicicletă, iar în prezent infrastructura capitalei nu prea agrează deloc bicicliştii. Dacă însă vreun primar cu capul pe umeri, sau cineva din administraţia locală ar vrea la un moment dat să facă o reţea de piste de bicicletă adevărată, iată ce cred eu că ar trebui să presupună, pe scurt:

Ce înseamnă o reţea adevărată de piste de bicicletă:

1. Suficiente piste de bicicletă care să unească principalele puncte cardinale ale oraşului N-S-E-V şi care să treacă cel puţin pe marile artere ale oraşului şi care să unească puncte de interes local şi/sau turistic: parcuri, muzee, poştă, piaţă, supermarketuri, instituţii publice (postă, poliţie, spitale, administraţii financiare, primarii, agenţii publice etc), şcoli, grădiniţe, licee, facultăţi, guri de metrou, PARCĂRI DE BICICLETĂ etc;

2. Pistele trebuie conectate cu suficiente parcări pentru bicicletă – care trebuie să existe în toate punctele de interes enumerate mai sus, şi care trebuie să fie foarte sigure împotriva furtului şi vandalizării (supravegheate video sau direct uman – bodyguard);

3. Amplasarea pistelor de bicicletă trebuie bine gândită astfel încât să ducă într-adevăr undeva util; pistele nu trebuie făcute astfel încât să ducă “nicăieri”;

4. Pistele de bicicletă trebuie să fie exclusive pentru bicicletă – nu laolaltă cu pietonii, nu laolaltă cu maşini parcate etc; în lipsă de spaţiu se pot crea benzi de bicicletă pe carosabil – laolaltă cu transportul în comun, taxi, scutere, motociclete (cred că este şi varianta pentru Bucureşti şi alte oraşe înghesuite);

5. Pistele trebuie să fie suficient de largi încât un biciclist mai lent să poată fi depăşit fără probleme de cineva care merge pe bicicletă mai repede;

6. Pistele trebuie să fie “netede”, fără gropi, fără obstacole, fără canale deschise, fără pomi sau stâlpi în mijlocul drumului, fără nisip, fără denivelări în asfalt, fără gunoaie, fără câini maidanezi, fără borduri, fără maşini parcate etc;

7. Trebuie creată o structură care să îi înveţe foarte rapid pe cei interesaţi, cum să meargă pe bicicletă – menţinerea echilibrului, propulsare cu pedalele, reguli şi sfaturi pentru deplasarea în trafic (Citiţi aici Cum sa inveti sa mergi pe bicicleta – singur, simplu, rapid. Cea mai usoara metoda (div3)

8. Trebuie făcut un sistem eficient de închiriere de biciclete cu un preţ infim, sau chiar gratis, pentru cei care nu au propria bicicletă. Trebuie să poţi lua bicicleta închiriată dintr-o parcare/un centru de închiriere şi să o poţi lăsa în oricare altă parcare sau oricare alt centru de închiriere din Bucureşti.

Atunci când îţi propui (ca administraţie) să susţii mersul pe bicicletă, trebuie să ţii cont, cel puţin pentru Bucureşti, şi de următoarele aspecte: câini maidanezi, mulţi şoferi cretini, poluarea aerului, populaţie îmbătrânită, populaţie bolnavă, furturi de bicicletă, lipsa de spaţiu fizic etc.

Alte detalii despre mersul pe bicicletă în România găsiţi în secţiunea Ecologie (click aici).

Alte poze cu piste de bicicletă din Sectorul 5 şi afişe electorale din Bucureşti în campania iunie 2012 găsiţi AICI.

Emilian, 24 oct 2012, ceicunoi.wordpress.com – un blog educativ despre comportamentul uman.