Îndrăgosteala de politicieni – un fenomen nociv pentru poporul român. Cum analizeaza si voteaza românii oamenii politici (pol105)

În România, atunci când au loc alegeri locale / parlamentare / prezidenţiale etc, există persoane care votează cu niște candidați nepotriviți (corupți, duplicitari, mincinoși, imorali, de rea credinţă etc) (”politicianul rău”) din următoarele motive principale:

1. PROSTIE – proastă educație politică

2. PROSTIE – neinformare, lipsă de interes

3. MITĂ (sărăcie + prostie)

4. BANI sau DIFERITE AVANTAJE directe sau indirecte

5. din GREȘEALĂ (prostie și neinformare)

6. Alegerea răului mai mic – acest motiv mi-a scăpat data trecută când am scris despre asta, dar îl trec acum; dacă îţi candidează 2 oameni, ambii de rea credinţă, omul nostru de bună credinţă este obligat moral să îl aleagă pe cel MAI PUŢIN RĂU, conform propriilor criterii de selecţie, sau conform criteriilor obiective explicate aici: Criterii de evaluare pt politicieni. Ce inseamna politician bun / rau? (pol20)

7. din ÎNDRĂGOSTEALĂ

Găsiţi detalii despre motivele de mai sus şi moduri prin care pot fi combătute în textul meu mai vechi de aici: De ce tin unii oameni cu Basescu? Cum voteaza romanii? (pol6)

Eu vreau acum să prezint încă o dată, mai pe larg, FENOMENUL “ÎNDRĂGOSTEALA DE POLITICIENI”:

ÎNDRĂGOSTEALA DE POLITICIENI (ştiu că nu există “îndrăgosteală” în DEX, dar sună mai bine decât “îndrăgostirea de policitieni” şi subliniază faptul că nu este o dragoste reală)

Îndrăgosteala de politicieni reprezintă cel mai interesant motiv din cauza căruia oameni de bună credinţă ajung să voteze şi să aleagă în fruntea lor oameni de rea credinţă, imorali, corupţi, DIN CONVINGERE CĂ SUNT CEI MAI BUNI.

Există unii oameni, care cumva se îndrăgostesc de anumiți politicieni. Le pică cu tronc. Vine politicianu’…zice niște treburi, face niște alte treburi, se behăie la televizor într-un anume fel, și gata, i-a câștigat. În felul ăsta, se câștigă mulți simpatizanți. Însă foarte mulți dintre aceștia, pe parcursul anilor, în momentele în care politicianul respectiv e un nenorocit, un idiot, un politician prost, corupt, de rea credinţă, încep să-și dea seama că de fapt nu este așa bun precum credeau, și ajung chiar să nu-l mai placă deloc, să nu-l mai suporte, să îl urască, să-l vrea plecat din viața politică, și astfel data viitoare vor vota împotriva lui.

Există însă unii, această categorie aparte, care rămân ”îndrăgostiți” de politicianul respectiv, indiferent ce-ar face. Și persistă în a-l susține verbal, în a-l susține electoral (încă îl votează), persistă în a-i fi simpatizanți înverșunați (se enervează și îi iau apărarea când cineva îl critică pe politicianul respectiv) etc. Aceştia sunt oamenii îndrăgostiți de politicieni, care votează din îndrăgosteală.

Două exemple de politicieni care au păstrat simpatizanți îndrăgostiți sunt ILIESCU și BĂSESCU. Dacă mergi oriunde prin România și iei la întrebări niște oameni la nimereală pe stradă, vei găsi cu siguranță unii care să zică ”Iliescu…Da!…ce om bun e Iliescu, ce președinte bun a fost, onest, a făcut lucruri bune etc, ăla da președinte” cât și unii care încă îl mai iubesc pe Băsescu, și-l vor susține în continuare oricât de mult ar demonstra Băsescu zilnic că este un mafiot nenorocit (câteva detalii aici: mafiilepdl.ro).

Este o categorie foarte interesantă din câteva motive:

-din ea fac parte oameni care DIN CONVINGERE încă susțin acei politicieni (deci nu sunt plătiți, ci chiar cred sincer că politicianul respectiv este cea mai bună soluție dintre cele oferite la un moment dat – adică la alegeri, sau cea mai bună soluţie din ce există “pe piaţă” la ora actuală)

-din ea fac parte oameni care de regulă refuză discuțiile politice care ar putea să le demonstreze că greșesc, și să le demonstreze că de fapt idolul lor politic este un nemernic corupt; foarte mulţi se vor ataca şi când le subliniezi o nemernicie a politicianului de care sunt îndrăgostiţi, neavând argument să te combată, vor zice ceva de rău de ceilalţi candidaţi “DA’ ce, ăla n-are 7 case şi piscină?”

-îndrăgosteala este atât de puternică, încât și-au înfipt în cap atât de bine ideea că acel politician este cel mai bun, încât n-ai aproape nicio şansă să o mai scoți de acolo; niciun argument (logic, plauzibil, real) nu va funcționa, oricât de bun și evident ar fi;

-CULMEA ESTE – şi asta este partea cea mai interesantă – că din această categorie fac parte și OAMENI EDUCAȚI (cu faculțăți, chiar și de profil politic-administrativ), deci din ea fac parte și (așa numiții) ”intelectuali”. Oricât de puternice ar fi LOGICA, BUNUL SIMȚ, EVIDENȚA, MORALITATEA, INTELIGENȚA acestor oameni, se pare că ”ÎNDRĂGOSTEALA” este mai puternică…

-este categoria de votanți “împotriva” căreia nu prea poți face nimic – pentru că sunt foarte foarte greu de convins, oricât de aparent inteligenți ar fi;

Cum se combate această categorie de votanţi? Cum se combate acest fenomen?

Deocamdată nu am identificat un răspuns concret, dar am câteva idei (partea I și partea II) :

Partea I.

Acești oameni mai întâi se ”îndrăgostesc” de politicianul respesctiv, în urma a ceea ce a zis sau a făcut politicianul respectiv. Aici este prima problemă: este foarte important să ai un sistem de valori cât mai moral cu putință. Din lipsa unei educații decente, cei mai mulți români nu au acest sistem de principii morale bine înregimentat în propriul creier, propriul comportament, în propria mentalitate și gândire. Astfel, vor ajunge să îl aprecieze și să îl placă pe un anumit politician din motive cretine, de genul (unul sau mai multe):

a. se behăie la televizor ca un animal (vezi băsescu);

b.”le-o zice” adeversarilor politici (”mamă ce i-a zis-o lu’….”);

c. spune pe gură problemele pe care le au românii și care trebuie rezolvate (”ia uite bă, ăsta a zis exact ce avem noi nevoie” ), chiar dacă el doar zicea chestiile alea pe gură și nu o să facă niciodată nimic legat de rezolvarea lor;

d. croșetează / gătește / dă cu coasa / dă la lopată, sau face DE OCHII LUMII alte chestii pe care le fac și oamenii simpli, sau creează impresia că e sărac, la fel ca oamenii simpli => ”ia uite bă, ăsta e d’al nostru, e ca noi, îl votăm”);

e. vine cu inițiative VERBALE care plac poporului: ”să luăm de la bogați și să dăm la săraci” , ”să confiscăm averile bogaților”, ”să dăm mai mulți bani la agricultură”, ”să scădem salariile parlamentarilor”, ”să arestăm toți corupții” etc; poporul tâmp reacţionează “ia uite bă ce bine zice ăsta – îl votăm!”

f. are un simț al umorului ”pe aceeași lungime de undă” cu cel al poporului (poporului îi plac glumele pe care le face politicianu’ respectiv şi se lasă manipulat)

g. e de sex opus și este atrăgător fizic

h. propune VERBAL, pentru o anumită problemă, exact varianta la care se gândea alegătorul, sau chiar face în concret ceva pe care l-ar fi făcut și alegătorul respectiv dacă era la putere (păi cum să nu se ”îndrăgostească” în cazul ăsta, nu?)

i. e în mod constant împotriva a ceva, sau cuiva, la fel ca și alegătorul care este înverșunat împotriva aceluiași lucru;

j. ia copii în braţe, dă noroc cu lumea şi face poze cu poporu’ la adunări publice (vezi poza cu Obama de la început; există zeci de astfel de poze cu politicieni din România care manipulează dându-se aproape de popor);

k. modul de a vorbi – mai bădăran aşa, mai uşor vulgar, mai cu glume, mai cu ironii, mai simplu şi pe înţelesul oricărui cetăţean – îi face pe mulţi să se “îndrăgostească”;

l. “cucereşte” aprecierea electoratului aplicând alte tipuri de metode de prostire şi manipulare, care se aplică peste tot pe planetă (detalii despre ele aici: Strategii de diversiune – Decalogul Chompsky, metode manipulare, secretele puterii (pol70) )

Acestea sunt doar câteva exemple care îi fac pe unii alegători să se îndrăgostească de un politician anume. Nu ştiu exact (dar mă interesează foarte mult) care sunt motivele pentru care se “îndrăgostesc” persoanele de bună credinţă, cu cap, inteligente, cu educaţie (chiar şi politică), ajungând să creadă CU CONVINGERE că acel politician este bun. Acest lucru mi se pare foarte interesant şi de analizat pe viitor.

Pentru ca oamenii să nu se mai întrăgostească din cauza acestor motive cretine explicate mai sus, trebuie ca ei să aibă o educaţie reală (ce înseamnă educaţie reală pe scurt citiţi în textul meu de AICI) şi să aibă un sistem de valori, care să le spună ce e bine și ce e rău, ce CONTEAZĂ și ce NU CONTEAZĂ la un om politic. Astfel, ei ar putea să aprecieze adevăratele calități ale unui om politic (să nu fie corupt, să aibă o relație bună cu presa, cu cetățenii, cu ceilalți oameni politici, să respecte principiul separării puterilor în stat, să acționeze cu transparență maximă, el și familia lui, să nu spună doar vorbe goale, ci să facă lucruri în concret, să se țină de cuvânt și să facă tot timpul ceea ce a promis, să fie de bună credinţă etc. – citiţi ghidul de evaluare politicieni creat de mine AICI).

Dar dacă omul nostru politic, este un om corect, de bună credință, care face lucruri bune… este normal atunci să mă ”îndrăgostesc” de el?

Răspunsul meu ar fi NU. Pentru că deși ești mai bun decât cei dinainte (care s-au îndrăgostit din motive greșite de un politician de rea credinţă), tot vei manifesta o parte a comportamentului votanților îndrăgostiți, și anume, nu te vei putea dez-îndrăgosti atunci când politicianul demonstrează (prin ceea ce face) că este şi a fost de rea credinţă încă de la început, sau că devine un politician imoral, care “o ia pe arătură” din cauza banilor şi a puterii care îi iau minţile:

Partea II.

O a doua problemă a ”îndrăgostiților politici” o reprezintă faptul că ei persistă să fie îndrăgostiți de politicianul respectiv pentru foarte mult timp, și nu se pot dez-îndrăgosti, și nici nu pot fi dez-îndrăgostiți de către cei din jur. Ei îl vor susține în continuare pe politicianul iubit, pentru ani și ani la rând, și nu vor accepta argumentele aduse de cei din jur, chiar dacă sunt plauzibile, evidente și de bun simț. Aici teza mea este (ce doct par dacă folosesc expresia asta :D ), că oamenii persistă în a-l iubi, sau a-l plăcea pe un politician anume, indiferent cât de evident de rău a devenit respectivul politician, dintr-o cauză principală:

Rezistența la schimbare, și imposibilitatea recunoașterii propriei greșeli

Oamenii respectivi (care s-au îndrăgostit de un politician anume) au o rezistență la schimbare foarte mare, și deci nu se pot schimba de la ”îmi place de el ca politician” la ”nu îmi place de el ca politician” atât de uşor.

Oamenii respectivi nu pot recunoaște că au greșit. Din cauză că le-ar crea un stres psihic (subconștient?) foarte mare, nu pot recunoaște că au greșit susținând politicianul respectiv, nu pot recunoaște că se află într-o greșeală în prezent, când încă îl mai susțin, neputând recunoaște greșeala nici față de cei din jur (familie, prieteni, colegi, cunoștințe), dar nici față de ei înșiși. Pentru că le-ar crea acel stres psihic pe care nu şi-l doresc (să recunoşti în faţa ta, şi mai ales în faţa altora, că ai greşti, şi să spui “aveţi dreptate, am greşit” este unul dintre cele mai grele lucruri pe care le poate face fiinţa umană – de aceea se întâmplă destul de rar aşa ceva). Din acest motiv, îndrăgostiţii se vor agăța tot timpul de orice argument PRO politicianul respectiv (chiar dacă nu este valabil, fiind doar un argument şubred, un FALS-argument), vor fi înverșunați în apărarea lui, și se vor autoconvinge în fiecare zi că politicianul respectiv chiar este bun, pentru a nu se confrunta vreodată cu stresul de a recunoaște și de a concluziona ”Am greșit”. Acest lucru se întâmplă și cu cei care se îndrăgostesc la început din motive să zicem corecte, dar când politicianul ”calcă strâmb” (devine corupt, banii îi sucesc mințile, o ia razna), nici ei nu vor vedea adevărata realitate, și vor persista în a-l iubi necondiționat.

Astfel, recapitulez chestiile de care trebuie să ținem cont când avem de-a face cu votanții îndrăgostiți:

1. ”Îndrăgosteala” de politicieni este moartea! (moartea este ceva de rău). NU trebuie să ne placă atât de mult de politicieni, indiferent cât de buni și morali sunt (sau par că sunt) ei! Putem simpatiza un anumit politician, până în momentul în care greșește. Trebuie încă de la început să îi vânăm greșelile și să le ținem minte (eventual notate undeva) – cum am făcut eu în cazul lui Ponta și al guvernului său AICI.

2. Pentru ca oamenii să nu se mai ”îndrăgostească” în mod greșit de politicieni, trebuie să ajungă să aibă niște criterii CORECTE de evaluare a politicienilor (pe care le-am creat şi le puteţi citi AICI, şi care pot fi îmbunătăţite dar n-am cu cine să lucrez la ele).

3. Educaţia precară (mai ales în domeniul politic-administrativ), rezistența la schimbare, și imposibilitatea recunoașterii propriei greșeli sunt cauzele principale pentru care alegătorii continuă să-și susțină politicianul ”iubit” chiar dacă acesta este de fapt, sau devine, un nenorocit.

Emilian, 10 feb 2013, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman.