De ce tin unii oameni cu Basescu? Cum voteaza romanii? (pol6)

De multe ori m-am întrebat…cum e posibil ca după 7 ani în care președintele Traian Băsescu a fost un dictator nenorocit, unii oameni încă să îl mai susțină, și să îl voteze? Am ajuns la mai multe motive, care de fapt sunt valabile pentru orice om politic care candidează pentru o funcție și vrea să fie votat. Astfel, în România prezentă (2012), există români care votează cu niște candidați nepotriviți (corupți, duplicitari, mincinoși etc) (”politicianul rău”) din următoarele  motive principale:

1.PROSTIE – proastă educație politică

Unii români sunt proști (needucați) la capitolul politică, democrație, stat de drept etc, și ajung să fie convinși de către ”politicianull rău” că el de fapt este bun și va face lucruri bune. Politicianul rău îi va convinge prin tot felu’ de tehnici: promisiuni (pe care nu le va respecta, dar pe care alegătorii le cred), un anumit discurs (prin care ridică exact problemele pe care le au alegătorii respectivi, sau pe care le consideră ei importante, dar pe care nu le va rezolva niciodată), anumite activități (de ex asfaltează un km de drum cu două zile înainte de alegeri, și unii il votează că e băiat gospodar), comportament asemănător cu al alegătorilor (”hai că ăsta e de’al nostru”), comportament care place alegătorilor tâmpi (de exemplu cum se behăie la televizor, sau ce glume bune face, sau ce bine i-a zis-o lu’ celălalt candidat, sau ce bine i-a întors-o jurnalistului etc). Atenție: aici intră și alegători care n-au nici 4 clase, dar și oameni cu facultăți și doctorate, dar care sunt proști din punct de vedere al politicii.

Se combate prin sublinierea faptului că promisiunile politicianului rău sunt vorbe în vânt (mai ales dacă a mai promis și n-a făcut nimic); prin sublinierea faptului că dacă scoate niște vorbe pe gură, care rezonează cu problemele cetățenilor, nu înseamnă obligatoriu și că îi pasă de acele probleme, sau că e interesat să le rezolve; prin sublinierea faptului că nu a făcut nimic cât a fost la putere, și că de ochii lumii a mai mișcat câte ceva cu  câteva zile înainte de alegeri; prin sublinierea adevăratelor caracteristici necesare unui om politic bun (buna credință, soluții plauzibile, realizabile și fezabile, abordarea temelor cu adevărat importante, disponibilitatea la dialog, priceperea(+experiența) pe domeniul pe care candidează etc.

2.PROSTIE – neinformare, lipsă de interes

Unii ajung să voteze cu partea politicianului rău punând ștampila pe niște formațiuni politice care nu sunt oficial de partea politicianului rău, care eventual mai zic câte ceva de rău de el, dar de fapt îl susțin și sunt de aceeași parte a baricadei cu el. Din păcate alegătorul prost nu-și dă seama și îi votează.

Se combate prin evidențierea tuturor persoanelor și formațiunilor care sunt de fapt împreună cu politicianul rău și îl susțin din umbră. Prin MEDIA și DIN POARTĂ ÎN POARTĂ.

3.MITĂ (sărăcie + prostie)

Unii români acceptă MITA pe care politicianul rău o oferă pentru a fi votat, și îl votează. Este vorba de sărăcie pe de o parte (unii își vând votul și pe o pungă de alimente, niște zahar, un ulei etc) și de prostie pe de altă parte. Prostia apare de două ori. O dată în momentul în care accepți mita, crezând că vei avea un avantaj, fiind prea prost să-ți dai seama că dacă ajunge la conducere politicianul rău pe care urmează să-l votezi, vei fi sărac și-n viitor, pentru că lui nu-i pasă de tine nici cât de un vierme, și deci nu va face nimic să-ți fie mai bine, o dată ce a ajuns la putere. Iar al doilea moment de prostie este atunci când, singur fiind în cabina de vot, CHIAR votezi cu ăla rău. Cât de idiot să fii să nu-ți dai seama că poți să pui ștampila pe cine vrei, că n-o să știe nimeni niciodată. Excepție de la chestia asta sunt cei care sunt verificați prin întrebare de către cei care au dat mita, și care nu pot/nu vor să mintă; excepție fac cei care sunt puși să jure pe biblie că vor vota cu politicianul rău, ca să primească mita, și nu pot apoi să calce jurământul; excepție fac cei care sunt obligați să facă poză cu telefonul mobil la buletinul ștampilat cu politicianul rău. ca să se vadă că a respectat înțelegerea etc.

Se combate prin convingerea că o să le fie mult mai rău dacă o să câștige politicianul rău, și că minusculul bine din prezent(o sacoșă cu alimente) nu egalează chinul care va urma cu el la conducere. Se combate prin sublinierea faptului că dacă ai luat mita, încă poți să votezi cu cine vrei în cabina de vot (măcar anulează votul). Prin MEDIA și DIN POARTĂ ÎN POARTĂ.

4.BANI sau DIFERITE AVANTAJE directe sau indirecte

Unii români votează politicianul rău pentru că au un interes egoist ca el să câștige alegerile. Aceată categorie se referă la cei apropiați (mai mult sau mai puțin) de politicianul rău. Fie primesc bani direct ca să îl susțină în camanie și să câștige, fie sunt conectați direct sau indirect (printr-o firmă, printr-o învârteală) la bugetul statului sau bugetul local), fie vor să primească sau să păstreze anumite funcții de conducere (ei sau rudele lor) etc.

Se poate combate doar prin metode imorale, de genul ”vino la noi, că noi o să-ți dăm mai mult”. Ar fi o prostie să ne imaginăm că niște oameni dăștia pot fi convinși că nu e bine să fie așa egoiști, sau că de fapt, o să le fie și lor rău dacă va câștiga alegerile politicianul rău (nu tot în țara asta trăiesc, viețuiesc?).

5.din GREȘEALĂ (prostie și neinformare)

Unii români sunt atât de paraleli legat de ce înseamnă statul, sistemul de vot, partide etc, încât pot fi prostiți foarte ușor prin tehnici de genul schimbarea denumirii formațiunii politice a politicianului rău, cu o denumire foarte asemănătoare a contracandidatului, bazându-se pe faptul că aparatul lor de campanie va face cunoscută diferența în rândurile simpatizanților și alegătorilor politicianului rău, iar adversarii politici nu vor reuși să sublinieze propriului electorat faptul că sunt două chestii diferite, deși foarte asemănătoare ca denumire,  sau nu vor reuși să sublinieze ca de fapt această nouă formațiune, cu o nouă denumire, sunt de fapt ăia răi. În felul ăsta mulți oameni mai de la țară, needucați, neinformați, neinteresați etc, ajung să voteze cumva din greșeală cu politicianul rău.

Se combate prin sublinierea diferenței dintre formațiuni, și sublinierea că formațiunea nou creată este a politicianului rău. Prin MEDIA, și DIN POARTĂ în POARTĂ.

De asemenea, tot din greșeală votează unii oameni cu cel pe care nu îl vroiau de fapt pentru că pun greșit ștampila pe buletinul de vot (de exemplu la referendum pun ștampila pe DA în loc să pună pe NU, de regulă pentru că nu înțeleg întrebarea, deși banală pentru un minim de inteligență) – oamenii care sunt atât de distruși mental sunt cam irecuperabili (nu e neapărat vina lor). Ar putea să le explice cineva cât mai simplu, ca pentru retarzi mintal, de genul ”ca să se întâmple ce vrei tu, trebuie să pui ștampila pe ….”. Atât.

6.din ÎNDRĂGOSTEALĂ

Asta este cea mai interesantă categorie, motiv pentru care am lăsat-o pt. la sfârșit. Există unii oameni, care cumva se îndrăgostesc de anumiți politicieni. Le pică cu tronc. Vine politicianu’…zice niște treburi, face niște alte treburi, se behăie la televizor într-un anume fel, și gata, i-a câștigat. În felul ăsta, se câștigă mulți simpatizanți. Însă foarte mulți dintre aceștie, pe parcursul anilor, în momentele în care politicianul respectiv e un nenorocit, un idiot, un politician prost, încep să-și dea seama că de fapt nu este așa bun precum credeau, și ajung chiar să nu-l mai placă deloc, să nu-l mai suporte, să îl urască, să-l vrea plecat din viața politică, și astfel data viitoare vor vota împotriva lui. Există însă unii, această categorie aparte, care rămân ”îndrăgostiți” de politicianul respectiv, indiferent ce-ar face. Și persistă în a-l susține verbal, în a-l susține electoral(încă îl votează), persistă în a-i fi simpatizanți înverșunați (se enervează și îi iau apărarea când cineva îl critică pe politicianul respectiv) etc. Ăștia sunt oamenii îndrăgostiți de politicieni, care votează din îndrăgosteală. Două exemple de politicieni care au păstrat simpatizanți îndrăgostiți sunt ILIESCU și BĂSESCU. Dacă mergi oriunde prin România și iei la întrebări niște oameni la nimereală pe stradă, vei găsi cu siguranță unii care să zică ”Iliescu…Da!…ce om bun e Iliescu, ce președinte bun a fost, onest, a făcut lucruri bune etc, ăla da președinte” cât și unii care încă îl mai iubesc pe Băsescu, și-l vor susține încontinuare oricât de mult ar demonstra Băsescu zilnic că este un dictator nenorocit.

Este o categorie foarte interesantă din câteva motive:

-din ea fac parte oameni care DIN CONVINGERE încă susțin acei politicieni (deci nu sunt plătiți, ci chiar cred sincer că politicianul respectiv este cea mai bună soluție)

-din ea fac parte oameni care de regulă refuză discuțiile politice care ar putea să le demonstreze că greșesc, și că de fapt idolul lor politic este un nemernic corupt.

-îndrăgosteala este atât de puternică, încât și-au înfipt în cap atât de bine ideea că acel politician este cel mai bun, încât n-ai aproape nicio sansă să o mai scoți de acolo; niciun argument nu va funcționa, oricât de bun și evident ar fi;

-din această categorie fac parte și OAMENI EDUCAȚI (cu faculțăți, chiar și de profil politic-administrativ), deci din ea fac parte și (așa numiții)  ”intelectuali”. Oricât de puternice ar fi LOGICA, BUNUL SIMȚ, EVIDENȚA, MORALITATEA, INTELIGENȚA acestor oameni, se pare că ”îndrăgosteala” este mai puternică.

-este categoria de votanți împotriva căreia nu prea poți face nimic – pentru că sunt foarte foarte greu de convins, oricât de aparent inteligenți ar fi;

Cum se combate această categorie? Deocamdată nu am identificat un răspuns concret, dar am câteva idei (partea I și partea II) :

Partea I. Acești oameni mai întâi se ”îndrăgostesc” de politicianul respesctiv, în urma a ceea ce a zis sau a făcut politicianul respectiv. Aici este prima problemă: este foarte important să ai un sistem de valori cât mai moral cu putiință. Din lipsa unei educații decente, cei mai mulți români nu au acest sistem de valori moral bine înregimentat în propriul creier, propriul comportament, în propria mentalitate și gândire. Astfel, vor ajunge să îl aprecieze și să îl placă pe un anumit politician din motive cretine, de genul (unul sau mai multe):

a.se behăie la televizor ca un animal (vezi băsescu);

b.”le-o zice” adeversarilor politici (”mamă ce i-a zis-o lu’….”);

c.spune pe gură problemele pe care le au românii și care trebuie rezolvate (”ia uite bă, ăsta a zis exact ce avem noi nevoie” ), chiar dacă el doar zicea chestiile alea pe gură și nu o să facă niciodată nimic legat de rezolvarea lor;

d.croșetează / gătește / dă cu coasa / dă la lopată, sau face DE OCHII LUMII alte chestii pe care le fac și oamenii simpli, sau e sărac, la fel ca oamenii simpli => ”ia uite bă, ăsta e d’al nostru, e ca noi, îl votăm”);

e.vine cu inițiative VERBALE care plac poporului: ”să luăm de la bogați și să dăm la săraci” , ”să confiscăm averile bogaților”,  ”să dăm mai mulți bani la agricultură”, ”să scădem salariile parlamentarilor”, ”să arestăm toți corupții” etc

f.are un simț al umorului ”pe aceeași lungime de undă” cu cel al poporului (poporului îi plac glumele pe care le face politicianu’ respectiv)

g.e de sex opus și este atrăgător fizic

h.propune VERBAL, pentru o anumită problemă, exact varianta la care se gândea alegătorul, sau chiar face în concret ceva pe care l-ar fi făcut și alegătorul respectiv dacă era la putere (păi cum să nu se ”îndrăgostească” în cazul ăsta, nu?)

i.e în mod constant împotriva a ceva, sau cuiva, la fel ca și alegătorul care este înverșunat împotriva aceluiași lucru;

Acestea sunt doar câteva exemple care îi fac pe unii alegători să se îndrăgostească de un politician anume. Pentru ca oamenii să nu se mai întrăgostească din cauza acestor motive cretine, trebuie ca ei să aibă un sistem de valori, care să le spună ce e bine și ce e rău, ce CONTEAZĂ și ce NU CONTEAZĂ la un om politic. Astfel, ei ar putea să aprecieze adevăratele calități ale unui om politic (să nu fie corupt, să aibă o relație bună cu presa, cu cetățenii, cu ceilalți oameni politici, să respecte principiul separării puterilor în stat, să acționeze cu transparență maximă, el și familia lui, să nu spună doar vorbe goale, ci să facă lucruri în concret, să se țină de cuvânt și să facă tot timpul ceea ce a promis etc etc etc – voi face un post separat pt asta) – l-am făcut: uite-l AICI. Deci dacă oamenii ăștia ar avea o minimă educație politică, administrativă, civică, de bun simț, ar știi ce trebuie apreciat la un om politic.

Dar dacă omul nostru politic, este un om corect, de bună credință, care face lucruri bune… este normal atunci să mă ”îndrăgostesc” de el? Răspunsul meu ar fi NU. Pentru că deși ești mai bun decât cei dinainte (care s-au îndrăgostit din motive greșite), tot vei manifesta o parte a comportamentului votanților îndrăgostiți, și anume, nu te vei putea dez-îndrăgosti:

Partea II. O a doua problemă a ”îndrăgostiților politici” o reprezintă faptul că ei persistă să fie îndrăgostiți de politicianul respectiv pentru foarte mult timp, și nu se pot dez-îndrăgosti, și nici nu pot fi dez-îndrăgostiți de către cei din jur. Ei îl vor susține în continuare pe politicianul iubit, pentru ani și ani la rând, și nu vor accepta argumentele aduse de cei din jur, chiar dacă poate erau evidente și de bun simț. Aici teza mea este (ce doct par dacă folosesc expresia asta :D ), că oamenii persistă în a-l iubi, sau a-l plăcea pe un politician anume, indiferent cât de evident de rău a devenit respectivul politician, dintr-o cauză principală:

Rezistența la schimbare, și imposibilitatea recunoașterii propriei greșeli

Oamenii respectivi au o rezistență la schimbare foarte mare, și deci nu se pot schimba de la ”îmi place de el ca politician” la ”nu îmi place de el ca politician”. Oamenii respectivi nu pot recunoaște că au greșit. Din cauză că le-ar crea un stres psihic (subconștient?) foarte mare, nu pot recunoaște că au greșit susținând politicianul respectiv, nu pot recunoaște că se află într-o greșeală în prezent, când încă îl mai susțin, neputând recunoaște greșeala nici față de cei din jur (familie, prieteni, colegi, cunoștințe), dar nici față de ei înșiși. În principiu pentru că le-ar crea prea mult stres psihic. Motiv pentru care se vor agăța tot timpul de orice argument PRO politicianul respectiv, vor fi înverșunați în apărarea lui, și se vor autoconvinge în fiecare zi că politicianul respectiv chiar este bun, pentru a nu se confrunta vreodată cu stresul de a recunoaște și de a concluziona ”Am greșit”. Acest lucru se întâmplă și cu cei care se îndrăgostesc la început din motive să zicem corecte, dar când politicianul ”calcă strâmb” (devine corupt, banii îi sucesc mințile, o ia razna), nici ei nu vor vedea adevărata realitate, și vor persista în a-l iubi necondiționat.

Astfel, recapitulez chestiile de care trebuie să ținem cont când avem de-a face cu votanții îndrăgostiți:

1. ”îndrăgosteala” de politicieni este moartea! (moartea este ceva de rău). NU trebuie să ne placă atât de mult de politicieni, indiferent cât de buni și morali sunt ei! Putem simpatiza un anumit politician, până în momentul în care greșește. Trebuie încă de la început să îi vânăm greșelile și să le ținem minte (eventual notate undeva) – cum am făcut eu în cazul lui Ponta și al guvernului său AICI (o listă updatată periodic).

2. pentru ca oamenii să nu se mai ”îndrăgostească” în mod greșit de politicieni, trebuie să ajungă să aibă niște criterii CORECTE de evaluare a politicienilor (pe care sper să le fac și să le postez pe blog) – le-am făcut: uite-le AICI.

3. Rezistența la schimbare, și imposibilitatea recunoașterii propriei greșeli sunt cauzele principale pentru care alegătorii continuă să-și susțină politicianul ”iubit” chiar dacă acesta se dovedește a fi un idiot.

Citeşte şi Cine si cum voteaza la referendum pe 29 iulie? De ce sa mergi la vot? (pol50)

Emilian, 20 ian 2012, ceicunoi.wordpress.com