Raportarea la majoritate – un criteriu nociv de alegere a comportamentelor benefice. Sortarea lucrurilor bune de cele rele – principiul majoritatii. Atitudini daunatoare (edu)

Raportarea la majoritate este un criteriu de a distinge binele de rău – FALS! Dacă majoritatea oamenilor sau foarte mulţi oameni din jurul nostru fac nu ştiu ce, sau chiar şi dacă doar grupul nostru de prieteni face ce facem şi noi, înseamnă în creieraşul nostru că acel lucru e “de bine” (ie dă bine), poţi să îl faci şi tu liniştit, că e benefic şi ţie, şi familiei, şi societăţii – FALS! Faptul că mulţi oameni din jurul nostru, sau cunoscuţii noştri fac ceva anume nu înseamnă că acel ceva este bun! Acesta este un criteriu stupid / imbecil / nociv pe care îl aplică în subconştient / inconştient oamenii pentru a stabili (tot inconştient) dacă ceea ce fac este bine sau rău. De fapt, pentru a se auto-convinge că ceea ce fac este bine (“Uite, şi restul lumii face asta! Tre’ să fie bine!”). Dacă facem ceva rău pentru noi şi/sau societate, şi realizăm că facem ceva rău, ne vom simţi prost. Aşa ceva nu trebuie să se întâmple sub nicio formă. Motiv pentru care încercăm să evităm orice senzaţie negativă, dar nu prin evitarea comportamentului nociv, ci prin concluzionarea că acel comportament este de fapt benefic sau neutru / nevinovat (un fel de disonanţă cognitivă). Evitarea unui stres psihic are loc prin multiple mecanisme conştiente şi subconştiente. Unul dintre ele este acesta: raportarea la un criteriu imbecil – ce face majoritatea (care, bineînţeles, se comportă ca tine) în loc să te raportezi la criterii reale, la NORMALITATE, la ce e bun şi ce e rău pentru binele tău, al familiei tale şi al societăţii în care trăieşti. Detalii şi exemple în continuare: