Raportarea la majoritate – un criteriu nociv de alegere a comportamentelor benefice. Sortarea lucrurilor bune de cele rele – principiul majoritatii. Atitudini daunatoare (edu)

Raportarea la majoritate este un criteriu de a distinge binele de rău – FALS! Dacă majoritatea oamenilor sau foarte mulţi oameni din jurul nostru fac nu ştiu ce, sau chiar şi dacă doar grupul nostru de prieteni face ce facem şi noi, înseamnă în creieraşul nostru că acel lucru e “de bine” (ie dă bine), poţi să îl faci şi tu liniştit, că e benefic şi ţie, şi familiei, şi societăţii – FALS! Faptul că mulţi oameni din jurul nostru, sau cunoscuţii noştri fac ceva anume nu înseamnă că acel ceva este bun! Acesta este un criteriu stupid / imbecil / nociv pe care îl aplică în subconştient / inconştient oamenii pentru a stabili (tot inconştient) dacă ceea ce fac este bine sau rău. De fapt, pentru a se auto-convinge că ceea ce fac este bine (“Uite, şi restul lumii face asta! Tre’ să fie bine!”). Dacă facem ceva rău pentru noi şi/sau societate, şi realizăm că facem ceva rău, ne vom simţi prost. Aşa ceva nu trebuie să se întâmple sub nicio formă. Motiv pentru care încercăm să evităm orice senzaţie negativă, dar nu prin evitarea comportamentului nociv, ci prin concluzionarea că acel comportament este de fapt benefic sau neutru / nevinovat (un fel de disonanţă cognitivă). Evitarea unui stres psihic are loc prin multiple mecanisme conştiente şi subconştiente. Unul dintre ele este acesta: raportarea la un criteriu imbecil – ce face majoritatea (care, bineînţeles, se comportă ca tine) în loc să te raportezi la criterii reale, la NORMALITATE, la ce e bun şi ce e rău pentru binele tău, al familiei tale şi al societăţii în care trăieşti. Detalii şi exemple în continuare:

Ne-am nascut si traim intr-o lume pe care nu o cunoastem dar nici nu vrem sa o cunoastem. Suntem ignoranti chiar si fata de propria viata. Proasta educatie ne-a distrus mental (edu74)

Ne-am născut şi trăim într-o lume pe care nu o cunoaştem. Nu ştim cum funcţionează şi trăim zilnic în  ea aşa cum putem, fiecare dintre noi. N-am fost învăţaţi despre lumea în care trăim. N-am fost învăţaţi să înţelegem cum funcţionează ea, cum funcţionează sistemele care o alcătuiesc. Nu am fost învăţaţi să NE PREOCUPE lucrurile importante şi relevante pentru viaţa noastră, în această lume de care suntem legaţi inevitabil. Aceasta este cea mai mare problemă legată de educaţie – nu am fost educaţi SĂ NE PESE de viaţa noastră şi de lucrurile care ne afectează viaţa noastră. Nu mai vorbim de viaţa celor din jur… măcar să ne îngrijim de a noastră mai întâi, şi apoi să-i ajutăm şi pe alţii. Dar noi nu ne îngrijim nici măcar pe noi! Nu avem grijă nici măcar de familia noastră! Ignorăm lucrurile rele care depăşesc o anumită barieră de confort fizic şi/sau psihic. Pur şi simplu nu vrem să ştim ce ne face rău. N-am fost învăţaţi să IDENTIFICĂM lucrurile, acţiunile, evenimentele şi comportamentele care ne afectează viaţa. Nu am fost învăţaţi SĂ PUNEM ÎNTREBĂRI. Şi nici să punem întrăbările care trebuie, atunci când trebuie. Nu am fost învăţaţi să PUNEM LA ÎNDOIALĂ TOT CE ŞTIM şi tot ce ne este vârât în creier prin mass media vândută. NU am fost învăţaţi SĂ CITIM MAI MULT pentru a vedea dacă avem dreptate în ceea ce ştim, gândim sau facem…, SAU NU AVEM DREPTATE. Detalii în continuare: