Raportarea la majoritate – un criteriu nociv de alegere a comportamentelor benefice. Sortarea lucrurilor bune de cele rele – principiul majoritatii. Atitudini daunatoare (edu)

Raportarea la majoritate este un criteriu de a distinge binele de rău – FALS! Dacă majoritatea oamenilor sau foarte mulţi oameni din jurul nostru fac nu ştiu ce, sau chiar şi dacă doar grupul nostru de prieteni face ce facem şi noi, înseamnă în creieraşul nostru că acel lucru e “de bine” (ie dă bine), poţi să îl faci şi tu liniştit, că e benefic şi ţie, şi familiei, şi societăţii – FALS! Faptul că mulţi oameni din jurul nostru, sau cunoscuţii noştri fac ceva anume nu înseamnă că acel ceva este bun! Acesta este un criteriu stupid / imbecil / nociv pe care îl aplică în subconştient / inconştient oamenii pentru a stabili (tot inconştient) dacă ceea ce fac este bine sau rău. De fapt, pentru a se auto-convinge că ceea ce fac este bine (“Uite, şi restul lumii face asta! Tre’ să fie bine!”). Dacă facem ceva rău pentru noi şi/sau societate, şi realizăm că facem ceva rău, ne vom simţi prost. Aşa ceva nu trebuie să se întâmple sub nicio formă. Motiv pentru care încercăm să evităm orice senzaţie negativă, dar nu prin evitarea comportamentului nociv, ci prin concluzionarea că acel comportament este de fapt benefic sau neutru / nevinovat (un fel de disonanţă cognitivă). Evitarea unui stres psihic are loc prin multiple mecanisme conştiente şi subconştiente. Unul dintre ele este acesta: raportarea la un criteriu imbecil – ce face majoritatea (care, bineînţeles, se comportă ca tine) în loc să te raportezi la criterii reale, la NORMALITATE, la ce e bun şi ce e rău pentru binele tău, al familiei tale şi al societăţii în care trăieşti. Detalii şi exemple în continuare:

Barometru al evolutiei poporului roman – criterii simple de analiza a societatii romanesti. Sfaturi – comportament in societate (edu81)

Sunt câteva “elemente” care îmi sar în ochi atunci când merg pe stradă sau prin locuri publice, ce alcătuiesc, după părerea mea, un fel de criterii de analiză şi un fel de barometru al societăţii româneşti, prin care ne putem da seama dacă poporul român a mai evoluat un pic sau nu, dacă societatea românească s-a mai dezvoltat un pic, în sens pozitiv, adică dacă s-a îmbunătăţit din punct de vedere al educaţiei, bunăstării, comportamentului, mentalităţii etc. Redau mai jos aceste “elemente” care mie îmi spun destul de multe lucruri despre România şi despre români.

Sigur că “observările” în teren sunt făcute unde locuiesc, adică în Bucureşti, deci aceste comportamente şi “criterii” sunt mai reprezentative pentru bucureşteni, deşi, cred că sunt valabile pentru români la modul general – să îmi confirme sau infirme persoane din alte oraşe din ţară.

Sigur că aceste comportamente au cauze multiple şi diverse, nu doar oamenii care le fac sunt vinovaţi, ei fiind în mare măsură victime, ci principalul vinovat este sistemul de distrugere mentală pus la punct premeditat.

Chestii simple care ne spun dacă societatea noastră s-a îmbunătăţit sau nu (ordine aleatorie):