Cat de normali si anormali sunt românii. Bolile societatii romanesti. Normalitate si anormalitate. Rezistenta poporului roman la dezastrul politic economic social medical si ecologic din România (edu49)

La fel cum oamenii sunt diferiţi dar şi asemănători (sau chiar la fel) în acelaşi timp, românii sunt şi normali şi anormali în acelaşi timp. Normalitatea este o stare favorabilă pe termen scurt – mediu – lung pentru individ şi/sau pentru comunitatea în care trăieşte. Fiecare vede “normalitatea” diferit în funcţie de educaţia în sens larg pe care o are. Însă sunt lucruri pe care le considerăm cu toţii ca fiind anormale atunci când le vedem sau când avem de-a face cu ele.

Haideţi să luăm câteva exemple:

1. Dacă un om merge pe stradă şi vorbeşte singur de nebun – acest lucru va fi considerat de 99.99% dintre oamenii care îl văd, ca fiind ceva anormal

2. Dacă un om se dă cu capul de un zid absolut non-sensic, tot de nebun – va fi considerat anormal

3. Dacă un om al străzii se îmbracă gros vara şi subţire iarna, tot de nebun – va fi considerat nebun, deci anormal

4. Dacă cineva mănâncă de pe jos sau din gunoi – acesta va fi considerat un lucru anormal

5. Dacă cineva cerşeşte – e ceva anormal