Am scris pe acest blog într-un text mai vechi despre importanţa bunei credinţe şi cum buna credinţă este CEA MAI IMPORTANTĂ caracteristică a oamenilor politici, fiind chiar o caracteristică eliminatorie (dacă ea nu există la omul politic analizat). Explicam în acel text (click AICI pentru a-l citi) că este mai importantă buna credinţă chiar şi decât competenţa, pentru că degeaba ai competenţă (ştii să faci chestii) dacă tu eşti un om de rea credinţă -> pentru că vei aplica ceea ce ştii în interesul tău personal sau al grupului (mafiot/ascuns) care te înconjoară. În schimb, dacă nu ai competenţă dar ai BUNĂ CREDINŢĂ, pentru că vrei într-adevăr să faci lucruri bune pentru oamenii (cetăţenii) care te-au votat şi pe care îi reprezinţi, vei căuta specialişti, vei consulta mii de păreri (în ţară dar şi în afara ei) şi o vei alge pe cea care ţi se pare cea mai bună pentru oameni.
Un politician de bună credinţă înseamnă pe scurt un om căruia îi pasă PE BUNE de populaţia (sau colectivitatea locală) pe care o reprezintă şi care face TOT ce îi stă în putere, din poziţia pe care o are, să asigure îndeplinirea interesului general al oamenilor – un confort, o bunăstare fizică şi/sau psihică a cât mai multor oameni.
Părerea mea legat de CÂND şi CUM se va salva România, am mai explicat-o pe acest blog: România se va salva când oamenii de bună credinţă se vor uni şi vor lupta inteligent împreună. În urma acestei “uniuni” vor trebui să rezulte inevitabil nişte oameni care să fie aleşi în fruntea poporului pentru a conduce ţara (sau colectivitatea locală), CU BUNĂ CREDINŢĂ şi preferabil supervizaţi ATENT de către cei care i-au susţinut şi i-au trimis acolo. SAU democraţie participativă prin referendumuri dese sau cine ştie ce alt sistem ar putea fi găsit. Însă fără unirea oamenilor de buna credinţă nimic nu se poate face mai departe. Este prima etapă, iar lumea funcţionează în etape logice şi cronologice. Până când nu este îndeplinită această etapă nu se pot îndeplini următoarele.
Există însă o problemă (pe lângă multe altele în salvarea României) care apare atât în momentul în care trebuie să se facă “unirea” oamenilor de bună credinţă cât şi în momentul alegerii celor care să conducă România. Este vorba de CUM ALEGI OAMENII DE BUNĂ CREDINŢĂ. CUM ÎŢI DAI SEAMA CARE OAMENI SUNT BUNI (SINCER BUNI) ŞI CARE OAMENI SUNT DE FAPT RĂI (DAR MIMEAZĂ O BUNĂ CREDINŢĂ, MIMEAZĂ O GRIJĂ SINCERĂ FAŢĂ DE POPOR etc). Detalii în continuare: Continue reading
CE-I CU NOI? – un blog educativ despre comportamentul uman 