Motive si instincte biologice care ne controleaza viata. Cum este influentat comportamentul omului de partea biologica a sa (edu)

Motive biologice care ne controleaza viata. Cum este influentat comportamentul omului de partea biologica partea animalica umana rationala reactii negative instincte native bioAşa cum am mai spus-o pe acest blog, omul este compus din două părţi: una biologică-animalică şi una umană-raţională-omenească (specifică omului). Este una dintre principalele diferenţe dintre om şi animal. Animalele au doar partea biologică şi uneori personalitate, dar nu au partea umană-raţională (cea care “gândeşte” despre sine, despre lume şi viaţă etc).

Ce este interesant este că foarte multe dintre comportamentele noastre (ale oamenilor) din anumite situaţii pot fi explicate “biologic”. Adică, deşi nu ne dăm seama, în momentul în care facem anumite lucruri, de fapt le facem dintr-o anumită pornire biologică, ce acţionează subtil, fără să conştientizăm că din acel motiv (biologic) am făcut acest lucru, am reacţionat în acel mod şi am avut acel comportament.

Iată motivele biologice care ne afectează comportamentul:

1. Motivul supravieţuirii speciei

A. Submotivul biologic al procreerii – cam tot ce ţine de sex

B. Eliminarea din populaţie a indivizilor neadaptaţi/”periculoşi” pentru grup

2. Motivul supravieţuirii individului

A. Siguranţă fizică

B. Odihnă

C. Mâncare

D. Egoismul

E. Ignoranţa – metodă biologică de autoapărare a organismului?

3. Motivul competiţiei între indivizi

4. Motivul competiţiei faţă de alte specii

5. Motivul eficienţei energetice

Şi acum, să le luăm pe rând:

1. Motivul supravieţuirii speciei

A. Submotivul biologic al procreerii – cam tot ce ţine de sex

Avem instincte biologice care ne spun “procreează!” “înmulţeşte-te!” “fă sex!” (mai ales bărbaţii) şi “fă copii!” (mai ales femeile). Este vorba despre perpetuarea speciei. Faza e că treaba asta cu sex-ul îi afectează mai ales pe bărbaţi şi ne afectează chiar bunăstarea la nivel de popor. Exemple: unii (mulţi) bărbaţi îşi aleg angajate femei în funcţie de cât de bine arată, iar în cazul politicienilor – bestiile le promovează oricât de tâmpe ar fi pe funcţii înalte în stat (mita sexuală este, se pare, greu de refuzat – vezi exemple din politica noastră); alt exemplu: risipa de bani pt “gagică” (vezi fotbalişti şi femeile lor umflate cu silicon etc). Tot motivul procreere ne “obligă” să facem multe alte lucruri în viaţa de zi cu zi: haine atrăgătoare, aranjat, maşini scumpe, ceasuri şmechere, haine de firmă şi alte chestii scumpe care să impresioneze sexul opus (vezi bărbaţii) SAU, în cazul femeilor – haine atrăgătoare, aranjat/coafat, tocuri, bijuterii, farduri, ojă, rochii scurte etc care să atragă atenţia şi să impresioneze “masculii”. Renumitele poze în oglindă ale fetelor de pe hi5 sau Facebook pleacă tot din motivul procreeri – pur şi simplu ele prin acele poze (şi orice altă poză “sexy wannabe”, în costum de baie sau mai despuiată lansată în spaţiul public reprezintă RECLAMĂ -> fetele-femeile îşi fac reclamă / îşi prezintă “oferta” (= uite cât de bine arăt, abordează-mă! – face parte tot din căutarea involuntară a unui mascul pt procreere, chiar dacă raţional acele femei nu-şi propun să caute bărbat, sau au deja unul, nu contează – astfel de “poze pt reclamă” la asta se referă – motivul procreerii).

B. Eliminarea din populaţie a indivizilor neadaptaţi/”periculoşi” pentru grup

În şcoala generală şi liceu se manifestă mai mult partea biologică şi mai puţin cea raţională – care preia controlul odată cu educaţia şi vârsta/experienţa de viaţă/înţelepciunea. Acest lucru ne permite să vedem tot felul de comportamente controlate de partea biologică (bătăi între masculi, competiţie la sport, agăţarea fetelor etc). Aţi observat în generală şi liceu, că elevii (mai ales băieţii) fac mişto de persoanele grase? Probabil peste tot pe planetă se întâmplă chestia asta, sau cel puţin în Europa si SUA – se observă fenomenul în toate filmele cu adolescenţi care vin din SUA. Ce legătură are asta cu supravieţuirea speciei? Păi să vă povestesc o mică parte din cartea În umbra omului, de Jane Goodal, o tanti care a studiat zeci de ani societatea cimpanzeilor, în natură, la ei acasă. În această carte povesteşte multe chestii interesante printre care şi o reacţie a grupului de cimpanzei pe care îi studia faţă de un membru al grupului lor (deci nu faţă de un cimpanzeu “străin” sau “rival” sau etc, ci chiar din grupul/societatea lor. La un moment dat peste cimpanzei a venit nu ştiu ce epidemie. Mulţi indivizi au murit, mulţi au supravieţuit şi unii au rămas ologi. Ni se povesteşte în carte că un individ a supravieţuit bolii, dar nu-şi mai putea mişca absolut deloc membrele superioare (mâinile). Putea merge, se putea deplasa, putea face orice, dar nu-şi putea folosi mâinile deloc, acestea atârnând pe lângă corp. Când membrii grupului care au supravieţuit fără urmări au observat faptul că acest individ are o astfel de problemă L-AU IZGONIT din cadrul grupului şi acesta a fost nevoit să plece. De ce au făcut asta? Pentru a proteja grupul (supravieţuirea populaţiei/supravieţuirea speciei). L-au izgnit pentru că, în comparaţie cu un individ normal, sănătos, el era DIFERIT, era BOLNAV, iar pentru a nu se îmbolnăvi şi restul grupului, acesta a fost izgnit. Ei bine eu cred că acţiunile de a face mişto de oameni graşi, de a-i lovi, de a-i marginaliza, sunt foarte asemănătoare cu ce au făcut acei cimpanzei. Pentru că o greutate exagerată la un om este o dovadă clară de NESĂNĂTATE. Şi atunci, în grup se manifestă acest comportament primitiv de marginalizare. La fel se întâmplă cu oamenii foarte urâţi, cu exagerat de multe coşuri pe ei  sau foarte bolnavi şi bolnăvicioşi – sunt marginalizaţi, ignoraţi etc pt că reprezintă cumva o verigă slabă a grupului.

2. Motivul supravieţuirii individului

(fără indivizi nu mai are cine forma o populaţie şi nu mai are cine susţine specia umană prin procreere)

A. Siguranţă fizică

Exemple:

a. datorită instinctelor biologice care ne protejează viaţa nu mâncăm alimente care au miros sau gust de stricat;

b. datorită unei evaluări foarte rapide şi instinctive a potenţialilor “agresori” din jur, în caz de conflict evităm să ne luăm la bătaie cu o matahală de om de 3 metri pătraţi când noi avem doar un metru jumate şi suntem slabi de ne suflă şi vântul – deci la capitolul “fight or flight” (luptă sau fugi) analizele instinctive biologice ne ajută să luăm o decizie mai înţeleaptă pentru siguranţa fizică a organismului nostru, în funcţie de context.

c. ne aplecăm perfect instinctiv şi INVOLUNTAR capul între umeri (pentru a-l proteja cât de cât) atunci când în jurul nostru se aude un zgomot foarte mare – analizaţi această reacţie la voi şi la cei din jur când ceva face un zgomot puternic pe neaşteptate.

d. Frica – frica de înălţime, frica de zbor, frica de ace, frica de insecte-şerpi, răul de mers pe mare, frica de apă a celor care nu ştiu să înoate – sunt manifestări ale instinctelor biologice de autoconservare, de autosupravieţuire, de asigurare a bunăstării fizice a corpului etc. Din cauza acestor motive biologice, unii oameni aleg să nu meargă la mare, sau să nu stea pe lângă vreo apă adâncă, să nu meargă pe munte, să nu zboare cu avionul, să nu meargă prin pădure, prin sălbăticie, să nu meargă cu barca sau vaporul, să nu meargă să doneze sânge etc etc etc. (despre donarea de sânge informaţii complete şi sfaturi găsiţi în textul meu de AICI)

B. Odihnă

Când organismul este obosit, transmite semnale individului: îi pică capul / îi pică ochii în gură / îl doare capul / îl dor ochii/incapacitate de concentrare/căscat etc – toate astea sunt semnale ale părţii biologice care ne spune “CULCĂ-TE!”. De cele mai multe ori, le ascultăm, fiind cumva controlaţi de ele, pentru că nevoile fiziologice sunt mai importante decât orice, şi pur şi simplu ne ducem şi ne culcăm. Din păcate însă, de multe ori, partea noastră “raţională” (în realitate – iraţională) ignoră acest îndemn al corpului şi continuă să-şi distrugă sănătatea (noaptea pe FB sau în cluburi etc).

C. Mâncare

Instinctul hrănirii este biologic, asta este clar. Pot fi spuse multe despre mâncarea otravă, moduri de mâncare greşite etc (găsiţi detalii în categoria Mâncare otravă pe blog), însă vreau să mă opresc asupra unei chestii interesante pe care am mai povestit-o pe blog: Lipsa de hrană sau hrană insuficientă sau mâncarea de proastă calitate NE FACE IRASCIBILI. Câţi n-aţi trăit sentimentul de “irascibilitate” (nervozitate, iritabilitate, ţipete la cei din jur, trântiri de uşi etc) din cauza nemâncării? Este un fenomen care se întâmplă la foarte mulţi oameni şi, după părerea mea, irascibilitatea din cauza hrănirii necorespunzătoare (amânarea mesei, ingerarea de mâncare de proastă calitate, mâncare prea puţină, mâncatul pe fugă, sărirea peste masă etc) este vinovată de foarte multe cazuri de violenţă domestică din România (şi nu numai). O persoană care este nemâncată la propriu, dacă devine irascibilă din cauza asta, are mai multe şanse să devină şi violentă (verbal sau fizic). Consider că la fel cum alcoolul îi face pe unii oameni violenţi, aşa poate acţiona şi lipsa de mâncare. Deci atenţie la chestia asta! Fenomenul este corelat cu sărăcia şi cu un stil de viaţă nesănătos. Deci trebuie lucrat pe educaţie şi eradicarea sărăciei. Detalii despre cauzele violenţei domestice AICI. Irascibilitate poate apărea şi de la lipsa de somn!

Vreau însă să şi detaliez DE CE APARE IRASCIBILITATE în lipsa unei hrăniri corespunzătoare: păi treaba stă în felul următor: care sunt elementele esenţiale pentru supravieţuirea fizică a organismului uman? Siguranţa fizică (să nu te loveşti/cazi/să nu-ţi cadă ceva în cap/să nu te lovească cineva etc); oxigen; odihnă; apă; hrană. Hrana e de bază şi este o nevoie fiziologică a organismului uman. Iar nevoile fiziologice sunt TOT TIMPUL mai importante decât orice altă chestie din lumea umană. Deci, atunci când organismului îi este foame, pentru că a fost privat de hrană sau a mâncat prost şi nu şi-a luat din mâncare elementele nutritive necesare bunei funcţionări, atunci apare un STRES asupra organismului. Corpului nostru nu ii este bine – are nevoie de HRANĂ suficientă şi de bună calitate (de fapt de elemente nutrivite, nu doar de pâine goală ca să umpli stomacul degeaba). Amânarea hranei duce la creşterea stresului asupra corpului (lipsa elementelor nutrivite necesare funcţionării corecte). Atunci când omul alege în mod “raţional” să facă ALTCEVA în loc să mănânce, atunci când organismul îi cere disperat de mâncare, APARE IRASCIBILITATE. Atunci când corpului îi e foame, trebuie neapărat şi ÎN PRIMUL RÂND să îi dai de mâncare. Nu ai timp de pierdut cu altceva – vorbit la telefon, vorbit cu altcineva, cu oricine, făcut altceva în loc de mâncat. Tot ce vrea corpul tău biologic (partea ta biologică) este să mănânci. Dacă tu alegi raţional să amâni şi mai mult masa cu ALTCEVA, atunci apare această reacţie din parte părţii biologice: te face să fii irascibil cu ORICINE din jur, ca să nu mai perzi timpul la discuţii cu alte persoane, pentru că nu asta este cel mai important pentru tine ACUM. În acest fel, irascibilitatea indusă de partea biologică va avea până la urmă efect – îi va îndepărta pe cei din jur de tine (care probabil te vor înjura pentru comportamentul tău irascubil şi nesimţit) sau te va îndepărta pe tine de ei, pentru că nu vrei să te faci de râs sau să îi jigneşti sau să ţipi la ei. În ambele cazuri, RĂMÂI SINGUR şi ai timp să te apuci să mănânci. Şi mănânci – pentru că doar aşa poţi scăpa de irascibilitate. Iar mâncat, îi este şi organismului biologic, în sfârşit, bine! Deci iată ce mecanism biologic interesant care ne controlează reacţiile / comportamentul.  (*toată acestă explicaţie este o teorie personală legată de irascibilitatea din cauza lipsei de hrană).

D. Egoismul

Egoismul are la bază tot un motiv biologic şi anume “lupta pentru supravieţuire”, “lupta pentru bunăstare” a fiecărui individ. În natură, în sălbăticie, deşi există cooperare între indivizii aceleiaşi specii, există şi situaţii în care aceştia se bat (pentru hrană mai bună/mai multă, pentru adăpost mai bun, pentru teritorii etc). În cazul oamenilor, lupta pentru asigurarea bunăstării este foarte asemănătoare cu lupta pentru supravieţuire din cazul animalelor sălbatice din aceeaşi specie: de regulă cooperăm, dar sunt şi situaţii în care apare egoismul. Şi sunt şi indivizi mai mult egoişti decât altruişti. Aceştia nu sunt dispuşi să coopereze pentru binele tuturor ci preferă să acţioneze pentru binele personal şi/sau de grup, indiferent de efectele negative pe care le creează în populaţie. Chiar şi la oamenii buni apare egoismul (supravieţuirea sinelui cu orice preţ) în situaţii extreme: dacă explodează ceva în imediata apropiere – instinctiv oamenii vor alerga să SE salveze. În primul rând pe ei şi apoi pe alţii, dacă se poate. La nivelul întregului individ (biologic+raţional) are loc de foarte multe ori o ignorare a nevoilor celor din jur pentru asigurarea propriului bine. Vedem asta de multe ori în jurul nostru şi în foarte multe cazuri, mai ales la politicienii corupţi. De reţinut, deci, că egosimul pleacă din biologic şi dintr-o proastă educaţie. De menţionat şi faptul că dacă individului nu îi este bine în viaţa lui personală, nu are un minim confort, atunci NU îi va putea ajuta pe ceilalţi chiar dacă ar vrea. Deci ordinea pentru cei care vor să ajute societatea este: obţinerea unui trai decent, o minimă siguranţă, o anumită bunăstare şi apoi – ajutor pt societate. De citit şi asta: Cum ne pierdem timpul.

E. IGNORANŢA – metodă biologică de autoapărare a organismului?

(incapacitatea de a “vedea”, conştientiza şi accepta adevărul, realitatea înconjurătoare reală, aşa cum este ea -> cea mai mare problemă a omenirii)

Oamenii preferă să fie minţiţi, sau să trăiască în minciună (iluzie) legat de propria lor viaţă, de viaţa pe pământ, pentru că nu sunt capabili să accepte psihic adevărul. Preferă să rămână în ignoranţă legat de lumea înconjurătoare şi chiar faţă de propria lor viaţă. Preferă să-şi limiteze gândirea la subiecte banale, frivole, de strictă necesitate, de pe azi pe mâine. Oamenii nu vor să ştie care este adevărul, pentru că dacă l-ar vedea cu adevărat, şi-ar da seama că se află într-un mare rahat. Din mai multe puncte de vedere. Dacă oamenii ar realiza brusc adevărata situaţie în care se află, ar experimenta un stress psihic căruia mulţi nu i-ar face faţă. Ar avea un stres psihic pentru că ar “vedea” câte probleme sunt în jurul lor, legate nu doar de viaţa lor ci şi de viaţa semenilor lor, adică a celor din jur, şi pentru că s-ar simţi datori SĂ FACĂ CEVA în legătură cu asta. Iar pentru că NU FAC NIMIC legat de problemele din realitatea reală concretă care există în prezent în jurul nostru, preferă să fie ignoranţi legat de tot ce se întâmplă, ca să nu se simtă vinovaţi. Nu “cunosc” adevărul crunt din jurul lor => nu se simt vinovaţi => nu mai există stres psihic. Dasta oamenii preferă să nu cunoască adevărul şi preferă să accepte, să primească şi să îmbrăţişeze nişte minciuni ordinare spuse mai ales de către cei din conducerea statului, din conducerea instituţiilor publice şi din mass-media. Incapacitatea psihică de a accepta adevărul este după părerea mea cea mai mare problemă a omenirii în prezent, şi am detaliat-o în textul de aici: Cea mai mare problemă. De ce este trecută această problemă în lista cu “motive biologice care ne controlează viaţa”? Pentru că tind să cred că această incapacitate psihică a omului de a accepta adevărurile dure din jurul lui este “comandată” de partea biologică a omului, cu scopul de autoconservare, autoapărare de sine, supravieţuire. De ce? Pentru că acel stres psihic de care vorbeam, care apare la aflarea-conştientizarea-realizarea adevărului, poate fi un şoc psihic prea puternic pentru unii şi de aceea PARTEA BIOLOGICĂ A OMULUI BLOCHEAZĂ RECEPTAREA ACELOR INFORMAŢII CA SĂ EVITE UN POSIBIL SUICID DIN CAUZA VINOVĂŢIEI ŞI A SENZAŢIEI CĂ ESTE IMPOSIBIL SĂ SCHIMBI SAU SĂ ÎMBUNĂTĂŢEŞTI CUMVA REALITATEA DURĂ, CRUNTĂ DIN JUR. Din acest motiv cred eu că cei mai mulţi oameni persistă în ignoranţă la foarte foarte multe capitole. Din acest motiv şi din egoism. Tot acest lucru explică și de ce oamenii au încredere atât de mare în ”autorități”. Pentru că transferă reponsabilitatea (care ar trebui să fie a lor) -> diferitelor ”autorități”. Să decidă ele! Chiar dacă e vorba de PROPRIA VIAȚĂ ȘI SĂNĂTATE! Dacă ceva nu merge bine, VINA este a autorităților, nu a individului. Deci individul nu are de ce să se simtă vinovat atunci când ceva merge prost (”autoritatea e de vină!”) și deci nu apare acel stres psihic – tot pentru auto-conservare, auto-supraviețuire, pentru evitarea suicidului etc. Detalii despre obediență și încrederea în ”autorități” găsiți aici: Exemple de comportamente care denota distrugerea mentala a românilor.

3. Motivul competiţiei între indivizi

În lumea animală există competiţie pentru teritoriu, poziţie socială, hrană şi perpetuarea genelor biologice (sex).

În lumea omului găsim competiţie mai ales pentru hrană, poziţia socială şi perpetuarea genelor biologice (sex).

EXEMPLE: Hrană: oameni care se bat pe alimente la reducere; oameni care se îmbulzesc la chestii gratis de mâncare sau foarte ieftine;

Poziţie socială: am maşină şmecheră -> sunt mai bun ca tine;  sunt mai bogat ca tine -> sunt mai bun ca tine; am un serviciu ma bun ca al tău şi mai bine plătit -> sunt mai bun ca tine; am o funcţie ma bună ca a ta -> sunt mai bun ca tine; am mai multă putere în stat -> sunt mai bun ca tine; stau la vilă cu piscină -> sunt mai bun ca tine; am mai mulţi prieteni ca tine (pe FB :)) ) -> sunt mai bun ca tine; am haine de firmă şi tu nu -> sunt mai bun ca tine;  sunt patron şi tu eşti angajat -> sunt mai bun ca tine; sunt mai deştept ca tine -> sunt mai bun ca tine etc etc etc;

Perpetuarea genelor (sex): arăt mai bine ca tine (sunt mai bine dotat biologic) -> sunt mai bun ca tine; am gagică şmecheră şi tu nu -> sunt mai bun ca tine; sunt mai “dotat” -> sunt mai bun ca tine; am sâni mai mari ca ai tăi -> sunt mai şmecheră ca tine; sunt mai înalt/înaltă ca tine -> sunt mai bun(ă) ca tine; sunt atletic şi tu eşti gras -> sunt mai bun ca tine; fac mişcare (sănătate) şi tu nu faci (sedentar) -> sunt mai bun ca tine; am mai mulţi bani ca tine (pot asigura o viaţă comodă familiei) -> sunt mai bun ca tine; “te-ai dat la gagică-mea? -> ţi-am spart faţa!” + orice bătaie dintre masculi pentru femele (= gelozie şi competiţie care pleacă din motivul perpetuării genelor) etc.

O altă chestie interesantă la perpetuarea genelor este – De ce le plac bărbaţilor blondele. Păi le plac pentru că îi atrag fizic (îi excită-întărâtă din punct de vedere sexual). Dar de ce îi atrag mai mult decât şatenele de exemplu? Păi e simplu. Pentru că în poporul român (care reprezintă din punct de vedere biologic o populaţie) GENA biologică “păr blond” este rară, iar gena biologică “păr şaten” este comună, obişnuită, întâlnită la tot pasul. Raritatea atrage pentru că susţine creşterea diversităţii genelor în populaţie. Iar în perpetuarea speciilor este foarte important conceptul de diversitate, pentru că o populaţie cu gene diverse are mai multe şanse de supravieţuire în caz de cataclism sau schimbări majore în mediu. Fără să mai intrăm în detalii, ca să înţelegem mai bine – este aceeaşi poveste şi la culoarea ochilor (închis-deschis) / culoarea tenului (închis/deschis). Genele RARE şi mai ales combinaţiile RARE sunt cele mai atractive într-o populaţie. De exemplu, în România cea mai rară combinaţie ar fi păr închis, ten închis, ochi deschişi. Foarte rar apuci să vezi un ţigan sau un om mai închis la culoare, cu păr închis (de regulă negru) şi cu ochi bleo ca de husky. Şi când vezi asta, rămâi uimit de cât de rară e combinaţia şi cum poate să arate. Deci atracţia faţă de anumite aspecte fizice este iarăşi biologică.

O competiţie interesantă se poate observa pe masculii speciei umane la meciurile de fotbal, atunci când se înjură şi chiar se bat pentru că fac parte din galerii diferite/echipe diferite. E interesant pentru că nu se obţine nimic clar-concret. Microbiştii luptă pentru “echipa lor” – de fapt ei n-au nicio legătură cu acea echipă, ci doar vin în galerie şi declară că aia e “echipa lor”. De fapt îşi aleg o tabără. Iar bătăile şi înjurăturile sunt ca o luptă între două triburi primitive rivale, sau ca între doi lei masculi adulţi care îşi apără teritoriul şi genele. Doar că la fotbal, ca suporter, nu câştigi nimic, nici nu-ţi dai mai departe genele, nici teritoriu nu câştigi, nici hrană şi nici poziţie socială. Tot ce câştigi, în cazul în care “echipa ta” câştigă un meci, este acel SUNT MAI BUN CA TINE (ha, mori!). Se pare că acest sentiment de “sunt mai bun ca tine” este ce-i mână pe suporterii de pe planetă să acţioneze cum acţionează – să se bată, să se înjure, să fie fani. Chiar dacă în realitate, ei nu fac parte din echipă şi nici nu fac nimic concret pt a ajuta echipa să câştige, prin simplul fapt că urlă în favoarea lor se consideră parte din echipă şi deci sunt îndreptăţiţi să împartă prada, laurii victoriei, acel SUNT MAI BUN care gâdilă plăcut egoul …

De asemenea, bătăile între masculi în trafic (cu bâte de baseball :) ) sau prin baruri sunt o reminiscenţă a luptelor dintre masculi (cel mai puternic câştigă) care au loc în lumea animală la mai toate speciile şi care la noi nu mai există. Noi, oamenii, societatea noastră, nu mai funcţionăm (cel puţin în prezent) prin bătăi între masculi (pentru femele, pentru teritoriu, pentru poziţie socială etc). Acum, regulile sunt altele, însă faptul că încă mai vedem masculi care “intră în roşu” imediat şi încing bătăi cretine de genul “las că-ţi arăt eu cine e mai puternic!” arată că e posibil ca undeva departe în istoria speciei noastre, aceste lucruri să fi fost normale.

4. Motivul competiţiei faţă de alte specii

Aici intră VÂNĂTOAREA şi plăcerea pe care o au mulţi oameni când vânează. Această plăcere (pe care mulţi, inclusiv eu) nu o înţeleg pleacă dintr-un instinct primitiv de competiţie prin care îţi demontrezi măcar propriului ego (+ camarazilor de vânătoare) că eşti MAI BUN. Acum, că eşti mai bun cu o puşcă în mână decât un animal najutorat din pădure ar trebui să însemne doar că eşti un penibil, dar se pare că pentru vânătorii care vânează de plăcere această disproporţionalitate vădită, clară şi evidentă nu încurcă cu nimic ideea de “sunt mai bun”.

5. Motivul eficienţei

În viaţa sălbatică se întâmplă o treabă mişto: totul se desfăşoară într-o eficienţă cât mai mare. Există un echilibru între consumul de resurse şi obţinerea de beneficii. Există o lege fundamentală care ghidează orice organism viu: consumarea de cât mai puţină energie/resurse pentru obţinerea unui maxim de beneficii. Pentru a prinde o antilopă, un ghepard consumă foarte multă energie (prin alergare). Energia este recuperată prin hrănirea cu antilopa, dar antilopa îi dă energie şi pentru încă nu ştiu câte zile, după care va trebui din nou să vâneze. Niciodată nu va vâna mai mult decât are nevoie pentru a supraveţui (individul sau familia sa). În natură nu există risipă, iar echilibrul este păstrat într-un mod extraordinar, DACĂ nu intervine omul să îl perturbe (acum omul e nevoie să intervină pentru a restabili echilibrul pe care l-a stricat începând cu zeci de ani în urmă).  Ideea de bază este că vietăţile tind să acţioneze cu un consum minim de energie pentru obţinerea de cât mai multe beneficii. Ei bine, la fel şi omul. Această “lege fundamentală” explică în societatea umană câteva comportamente nocive: aciuarea femeilor tâmpe (dar sexoase) pe lângă bărbaţi cu bani (efort minim -> beneficii enorme); CORUPŢIA – politicienii corupţi fac o grămadă de bani prin furtul banilor publici pac pac rapid fără niciun stres, fără nicio muncă şi obţin peste noapte DITAMAI BUNĂSTAREA (efort minim -> beneficii enorme); oamenii care ies de la metrou aleg scara rulantă în loc de scările normale (ajung la suprafaţă cu un consum minim de energie) (de ce este asta o problemă am explicat aici: Barometru al evolutiei poporului roman) etc. Tot după această “lege” funcţionează şi afacerile: consum minim de bani + resurse (materiale, umane, informatice etc) pentru obţinerea de beneficii (profituri) cât mai mari.

În concluzie, iată care sunt chestiile în jurul cărora se învârt instincte biologice care ne controlează anumite comportamente:

Supravieţuire, sex, siguranţă fizică, frică, odihnă, hrană, irascibilitate, cooperare, egoism, ignoranţă, competiţie, poziţie socială, gâdilarea ego-ului, bunăstare/confort, eficienţă, corupţie.

De ţinut minte că uneori instinctele biologice ne fac să ne comportăm într-un mod negativ pentru cei din jur şi că, prin partea noastră raţională, suntem datori societăţii să ne ţinem partea biologică în frâu.

Citiţi şi acest text: 

Din secretele creierului uman: cele două mecanisme care ne controlează viaţa. Greşelile cognitive care ne influenţează deciziile – iată câteva pasaje:

EXPERIMENTE INTERESANTE PE VOLUNTARI –  Gândirea umană este controlată de două sisteme (…) Există numeroase erori cognitive ce ne influenţează deciziile fără să ne dăm seama. Aceste erori (iluzii cognitive) tind să fie greu de depăşit, însă primul pas spre ieşirea de sub dominaţia acestor greşeli de gândire este conştientizarea lor.  Exemplu: „O bâtă de baseball şi o minge costă împreună 1,10 dolari. Bâta costă cu un dolar mai mult decât mingea. Cât costă mingea?” (…) Despre încrederea în exces în forţele proprii, eroarea de estimare în planificare, judecarea pe baza a ceea ce ne vine mai uşor în minte (ex – estimarea greşită a riscului), efectul de “ancorare” etc. (…) Uneori, atunci când suntem confruntaţi cu o întrebare dificilă, tindem să oferim răspunsul la o altă întrebare, mai simplă, fără ca noi să ne dăm seama. (…) În ceea ce priveşte fericirea, explică dr. Kahneman, amintirile joacă un rol important. Oamenii nu au un singur sine, ci două: sinele experimental (the experiencing self) şi sinele memoriei (the remembering self). Majoritatea oamenilor sunt ghidaţi de cel de-al doilea. Pentru a exemplifica, dr. Kahneman pune o întrebare cititorilor: aţi fi dispuşi să plătiţi pentru o vacanţă grozavă, dar la finalul căreia ar trebui să beţi o poţiune care ar şterge orice amintire a călătoriei şi aţi rămâne totodată fără fotografii şi înregistrări video? Probabil că nu. „Sinele experimental tinde să nu aibă o voce suficient de puternică atunci când ne planificăm activităţile. Atunci când oamenii iau decizii nu se întreabă «ce voi simţi şi pentru cât timp?» şi tind să neglijeze trăirea în favoarea amintirii cu care vor rămâne”, afirmă Kahneman. „Din trecut învăţăm, de obicei, să maximizăm calitatea viitoarelor amintiri, nu calitatea viitoarelor experienţe. Numesc asta «tirania sinelui memoriei»”. (…) Doar dacă ne înţelegem punctele slabe vom fi mai pregătiţi să identificăm greşelile de gândire, chiar dacă nu vom le vom putea evita întotdeauna. Sfat: recunoaşterea semnelor ce sugerează că ne găsim într-o situaţie delicată, încetinirea procesului de decizie şi apelul la sistemul 2 (cel de gândire lentă). Articolul integral aici: Din secretele creierului uman: cele două mecanisme care ne controlează viaţa. Greşelile cognitive care ne influenţează deciziile.

Emilian, 25 nov 2013, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman.

Advertisements

2 responses to “Motive si instincte biologice care ne controleaza viata. Cum este influentat comportamentul omului de partea biologica a sa (edu)

  1. Diferenta intre om si animal e puterea ratiunii asupra instinctelor. Vezi transferul asupra autoritatii a atributiilor individuale. Din pacate la 90 % din oameni instinctele primeaza, inclusiv reproducerea iresponsabila in dauna unui bine general ecosistemul suficient pt supravietuirea speciei.

Spune-ți părerea aici:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s