Preluare FB:
“De la “believe in yourself” la sinucidere.
Am lucrat in invatamant 15 ani. Si in tara si in Occident. In toate scolile prin care am trecut, strategia lor de educatie pornea de la”Believe in yourself!”. Crezi in tine insuti! Vreo 6 ani am lucrat cu elevi dificili, copii veniti din familii cu probleme, copii abuzati de organizatii criminale, copii criminali. In fiecare zi ma duceam la munca hotarat sa-i ajut pe acei copii, sa le repar viata. Ambitii mari, dorinte inalte. Erau zile in care ma intorceam acasa distrus, dezamagit, trist…tot ce reparam la scoala cu acei copii, era distrus de ceea ce ei faceau in timpul lor liber sau de ceea ce li se intampla cand erau in afara scolii.
Intr-o zi, in timpul recreatiei mari, Djibou, un copil, ai carui parinti fusesera omorati undeva in Africa si care venise ca refugiat in Occident, sare un gard, gaseste o lopata si se intoarce hotarat sa-si omoare un coleg de clasa. Eram in preajma, asa ca l-am dezarmat imediat si l-am imobilizat. Directorul scolii a cerut imediat o evaluare psihiatrica a copilului, in urma careia acesta a fost pus intr-o scoala speciala cu internat, unde urma sa primeasca sedinte de psihoterapie de la profesionisti. La doua saptamani, Djibou s-a spanzurat. Atunci am inceput sa am indoieli cu privire la psihoterapie si principiile asa-zisei educatii pozitive care-i invata pe copii ca “Trebuie sa crezi in tine insuti!” Tot atunci am inceput sa realizez ca nu trebuie sa crezi in tine insuti, ci in ceva mai mare ca tine. Am inceput sa-i invat pe elevi sa creada in ceva mai mare decat ei insisi. “You have to believe in something greater than yourself”.
Pentru a face asta, am inceput un program de activitati cu elevii, prin care mergeam cu ei la o casa de batrani de peste drum, unde cei mai “rai” elevi din Londra aveau ocazia sa-i ajute pe batrani, sa faca art-crafts cu ei, sa joace sah, sa gateasca pentru dansii sau pur si simplu sa stea cu ei de vorba la un ceai si sa le asculte povestile de viata. La scurt timp am inceput sa vad o schimbare. Era ca si cum, prin contactul cu batranetea, cu finitudinea prin apropierea de limita mortii si facand ceva util si plin de sens elevii aia “rai” descoperisera o lume care era mult mai mare decat ei insisi. Nu mai credeau in ei insisi, credeau in ceva mult mai mare, credeau in apropierea de misterele vietii. Astea se intamplau fara ca ei sa-si dea seama. Am inceput sa ne gandim si la un program prin care sa mergem la cantine ale saracilor unde elevii sa aiba ocazia sa serveasca mancare oamenilor fara adapost. Rezultatele au fost remarcabile. Copiii devenisera cu totii mai demni si mai respectuosi, pentru ca faceau ceva care avea SENS. Viata lor se imbunatatise prin dobandirea unei SEMNIFICATII. Copiii se simteau utili.
Atunci mi-am dat seama ca intreg sistemul bazat pe BELIEVE IN YOURSELF este un sistem gresit, care creeaza victime, nu invingatori. Copiii educati astfel, ajung ori ignoranti ori depresivi. De ce? Simplu, pentru ca din momentul in care iesi din casa, incepi sa te izbesti de limita: limita timpului, limita conditiei fizice, conditia sociala, mentala sau intelectuala etc. Intotdeauna va fi cineva care va sti mai multe decat tine sau va fi mai bun ca tine. Crezand doar in tine, aceasta permanenta ciocnire cu limita nu poate duce decat la ignoranta ori la depresie si in cele mai grave cazuri, la sinucidere. In loc sa CREADA IN SINE, pentru a fi fericit, un om TREBUIE SA CREADA IN CEVA MULT MAI MARE DECAT EL. Instead of believing in yourself, believe in something greater!
Pentru a face asta, mai intai, un om trebuie sa se simta asa cum este el, mic… un fir de praf, o particula invizibila in imensitatea lumii si a universului, adica, asa cum ne invata Sfintii Parinti ortodocsi, sa se puna el insusi “sub toata zidirea”, adica sa fie smerit. Punandu-te pe tine “sub toata zidirea”, ajungi sa nu te mai vezi centrul universului si sa crezi in ceva cu mult mai mare. Incepi sa constientizezi ca esti o rotita intr-un “mecanism” mult mai vast.
Acum pot sa afirm cu toata increderea: daca vrem copii sanatosi, sa nu le pompam EGO-ul printr-o educatie de tip “BELIEVE IN YOURSELF”, caci solutia e mult mai simpla: invatati-i sa se simta si sa fie utili, sa traiasca o viata plina de SENS si sa ravneasca dupa SEMNIFICATIE. Si ce poate avea mai mult sens decat sa faci ceva pentru ceilalti fara a astepta ceva in schimb?
by Kris Angel”
Sursa: https://www.facebook.com/moraru.petre/posts/2136366769718593
……………………
Emilian, 21 nov 2018, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman.
CE-I CU NOI? – un blog educativ despre comportamentul uman 