De la Believe in Yourself la Sinucidere. Teapa Incurajarii “Crede in Tine!”

Preluare FB:

“De la “believe in yourself” la sinucidere.

Am lucrat in invatamant 15 ani. Si in tara si in Occident. In toate scolile prin care am trecut, strategia lor de educatie pornea de la”Believe in yourself!”. Crezi in tine insuti! Vreo 6 ani am lucrat cu elevi dificili, copii veniti din familii cu probleme, copii abuzati de organizatii criminale, copii criminali. In fiecare zi ma duceam la munca hotarat sa-i ajut pe acei copii, sa le repar viata. Ambitii mari, dorinte inalte. Erau zile in care ma intorceam acasa distrus, dezamagit, trist…tot ce reparam la scoala cu acei copii, era distrus de ceea ce ei faceau in timpul lor liber sau de ceea ce li se intampla cand erau in afara scolii.

Intr-o zi, in timpul recreatiei mari, Djibou, un copil, ai carui parinti fusesera omorati undeva in Africa si care venise ca refugiat in Occident, sare un gard, gaseste o lopata si se intoarce hotarat sa-si omoare un coleg de clasa. Eram in preajma, asa ca l-am dezarmat imediat si l-am imobilizat. Directorul scolii a cerut imediat o evaluare psihiatrica a copilului, in urma careia acesta a fost pus intr-o scoala speciala cu internat, unde urma sa primeasca sedinte de psihoterapie de la profesionisti. La doua saptamani, Djibou s-a spanzurat. Atunci am inceput sa am indoieli cu privire la psihoterapie si principiile asa-zisei educatii pozitive care-i invata pe copii ca “Trebuie sa crezi in tine insuti!” Tot atunci am inceput sa realizez ca nu trebuie sa crezi in tine insuti, ci in ceva mai mare ca tine. Am inceput sa-i invat pe elevi sa creada in ceva mai mare decat ei insisi. “You have to believe in something greater than yourself”.

De ce ne e frica de moartea rapida dar de moartea lenta nu ne pasa? Reactia oamenilor la pericole si comportamente nocive care ne sinucid lent (s)

Am observat în jurul meu un fenomen interesant şi m-am gândit să-l analizăm un pic şi aici pe blog, că tot are legătură cu comportamentul uman. Este vorba de reacţia noastră (sau mai bine spus NEPĂSAREA) la anumite lucruri din viaţa de zi cu zi, despre care se ştie că ne fac rău pe termen lung (ne omoară lent), dar pe care NU le eliminăm sau reducem din viaţa noastră. Există suficiente informaţii pe net care să ne indice lucrurile care ne omoară lent (prin care ne sinucidem lent), dar, cu toate acestea, nouă, cumva, nu ne pasă. Ne pasă în schimb de lucrurile care ne pot omorî ACUM, rapid, imediat, pe termen scurt… De ele ţinem cont. Însă dacă CEVA ne omoară lent, pe termen lung, dacă murim mai târziu din cauza “ceva-ului” de acum…..atunci brusc, de acel ceva nu ne mai pasă. Ne doare în cot.

Am structurat materialul următor în 4 părţi schematice:

I. Exemple de lucruri care ne omoară RAPID,

II. Exemple de lucruri care ne omoară LENT,

III. Cauze şi explicaţii despre reacţia noastră DIFERITĂ în faţa acestor pericole.

IV. Concluzii                                    Detalii în continuare: