Tehnici dezinformare si manipulare prin mass media. Razboiul informational psihologic impotriva statelor si popoarelor lumii. Importanta cunoasterii (nom15)

Recomand un articol citit pe gandeste.org, dar preluat de pe universulromanesc.com, despre războiul mediatic, războiul informaţional şi psihologic, despre metode de manipulare a oamenilor prin informaţie, prin mass media, despre cenzurarea informaţiei sau dezinformare prin plasarea în presă a informaţiilor eronate, despre importanţa cunoaşterii într-un război, despre cum sunt oamenii prostiţi să creadă şi să facă ceea ce vrea manipulatorul – dezinformatorul, şi câteva sfaturi pentru a te apăra.

Dacă am întreba românii astăzi pe stradă dacă ei consideră că ţara lor se află în război sau nu, ţi-ar răspunde miraţi că “NU, normal!”. De fapt…suntem în război. România este atacată. România este în război. Deşi…România se pare că nu vrea să se apere…deci…este doar atacată, nu este în război. În război ambele părţi luptă. România ar trebui să fie în război cu cei care ne asupresc şi vor să ne prăduiască ţara în prezent, pentru resursele naturale, pentru teritoriu, pentru poziţia strategică, pentru piaţa de desfacere, pentru resursa umană şi tot ce mai avem noi pe aici bun şi utilizabil de către cei care conduc lumea din umbră. Faptul că nu cad bombe în jurul nostru nu înseamnă deloc că suntem “pe pace”. Războaiele de azi sunt nevăzute de către masele de oameni (oi – sclavi moderni), ele putând fi înţelese doar de cei care vor să înţeleagă şi au ochi şi urechi să caute, să citească, să descopere şi să înţeleagă ce se întâmplă de fapt în jurul lor. Pe scurt…suntem în război. Dar războaiele moderne sunt mult mai complicate…inamicii sunt multipli iar metodele de atac de asemenea. Iar cel mai important lucru este cunoaşterea… cunoaşterea adevărului dur, realităţii crunte şi grave în care ne aflăm.

Am sustras câteva pasaje din articolul “Mass-media repezinta a patra putere in stat: instrumente de modelare-dezinformare”, care se găseşte integral aici: universulromanesc.com. Le puteţi citi în continuare:

Războiul mediatic este nou apărut în marele cadru al războaielor informaţionale (războiul informaţional, războiul psihologic, războiul imagologic, războiul de comandă – control şi cel electronic, războiul web ), aceasta datorită atingerii unui grad de globalizare al mijloacelor de comunicare în masă. Informaţia în sine ajunge să fie privită ca o armă foarte valoroasă, în mod paradoxal una imaterială, care poate ajuta în mod decisiv la impunerea voinţei într-un conflict.

Războaiele informaţionale au multe elemente comune din punct de vedere al obiectivelor urmărite, al mijloacelor şi metodelor folosite, al instrumentelor cu ajutorul cărora ele îşi ating scopul. În linii mari războiul informaţional cuprinde acele acţiuni desfăşurate în timp de criză sau război şi îndreptate împotriva informaţiilor sau sistemelor informaţionale ale adversarului ( concomitent cu protejarea propriilor informaţii şi sisteme informaţionale ) în scopul atingerii unor obiective sau influenţării anumitor ţinte.

Există trei aspecte ale războaielor informaţionale de care ar trebui să se ţină seama: a şti tu însuţi, a-l împiedica pe celălalt să ştie, a-l face pe adversar să deţină informaţii eronate. În era modernă, războaiele nu se mai poartă şi câştigă pe frontul clasic de luptă, în plan fizic, ci pe planul informaţional. Confruntările armatelor moderne se duc tot mai mult pe planul inteligentei şi al psihicului uman. Aceste noi tipuri de confruntări iau în cosiderare Triada puterii descrisă de Alvin Tofler in Powershift. Conform acesteia exista trei surse importane ale puterii: forţa fizică, bogăţia şi cunoaşterea. Aceste trei elemente pot fi convertite uşor dintr-una în alta. Cea mai importantă şi cea mai puternică dintre acestea este cunoaşterea.

a) Forţa brută este inflexibilă şi poate fi folosită doar pentru a pedepsi. În plus orice forţa fizică este limitată. Prea multa forţă poate face să distrugem ceea ce vrem să apărăm.

b) Bogaţia este un instrument mai eficace. Poate fi folosită atât pentru a pedepsi cât şi pentru a recompensa. Şi aceasta este limitată. Bogăţia nu este infinită.

c) Cunoaşterea este puterea la cea mai înaltă calitate. Ea poate fi folosită pentru a pedepsi, răsplăti, convinge, transforma. Celelalte forţe depind de cunoaştere iar cunoaşterea nu se epuizează. Putem genera oricâtă cunoaştere.

Astăzi, câştigarea unei bătălii nu ţine de forţa militară brută şi de numărul ostaşilor. Dominante sunt elementele ce ţin de inteligenţa umană: diversiunea, vicleşugul, spionajul, manipularea opiniei publice, experienţa comandanţilor, psihicul luptătorilor…

În aceste confruntări nu este importantă realitatea vieţii, ci opiniile oamenilor. Realitatea poate fi schimbată prin schimbarea opiniilor oamenilor care, la rândul lor, pot schimba lumea. Sentimentele, atitudinile şi comportamentele indivizilor pot fi induse sau fabricate prin mijloace specifice.

După Vladimir Volkoff, autorul celebrului Tratat de dezinformare, dezinformarea este tehnica ce permite furnizarea de informaţii generale eronate unor terţi, determinându-i să comită acte colective sau să difuzeze judecăţi dorite de dezinformatori. Tehnicile de dezinformare se regăsesc şi în comerţ şi guvernare, fiind folosite de unele grupuri cu intenţia de a submina poziţia unui concurent.

În timp ce propaganda are ca principal ţel obţinerea de sprijin emoţional, dezinformarea are scopul de a manipula audienţa la nivel raţional, fie prin discreditatarea unor informaţii ce se contrazic, fie prin sprijinirea unor concluzii false.

O a treia metodă de ascundere a faptelor este cenzura, aplicată atunci când un grup poate exercita un astfel de control. Atunci când canalale de informare nu pot fi închise complet, ele sunt făcute inutilizabile prin saturarea cu dezinformări, scăzând astfel valoarea “raportului semnal/zgomot”.

Dezinformarea nu trebuie confundată cu eroarea de informare, care nu este deliberată. De exemplu, dacă o persoană sau o agenţie de ştiri difuzează o informaţie despre care nu ştie că este adevărată, dar despre care crede că este adevărată, aceasta nu este o dezinformare propriu-zisă. De aceea, adesea dezinformarea este dată drept eroare de informare, atunci când acela care difuzează mesajul nu ştie că acela care stă la originea mesajului a construit în mod deliberat o informaţie falsă, pe care a pus-o la dispoziţie spre difuzare.

Dacă scopul unei astfel de acţiuni este inducerea în eroare a utilizatorului final al informaţiei sau dacă dezinformarea are rolul de a distruge credibilitatea celor suficient de creduli pentru a o difuza (de obicei, o agenţie de ştiri), fără a-şi da seama ce pagube îi produc receptorului final, trebuie judecat caz cu caz.

Se pot da câteva sfaturi „candidaţilor la dezinformare”, ştiind că vulnerabilitatea unei ţinte depinde de personalitatea individului ameninţat, de situaţia sa socio-profesională (în special când aparţine mediilor de influenţă sau este o autoritate în materie decizională):

– să nu te laşi sufocat de informaţie:
– formularea de principii şi opinii doar asupra subiectelor pentru care se poate avea acces la mai multe surse de informare;
– practicarea spiritului de contradicţie;
– refuzarea autocenzurilor;
– examinarea sursei, a conţinutului informaţiei, a momentului şi contextului în care a fost lansată;
– confruntarea informaţiei cu realitatea înconjurătoare;
– comunicarea trebuie să fie suportivă:
– atacă problema şi nu persoana;
– fii descriptiv şi nu evaluativ;
– fii specific, concret şi nu general, global;
– validează interlocutorul;
– asigură continuitatea procesului de comunicare;
– asumă-ţi răspunderea;

*************************

(aceste liniuţe pe care tocmai le-aţi citit seamănă foarte bine cu ce am scris eu în textul NU CREDE ORBESTE TOT CE VEZI, CITESTI SI AFLI AICI! GÂNDEŞTE! Campanie Ce-i cu noi? (edu9) )

Revoluționarii au crezut, în profunzimea lor, că fac revoluție, fără să știe despre lovitura de stat. Conspiratorii au fost convinși că a fost o lovitură de stat, fără că creadă că a fost o revoluție. Acest concubinaj a generat în final unul dintre cele mai ordinare compromisuri după 1989. Ne-a făcut să ratăm cea mai importantă revoluție, și anume cea morală a poporului român!

Pentru a citi articolul complet, cu multe detalii despre războiul informaţional, click AICI. 

Citiţi şi:

30 aprilie 2010: 5 Metode pentru Tampirea Populatiei (MTP)

25 iunie 2013: Manipularea maselor – Un razboi nevazut

Controlul omenirii – articol în engleză: Social Control In The 21st Century: Genetic Engineering, Eugenics and the Ideology of the Rich

Cum manipuleaza presa si mass media omul de rand pentru Noua Ordine Mondiala, Noul iluminism (nom12)

Cine conduce lumea si România? Masoni, grupuri oculte, marile corporatii etc (pol59)

Emilian, 25 martie 2013, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman.