Mihai Eminescu – CITATE despre Exploatarea Românilor de către Străini prin Intermediul Statului Ateu înființat în 1859

Mihai-Eminescu-CITATE-despre-Exploatarea-Romanilor-de-catre-Straini-prin-Intermediul-Statului-Ateu-infiintat-in 1859

Statul chipurile “modern”, așa cum îl vedem noi astăzi, cu instituțiile lui prin care averea noastră, munca noastră, resursele noastre și timpul nostru sunt EXPLOATATE de străini, este o invenție a celor care conduc lumea din umbră (Mafia Internațională) și un instrument implementat peste tot pe planetă pentru ca popoarele lumii să fie subjugate mai ușor, resursele omenirii să fie FURATE mai facil și Noua Ordine Mondială să fie implementată mai rapid.

Observați cum peste tot pe planetă (sau aproape peste tot) avem State Naționale la fel, cu aceleași instituții – cu Președinție, cu Parlament, cu camere ale Parlamentului, cu Guvern, cu Prim-Ministru, cu Miniștri, cu Partide, cu Bancă Națională și Bănci comerciale, cu Curte Constituțională și Curte de Conturi, cu ”alegeri democratice” și Referendum național, cu Primării și Consiliu local, cu împrumuturi de la FMI și Banca Mondială etc etc etc etc etc etc etc etc. Multe dintre aceste State Nationale au fost implementate (sau mai bine zis impuse popoarelor) IN ACELASI TIMP in Europa sau in Lume.

CUM SE FACE CĂ PESTE TOT PE PLANETĂ POPOARELE AU AJUNS TOATE LA ACEEAȘI CONCLUZIE, CĂ ACESTA – STATUL ASA ZIS “MODERN” – ESTE CEL MAI BUN SISTEM DE ORGANIZARE PE CARE TREBUIE SĂ ÎL ÎMBRĂȚIȘEZE PENTRU BINELE LOR? E DOAR O COINCIDENȚĂ? CHIAR ESTE CEL MAI BUN SISTEM DE ORGANIZARE POSIBIL? DE CE NU SE VORBESTE DESPRE ORGANIZAREA POPORULUI ROMÂN ÎNAINTE DE STATUL “MODERN”? CUM O FI TRAIT POPORUL ROMÂN MII DE ANI FARA STATUL “MODERN”?

Statul in care traim este denumit in mod fals “Român”. El nu este românesc nici la origine, nici institutiile lui nu sunt specifice poporului român, și nici nu este condus de români. Prin legarea de Stat a termenului de “Român” se creează falsa impresie că Statul este românesc, că aparține nouă, că este rezultatul voinței noastre, că lucrează pentru noi, că este specific nouă. Dacă Statul ar fi cu adevărat românesc, atunci el ar păstra, ar promova și ar implementa în organizarea socială valorile tradiționale specifice poporului român, în special ortodoxia. Un Stat Român cu adevărat român ar fi de fapt un Stat Ortodox Român. În realitate însă vedem cu toții că trăim într-un Stat Ateu Anti-român.

Eminescu și-a dat seama la vremea lui că ceva este în neregulă cu Statul adus de străini și în România, și că acesta este nu doar nepotrivit poporului român dar puternic DĂUNĂTOR.

Citatele din Eminescu pe care le puteți citi mai jos sunt VALABILE ȘI ASTĂZI – vorbim de aceiași străini organizați care ne exploatau ȘI ATUNCI cu ajutorul Statului, ȘI NE EXPLOATEAZĂ ȘI ACUM, prin același STAT numit de fațadă ”ROMÂN”, dar care este în realitate o creație a STRĂINILOR și este un stat profund ANTI-ROMÂNESC. Faptul că foarte multe articole publicate de Eminescu la timpul lui sunt ACTUALE, VALABILE ȘI ASTĂZI, arată că avem și astăzi problemele societății românești de atunci. Deci RĂUL pe care îl vedem în jurul nostru e aici de cel puțin 135 de ani, de când Eminescu scria lucrurile de mai jos. Văzând că ACELAȘI rău este prezent în societatea românească de atât de mult timp, putem concluziona ușor că răul NU ESTE CAUZAT DE POLITICIENII VREMII NOASTRE, așa cum mulți cred. Să depășim, deci, nivelul la care credem că răul ni se trage de la “politicienii cei răi și corupți” pe care ni-i arată toată ziua mass media. Aceasta este doar o iluzie puternic susținută de presă, TV, Radio si site-urile de stiri – deținute de aceiași indivizi care controlează și Statul.

Oricine poate vedea cât de anti-românesc este Statul numit în mod înselător ”român”, gândindu-se măcar la ultimii 28 de ani de distrugere sistematică, exploatare de către străini și subjugare, din 1989 până azi.

Din cauză că noi suntem păcăliți să gândim pe termen scurt și foarte scurt, nu putem înțelege ușor ”opera” dezvoltată de acești prădători ai omenirii care controlează Statele, operă care este gândită și aplicată pe termen lung și foarte lung. Citatele din Eminescu de mai jos ar trebui să ne ajute să vedem și să analizăm lucrurile pe termen lung, înapoi în istorie, iar apoi înspre viitor. Aceste citate ar trebui să ne ajute să vedem, să înțelegem și să concluzionăm că suferințele noastre de astăzi, aplicate prin intermediul Statului Ateu Anti-român, nu sunt de ieri, de-alaltăieri, ci poporul nostru se confruntă cu ele de SUTE DE ANI, iar atacul asupra noastră este STRĂIN.

Citind aceste citate veți vedea cât de bine înțelesese Eminescu faptul că străinii exploatau prin Stat pe români. Din cauză că îi demasca pe mafioți în publicațiile încă libere de la acea vreme și pentru că făcea parte din elita patriotismului românesc care lupta împotriva lor, Eminescu a fost asasinat, asemenea altor patrioți români dinaintea lui și de după el. ”La baza asasinării lui Eminescu a stat Francmasoneria şi evreimea care se simţeau în pericol tot mai mare ca urmare a atacurilor lui Eminescu şi a deconspirării de către o voce credibilă şi îndrăgită, a acţiunilor lor antinaţionale şi anticreştine.” – sursa AICI. Vezi și verdictul “oficial” al morții lui Eminescu din ian 2015.

Mihai Eminescu – CITATE despre Statul așa zis “Modern”, chipurile “Român” (în fapt Stat Ateu Anti-român) și despre Exploatarea Românilor de către Străini:

– Un popor, oricare ar fi el, are dreptul a-şi legiui trebuinţele şi tranzacţiunile ce rezultă neapărat din acele trebuinţe, reciprocitatea relaţiunilor sale: într-un cuvânt: legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede decât din el însuşi; condiţiunea de viaţă a unei legi, garanţia stabilităţii (legitimităţii n.n.) sale e ca ea să fie un rezultat, o expresiune fidelă a trebuinţelor acelui popor;

– Statul român nu mai este un produs al geniului rasei române, ci un text franţuzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l înţelege şi nu-l va înţelege niciodată;

– Legile demagogiei sunt factice, traduse de pe texte străine; …reforme introduse în mod clandestin, necerute de nimenea;

– La noi mizeria e produsă, în mod artificial, prin introducerea unei organizaţii şi a unor legi străine, nepotrivite cu stadiul de dezvoltare economică a ţării, organizaţie care costă prea scump şi nu produce nimic;

Constituţia noastră, punând greutatea pe o clasă de mijloc, parte străină, parte neexistentă, a dat loc la o declasare generală din cele mai dezastruase; nu mai există o altă deosebire între oameni, decât cea pe care o stabileşte banul, oricum ar fi câştigat;

– Peste tot aceeaşi idee: să dau străinilor ce-mi cer; cât pentru români, puţin îmi pasă!

– Aparat reprezentativ şi administrativ care nu se potriveşte deloc cu trebuinţele simple ale poporului român;

– Cea mai superficială socoteală din lume ar dovedi, îndestul, că puterea productivă a naţiei româneşti n-a crescut, n-a putut să crească în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizaţie străină, introduse cu grămada în ţara noastră… Înzecitu-s-au şi însutitu-s-au oare averea românului şi veniturile lui pentru a plăti instituţiile de o sută de ori mai scumpe? Desigur că nu;

– Peste noapte şi prin surprindere, am admis legiuiri străine, legi străine în toată puterea cuvântului, care substituie, pretutindenea şi pururea, în locul noţiunilor naţie, ţară, român, noţiunea om, cetăţean al universului, fie din Berber, Nigritania, China sau Galiţia… Ei, bine, nu le-am admis pentru român, cu interesele căruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu care se potriveau şi care ştiu a se folosi de dânsele. Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de care (din cauza cărora n.n) planta autohtonă moare… Azi avem cele mai înaintate instituţii liberale. Control, suveranitatea poporului, codice franţuzeşti, consilii judeţene şi comunale. Stăm mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rău, căci instituţiile noi nu se potriveau (şi nu se potrivesc) cu starea noastră de cultură, cu suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, încât trebuie să le sleim pe acestea pentru a întreţine aparatul costisitor şi netrebnic al statului modern;

– teoria de om şi om (…) devine o stupiditate erijându-se în teorie de stat, căci preface ţara moştenită, apărată cu vărsare de sânge şi cu privaţiuni, într-o mlaştină pentru scurgerea elementelor nesănătoase din alte ţări – introducând într-un stat eminamente naţional un sistem de instituţii cosmopolite; urmare aplicării ei vom avea de-acum înainte dominaţia banului internaţional, o domnie străină, impusă de străini; libertatea de muncă şi tranzacţiuni; teoria de luptă pe picior în aparenţă egal, în realitate inegal. Şi, în această luptă, nu învinge cine-i tare, nobil, sau eroic; învinge cel fără scrupul faţă de concetăţenii săi;

– capitalul (…) e, adesea, ca posesiune individuală, rezultatul unor uneltiri vinovate, a exploatării publicului prin întreprinderi hazardate şi fără trăinicie, a jocului de bursă, a minciunii;

– Ne mulţumim dacă actele guvernanţilor de azi nu sunt de-a dreptul de înaltă trădare, abstracţie făcând de toate celelalte defecte ale lor, precum mărginirea intelectuală, slăbiciunea de caracter, lipsa unui adevărat şi autentic sentiment patriotic… Trădătorii devin oameni mari şi respectaţi, bârfitorii de cafenele – literatori, ignoranţii si proştii – administratori ai statului român;

– Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale – care, păstrând numai coaja legilor şi goala aparenţă, calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor, fac tocmai contrariul de ceea ce au promis mandanţilor lor şi trec, totuşi, drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării… În cadrul lor, organizarea nu înseamnă decât disciplina oarbă a unei societăţi de esploataţie sub comunii şefi de bandă;

– … acei paraziţi cărora nestabilitatea dezvoltării noastre interne, defectele instrucţiei publice şi golurile create în ramurile administraţiei publice, prin introducerea nesocotită a tuturor formelor civilizaţiei străine, le-au dat existenţă şi teren de înmulţire;

– Acei ce conduc nu sunt decât străini, străini prin origine, prin moravuri, prin educaţie – interesele străinilor dar, şi numai aceste interese, sunt dezideratul <> (persoanelor aflate la cârma ţării n.n.);

– Cine oferă o leafă bună şi un tain află oricând o armată numeroasă de mercenari politici, fie cauza lui cea mai nedreaptă din lume;

– Există două naţiuni deosebite (distincte n.n.) în această ţară: una stoarsă şi sărăcită, de producători, alta îmbuibată, de miljocitori (spoliatori n.n.). Averea se urcă (creşte n.n.) numai în oraşe şi, chiar şi aici, nu în populaţiunea română, ci în cea străină. Nu se intervertesc factorii ecuaţiunii sociale, ci devin cu totul alţii. Avem a calcula astăzi cu factori care, înainte, în vechea noastră organizaţie lipseau cu totul, avem pe străin cu puterea strivitoare a capitalului bănesc, faţă cu românul care ameninţă a cădea în robia celui dintâi, a deveni o simplă unealtă pentru fructificarea capitalului lui… Rasa determinantă a sorţii acestei ţări nu mai este cea românească, ci străinii românizaţi – veneticii – care au obţinut cetăţenia română n.n. – de ieri-alaltăieri, iar autoapărarea împotriva lor e disproporţionat de grea, de vreme ce aceşti oameni au sprijin pe străini, pârghiile care-i ridică sunt aşezate în afară, pe când înlăuntru n-avem decât poporul nostru propriu, scăzând numeric şi fără o conştiinţă limpede de ceea ce trebuie să facă.

Avem de-o parte rasa română, cu trecutul ei, identică în toate ţările – ţinuturile n.n. – pe care le locuieşte, popor cinstit, inimos, capabil de adevăr şi de patriotism. Avem apoi, deasupra acestui popor, o pătură superpusă, un fel de sediment de pungaşi şi cocote, răsărită din amestecul scursurilor orientale şi a celor occidentale, incapabilă de adevăr şi patriotism.

Nu contestăm, de asemenea, că averile s-au înmulţit în România – numai că nu în mâinile românilor; nu contestăm că există multe palate şi zidiri mari în oraşele noastre – numai că nu ale indigenilor. Suma averilor e aşa repărţită, încât prea puţin din ea e în mâini indigene.

În evul nostru mediu străinii de altă lege erau opriţi de-a avea moşii, iar domnii expropriau cu bani din vistierie chiar pe străinii ortodocşi, pentru ca nu străinii să fie proprietari în ţară. (…) rasa română scade şi străinii sporesc.

– Statul a devenit, din partea unei societăţi de esploatare, obiectul unei spoliaţiuni continue şi aceşti oameni nu urcă scările ierarhiei sociale prin muncă şi merit, ci prin abuzul culpabil al puterii politice, câştigate prin frustrarea statului cu sume însemnate. Aceşti dezmoşteniţi, departe de-a-şi câştiga o moştenire proprie pe Pământ pe singura cale a muncii onorabile, fură moştenirea altora, alterează mersul natural al societăţii, se substituie, prin vicleşug şi apucături, meritului adevărat al muncii adevărate, sunt o reeditare, în formă politică, a hoţilor de codru, instituind codri guvernamentali şi parlamentari… Clasa de mijloc a devenit un adevărat proletariat de postulanţi care primejduieşte existenţa ţării; şi în care guvernele străine, care au interese în Orient, vor găsi, totdeauna, un manipul gata de a se pune la dispoziţia lor.

– Acela ce cutează a se revolta faţă cu această stare de lucruri, acela care îndrăzneşte să arate că formele poleite învelesc un trup putred, că <> nostru ne duce la pierzare, că elementele sănătoase trebuie să se conjure şi să facă o luptă supremă pentru mântuirea acestei ţări este denunţat (prezentat n.n.) opiniei publice de către negustorii de principii liberal-umanitare ca barbar, ca antinaţional, ca reacţionar.

– De câte ori vom deschide istoria, vom vedea că statele scad şi mor prin demagogie, sau prin despotism. (…) În teorie nimic mai frumos decât sufrajul universal, dar, în practică, nu este decât opresiunea mulţimei, a ignoranţei, a pasiunilor măgulite şi linguşite de demagogi. (…) Sub scutul sufrajului universal şi al principiilor liberale – de care ştiu a se servi cu mare succes, mulţumită credulităţii maselor şi slăbiciunii sau sentimentalismului oamenilor luminaţi – demagogii conduc lumea la distrugerea civilizaţiunii, la haos.

Din momentul în care luptele de partid au degenerat în România în lupta pentru existenţa zilnică, din momentul în care mii de interese private sunt legate de finanţe sau de căderea unui partid, nu mai poate fi vorba de neatârnarea politică a diferitelor grupuri care-şi dispută puterea statului.

Sistemul demagogic, care din politică face o speculă, din sufragiul claselor amăgite o scară de înaintare în economia, nu politică, ci privată , a membrilor societăţii de exploataţie”71, “mănâncă venitul ţării, mănâncă pe datorie pâinea a trei generaţiuni viitoare, căci tot luxul ce-l face azi, mâine va fi mizerie. Deficit lângă deficit, împrumut lângă împrumut, datorie lângă datorie, până ce finanţele României nu vor fi, curând, decât, o gaură mare”72. Iar poporul, mânat la alegeri de baioneta civico-electorală, suportă plebea aceasta, fără a pricepe. Încurcat în paragrafi şi articoli traduşi din franţuzeşte, nemaiştiind a distinge alb de negru şi adevăr de minciună, cu mintea uimită de fraze fără cuprins, de un întreg lexicon de termeni care n-au nici o realitate îndărătul lor, e pe punctul de a-şi pierde până şi limba şi bunul simţ, vestit odinioară.

Poate să fie un partid demagogic altceva decât esploatatorul intereselor publice?

O clasă nouă, guvernantă, s-a ridicat, fără tradiţiuni şi fără autoritate, încât ţara cea mare, temeiul şi baza naţionalităţii noastre, nu-şi găseşte conştiinţa raporturilor politice cu cei ce o guvernează.

Elemente străine, îmbătrânite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului. Neavând tradiţii, patrie hotărâtă ori naţionalitate hotărâtă, au pus, totuşi, mâna pe statul român. Conştiinţ a că ele sunt deosebite de neamul românesc nu le-a dispărut încă – ele se privesc ca o oaste biruitoare într-o ţară vrăjmaşe. De-aceea nu-i de mirare că întreaga noastră dezvoltare mai nouă, n-a avut în vedere conservarea naţionalităţii, ci realizarea unei serii de idei liberale şi egalitare cosmopolite. A fost o fineţe extraordinară de-a debita esenţa cosmopolitismului sub forma naţionalităţii şi de-a face să treacă toate elementele sănătoase şi istorice ale trecutului sub acest jug caudin. Odată egalitarismul cosmopolit introdus în legile politice ale ţării, orice patriot improvizat şi de provenienţă îndoioasă a voit (şi a putut n.n.) să stea alături (să aibă aceleaşi drepturi n.n.) cu aceia pe care trecutul lor îi lega, cu sute de rădăcini, de ţară şi popor. Dar aceşti oameni noi, aceşti <<patrioţi>>, căutau numai foloasele influenţei politice, nu datoriile. Din cauza acestor elemente, care formează plebea de sus, elementele autohtone ale ţării dau repede îndărat în privire morală şi în privire materială” (…) ”Străini superpuşi fără nici un cuvânt (ilegitim n.n.) naţiei româneşti, o exploatează cu neomenie, ca orice străin fără păs de ţară şi popor”, de-“am ajuns, într-adevăr, în această Americă dunăreană, ca tocmai românii să fie trataţi ca străini, să se simtă străini în ţara lor proprie” … “Acest spectacol al exclusivei (al integralei n.n.) stăpâniri a unei rase ş i decăzute şi abia imigrate asupra unui popor istoric şi autohton e o adevărată anomalie, căreia poporul istoric ar trebui să-i puie capăt, dacă ţine la demnitatea şi la onoarea lui”“Nu e indiferent ce elemente determină soarta unui popor. Predispoziţii şi aptitudini moştenite, virtuţi şi slăbiciuni moştenite, calităţi sau defecte intelectuale şi morale, dau domniei unui element etnic alt caracter decât domniei altui element. Demagogia la noi însemnează ura înrădăcinată a veneticului fără tradiţii, fără patrie, fără trecut, în contra celor ce au o tradiţie hotărâtă, un trecut hotărât.

– Nu voim să trăim într-un stat poliglot, unde aşa-numita patrie e deasupra naţionalităţii. Amundouă nu sunt decât două cuvinte pentru aceeaşi noţiune, şi iubirea de patrie e una cu iubirea naţionalităţii. Singura raţiune de a fi a acestui stat, pentru noi, este naţionalitatea lui românească. Dacă e vorba ca acest stat să înceteze de-a fi românesc, atunci o spunem drept că ne e cumplit de indiferentă soarta pământului lui.

– Nu e dar vorba de reacţiune prin răsturnare, ci prin înlăturarea elementelor bolnave şi străine din viaţa noastră publică de către elementele sănătoase coalizate.

– Natura poporului, instinctele şi înclinările lui moştenite, geniul lui, care, adesea, neconştiut, urmăreşte o idee pe când ţese la războiul vremii, aceste să fie determinante în viaţa unui stat, nu maimuţarea legilor şi obiceielor străine” 99… “Legile ar trebui să fie, dacă nu codificarea datinei juridice, cel pu ţin dictate şi născute din necesităţi reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse în mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfă nouă sau ca un nou spectacol.

– Arta omului de stat constă în aptitudinea de-a alege, într-o stare de lucruri dată, sistemul cel mai suportabil din toate, care să asigure un progres de-o jumătate de secol, sau de un secol (să-şi cristalizeze programe de guvernare realiste şi, totodată, pe termen lung n.n.). Pentru a i se facilita îndeplinirea acestei misiuni, “ideal ar fi ca guvernul din ţară să se urce şi să cază prin opinia publică din ţară, fără amestecul elementului de fermentaţie străin”.

– Trebuie ca, cu toţii, să ne dăm seama de cauzele ce turbură societatea, de elementele ce impiedică redobândirea echilibrului pierdut, şi să le combatem cu curaj şi stăruinţă.

…………………………………………….

MIHAI EMINESCU DESPRE EVREI

– Străini superpuşi fără nici un cuvânt (ilegitim n.n.) naţiei româneşti, o exploatează cu neomenie, ca orice străin fără păs de ţară şi popor”, de-“am ajuns, într-adevăr, în această Americă dunăreană, ca tocmai românii să fie trataţi ca străini, să se simtă străini în ţara lor proprie” … “Acest spectacol al exclusivei (al integralei n.n.) stăpâniri a unei rase ş i decăzute şi abia imigrate asupra unui popor istoric şi autohton e o adevărată anomalie, căreia poporul istoric ar trebui să-i puie capăt, dacă ţine la demnitatea şi la onoarea lui” … “Nu e indiferent ce elemente determină soarta unui popor. Predispoziţii şi aptitudini moştenite, virtuţi şi slăbiciuni moştenite, calităţi sau defecte intelectuale şi morale, dau domniei unui element etnic alt caracter decât domniei altui element. Demagogia la noi însemnează ura înrădăcinată a veneticului fără tradiţii, fără patrie, fără trecut, în contra celor ce au o tradiţie hotărâtă, un trecut hotărât.

– Evreii singuri, cu totul deosebiţi (diferiți n.m.) şi având tendenţe deosebite de popor, nu compensează întru nimic munca poporului care-i susţine. Evreul nu cere, ca clasa de mijloc din secolul al XVII-lea, libertatea muncii productive, ci libertatea traficului. El e vecinic consumator, niciodată producător şi desigur că numai cu foarte rară escepţie se va găsi într-adevăr câte un evreu care să producă. (…) Prin ce muncă sau sacrificii şi-a câştigat dreptul de a aspira la egalitate cu cetăţenii statului român?

– Evreii sunt o armie economică, o rasă de asociaţi naturali contra a tot ce nu e evreu; (detalii și în cartea lui Nicolae Paulescu) (relevanta si aceasta definitie din Dictionaru Limbii Romanesti; Autor: August Scriban, Editura – Institutu de Arte Grafice “Presa Buna”, 1939: “cahál n., pl. urĭ și e (cuv. ebr.). Comunitate jidănească secretă cu organizațiune proprie, cu îngrijitorĭ și judecătorĭ specialĭ, adevărat stat în stat care-ĭ unește pe toțĭ Jidaniĭ contra creștinilor.”

Pasaje din poezia Doina, de Mihai Eminescu:

De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atâta strainatate.

Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Si strainul te tot paste,
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos la vale
Si-au facut dusmanii cale;

Dela Turnu ‘n Dorohoiu
Curg dusmanii în puhoiu
Si s-aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate.

Cine ne-au dus Jidanii
Nu mai vaza zi cu anii
Ci sa-i scoata ochii corbii
Sa ramâe ‘n drum cu orbii

Cine tine cu strainii
Mânca-i-ar inima cânii
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.

Surse:

http://www.mihai-eminescu.ro/?s=stat

http://www.mihai-eminescu.ro/category/publicistica/publicistica-1870-1877/

http://www.mihai-eminescu.ro/category/publicistica/timpul-1877-1883/

http://www.mihai-eminescu.ro/category/publicistica/publicistica-1888-1889/

https://ceicunoi.wordpress.com/2015/01/15/cine-a-fost-mihai-eminescu-pentru-poporul-roman-politica-patriotism/

http://www.bvau.ro/docs/e-books/2007/Crisan,%20Radu%20Mihai/testamentul_politic_al_lui_mihai_eminescu.pdf

http://glasul.info/2015/02/25/eminescu-si-evreii-din-vremea-sa/

http://www.nationalisti.ro/2014/11/poezie-ion-creanga-interzisa-de-jidani/

…………………………………….

În încheiere, alte citate relevante:

Despre politicienii vremii: „Vina trebuie atribuita exclusiv administratiunii. Care este prin urmare mobilul agitatiunii pe care unii încearca prin toate mijloacele a o propaga în toata întinderea României? Sunt oameni cari nu se pot ridica decât prin dezordine, cari s-au însemnat prin ignoranta si incapacitatea lor în afaceri; dar în schimb, printr-o dibacie nespusa, în intrigi suterane, în manopere perfide, în comploturi si conspiratiuni de orice fel. Mijlocul lor cel mai mare, unealta cea mai puternica este d’ a excita grija în spirite si d’ a provoca agitatiunea generala. Numai pescuind în apa turbure pot deveni necesari si ajunge scopurile lor.” (sursa AICI)

“Adeseori am enunţat în coloanele noastre un adevăr dureros, pe care l-am constatat în lipsa de pietate ce o au patrioţii faţă de trecut, adevărul că rasa determinantă a sorţii acestei ţări nu mai este cea românească, ci sunt străinii românizaţi de ieri-alaltăieri.”  (sursa)

„…Am fost meniti sa ajungem zilele acestea de ticalosie, în care tara se înstraineaza pe zi ce merge în gândire si-n avutul ei…” ; „Poporul nostru a trăit aproape doua mii de ani şi a supravieţuit tuturor încercărilor vremii, iar sub acest stat croit, el nu va supravieţui nici 200 de ani” (comentariu de AICI)

Pentru cei care au încredințat destinele neamului românesc pe mâinile unor străini, nu ar strica să ia aminte la vorbele rostite de Nichifor Crainic în 1938, dar la fel de actuale şi acuma: „Pe pământul neamului românesc trăiesc astăzi şi oameni de alte rase şi credinţe. Aceştia au ajuns aici prin invazii (ca ungurii), prin colonizare (ca germanii) sau prin infiltrări meşteşugite (ca evreii). Iubindu-şi mai mult propriul popor decât pe al nostru, nici unul dintre ei nu prezintă garanţii de securitate pentru organismul oficial al statului”.

………………………………………………………

Emilian, 15 iunie 2018 (129 ani de la asasinarea marelui patriot Mihai Eminescu), ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman.

Advertisements

2 responses to “Mihai Eminescu – CITATE despre Exploatarea Românilor de către Străini prin Intermediul Statului Ateu înființat în 1859

  1. Adevarat si trist in acelasi timp. Neterecand cu vederea adevarurile din selectia de texte eminesciene, sunt acolo si alte lucruri , ce merita atentia nostra. Inca o data (daca mai era nevoie) Eminescu ne demonstreaza nu numai genialitatea lui dar si intuitia in ceea ce priveste definirea clara a unor realitati asa cum sunt ele.
    Eminescu, desi foloseste termenii de popor sau natiune (intuind parca schimbarea sensului lor in timp, popor – populatia fara repere clare dintro zona/tara sau natiune – cetatenii diferiti in etnie/cultura/rasa/religie ai unei tari) simte nevoia sa intre mai adanc in adevar si vorbeste despre “rasa romanesca”, adica bastinasii meleagurilor romanesti cu cel putin 20, 30 de generatii de stramosi ce s-au bucurat(mai putin) sau au suferit(mai mult) pentru acest neam si acesta tara.
    Alt lucru ce merita retinut( de fapt toate trebuiesc retinute), este urmatoarea observatia a geniului national “Elemente straine, imbatranite si sterpe s-au amestecat in poporul nostru…”. Imbatranirea unui popor este o consecinta a sterpitatii(mai nou s-a adaugat si pruncuciderea), iar sterpitatea ca si caracteristica vizibila a unei natii sau mai bine zis “rase”(asa cum o vede Eminescu) este raspunsul madularelor corpului la energiile ce-l pun in miscare, Ura, minciuna, santajul, dusmania, hotia, crima, facute cu buna stiinta, premeditat si persistent nu au cum sa ramana fara urmari. Omul nu intelege inca(si nici nu cred ca va intelege vreodata) toate resorturile interioare ale corpului . Resorturi si mecanisme ce trec dincolo de lucrurile masurabile(adn, arn, etc) si sunt constituite din energii subtile. Dumnezeu a contemplat in ziua a saptea Creatia Sa si prin cartea Genezei ni se spune limpede ” si toate erau bune foarte”. Aflam ca in Septuaginta este relevat “si toate erau frumoase foarte”. Ambele traduceri fiind corecte.In fapt Sfintii Parinti ne spun ca frumosul precede binele iar un lucru ca sa fie bun trebuie sa fie in primul rand frumos iar un lucru frumos este si bun. Frumusetea si bunatatea sunt nedespatite iar prin ele se vede “semnatura” divinitatii.
    Astfel ca prin alegerea facuta de o anume “rasa” de a folosi in practica zilnica ura, minciuna, furtul, dusmania, crima si multe altele adica devine “imbatranit in rele” (cum zice expresia populara romanesca), ce nu sunt insusiri proprii naturii umane, asa cum a fost ea creata de Dumnezeu, ci dimpotriva contrare, omul deci facand un efort de “a fi” dusmanos in acea “rasa” se declanseaza un mecanism de autodistrugere, ce desii poate fi amanat cu diferite “pacaleli” de moment ca mancare de calitate (tip koser) sau recoltarea de ovule de la femei fertile (vezi scandalul cu trafic de ovule – clinicile Sabyc) din neamurile atacate in final va duce la disparitia ei .
    Ca un semn in plus prin care se poate recunoste “spiritul” in care traieste acesta “rasa” (sau oricare alta ce apuca pe acest drum nefiresc), apare , pe langa sterpitate, scaderea vederii si uratenia corporala. Nu poti sa nu observi cand esti in orice aeroport international, trupurile strambe, picioarele subtiri , fetele urate si ochelarii cu multe dioptrii ai multor componenti ai acestei “rase”. Iar acest lucru nu este o caracteristica a batranilor, adica odata cu batranetea vine si o anumita lipsa de stralucire si ipovarare ci tinerilor.
    Tinerii,chiar daca nu sunt(inca) de vina(adica sa spunem ca nu au participat activ la rau), sunt expresia vie a rescrierii adn-ului pe care il poarta, de catre buni si strabunii lor. Rescriere ce se face in fiecare dintre noi(chiar daca vrem sau nu) ce poate fi buna sau rea(in functie de gandurile cuvintele sentimentele si energiile ce le propagam) si care arata apropierea sau departarea de Dumnezeu, de bine sau de rau al oricarui neam la un moment dat.
    Ca ceva ce se leaga de observatia mea de mai sus, care desigur este una subiectiva si poate fi desigur gresita, vreau sa amintesc despre o carte. Am citit despre ea(n-am gasito s-o cumpar) si spune cam asa. Binele sau raul, facute in viata se intorc intotdeauna iplacabil catre tine( sau sau daca nu catre tine )catre copii sau catre nepotii tai. INTOTDEAUNA. Cartea se numeste “Revolutia Binelui” si este scrisa in urma unui studiu facut de Institutul de Futurologie din Bucuresti(nici nu stiam ca exista) asupra unor subiecti pe o perioada de 30 de ani.
    In rest, bun articolul , inspirate si binevenite citatele din Eminescu si comentariile asupra lor.

    P.S. Scuze pt. comentariul cam lung, dar la o asa tema nu se poate vorbi putin.

Spune-ți părerea aici:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s