Două fete din Bucureşti încearcă să revigoreze satul bunicilor – Ileana, din judeţul Călăraşi

oana calarasu revigorare sat bunici comuna ileana calarasi viata la tara 1Ieri, la evenimentul organizat de Muzeul Ţăranului Român la Institutul Francez, cu ocazia Sânzienelor / zilei Iei, am întâlnit-o pe Oana Călăraşu, una dintre cele două Oane ( :) ) din Bucureşti care încearcă să salveze/revigoreze, puţin câte puţin, cultura şi tradiţiile din satul şi comuna bunicilor, unde şi-au petrecut copilăria. Este vorba de satul Ileana, comuna Ileana, Judeţul Călăraşi, la aproximativ 50 km de Bucureşti.

Oana este o fată cu capul pe umeri, care mi-a reconfirmat faptul că încă avem în România tineri care mai pot distinge binele de rău şi pot identifica în mod corect valorile morale româneşti, în grămada de mizerie promovată din Occident şi peste tot la TV. Tineri care înţeleg cât de important este stilul de viaţă sănătos, cât de important este ca fiecare să se implice acolo unde poate pentru a face bine societăţii în care trăim, şi cât de important este Satul Românesc, ca model de viaţă simplă, liniştită şi fericită pentru noi românii, şi chiar pentru umanitate.

Detalii în continuare: Continue reading

Colindele românești riscă să ajungă doar piese de muzeu. Ce putem face pentru susținerea tradițiilor strămoșești?

Cor madrigal spectacol concert colinde craciun ateneul roman decembrie 2014 Colindele românești riscă să ajungă doar piese de muzeu. Ce putem face pentru susținerea tradițiilor strămoșeștiAm fost săptămâna trecută la un concert de Crăciun ținut de corul (fiță) Madrigal la Ateneul Român (pe pereții căruia am văzut pictat un soldat roman care ținea draconul dacic în vârful unei sulițe (?) ). Corul nu a fost după părerea mea de incult în ale muzicii așa de ”minunat” precum este considerat la nivel național / internațional, dar colindele au fost totuși drăguțe – mai ales vreo 2-3 din cele vreo 20 cântate. Cam multe colinde străine și în alte limbi pentru gustul meu dar nu contează asta, au fost și destule românești. Ideea e că stăteam așa în scaun și ascultam colindele și m-a bușit brusc o chestie.

Mă uitam la cor, erau împopoțonați ca de sărbătoare, însă nu specific românesc. Mă uitam la public (sala plină), toți erau profund impresionați de colinde și cântări. Muzica era într-adevăr plăcută, publicul era încântat, totul era ok. Dar m-a bușit ceva. M-a bușit gândul că nu e totul chiar așa ok. Mi-au trecut prin cap toate concertele de Crăciun la care am fost și de care am auzit, inclusiv concertul de Crăciun anual în care cântă copii în Aula Magna a Facultății de Drept, și la care am mers de mai multe ori de-a lungul vieții și care e foarte drăguț.

Problema nu e modul în care sunt cântate colindele sau ce melodii au fost alese de interpreți/cor, ci faptul că în mod normal n-ar trebui să existe astfel de concerte de Crăciun… Dați-mi voie să explic: Continue reading

Peter Hurley: sunteți cei mai sufletiști oameni din Europa. Comoara voastră națională este satul românesc. Nimeni în Europa nu are ce are România

Peter Hurley irlandez strain în România festivalul drumul lung sapanta sunteți cei mai sufletiști oameni din Europa. Comoara voastră națională este satul românescVă invit să citiți trei articole despre Peter Hurley, un irlandez stabilit în România care organizează anual Festivalul “Drumul lung spre Cimitirul Vesel”, la Săpânța, în Maramureș, pentru promovarea valorilor și tradițiilor autentice românești. „Festivalul a fost conceput astfel încât să atingă punctul maxim chiar de Sfânta Maria, când tot satul merge la biserică şi petrece în haine tradiţionale de sărbătoare. Festivalul a încercat să îmbine trei componente esenţiale pentru dezvoltarea şi conservarea satului românesc: cea tradiţională, cea spirituală şi cea turistică” (sursa drumullung.ro). Păcat că n-am știut de acest festival în vară, ca să îl promovez și pe blogul Ce-i cu noi?

Redau câteva pasaje din cele trei articole găsite pe net (click pe titlu pt a ajunge la articolul integral). Omul ăsta promovează și iubește România mai mult decât mulți dintre noi la un loc.

23 sept 2013: Strain in Romania: „Nu ati avut niciodata prieteni, doar vecini care au vrut sa va foloseasca”

Ca multi straini stabiliti aici, printre primele lucruri pe care le-a remarcat a fost ospitalitatea românilor. “Oamenii au fost foarte prietenosi, primitori. Eu ma simt usor stanjenit, asa sunt eu, dar peste tot am fost bine primit”, mai spune Peter.

L-am intrebat ce iubeste la tara noastra si pe primul loc a mentionat limba romana. “Iubesc limba romana. Este ca un cantec. Imi place sa vorbesc. Iubesc istoria si trecutul Romaniei. Romania este o tara care aproape miraculos a reusit sa reziste. La cate intorsaturi a luat istoria si soarta, drumul Romaniei a fost aproape inimaginabil de greu, cu multe tragedii si multe nedreptati.

Iubesc satul romanesc. Mi se pare ca esenta Romaniei se afla la sat si imi pare rau cand il vad ocolit, ba chiar batjocorit. Comoara voastra nationala, chiar identitatea nationala, este strans legata de soarta satului romanesc. In masura in care continuati sa il ignorati, o sa-l pierdeti in scurt timp. Romania are cea mai mare civilizatie rurala autentica, vie din Europa. Nu intelegeti ca este lucrul care va defineste. O sa va para rau pentru copiii vostri”, a spus Peter Hurley.

Romania nu a avut niciodata prieteni, doar vecini care au vrut sa o foloseasca.

Sunteti cei mai sufletisti oameni din Europa pe care ii cunosc. Si nu de azi sau ieri. Asa este neamul vostru construit. Continue reading

La mers / colindat cu capra – traditii si obiceiuri in orasul Bicaz, judetul Neamt, Moldova, 2010-2011 (m)

La mers  colindat cu colinde capra traditii si obiceiuri in orasul Bicaz, judetul Neamt Moldova 2010-2011 revelion cantece de iarna bicajeni costumati medic politist tiganca datini stramosesti ceicunoiLa trecerea dintre ani 2010-2011 eram în Moldova, la Bicaz, judeţul Neamţ şi am filmat o “ceată” de bicăjeni costumaţi pentru mersul cu Capra prin oraş. Filmuleţul a stat abandonat în calculator prin nişte foldere cu poze vechi. L-am găsit azi şi m-am gândit să îl pun pe youtube şi aici pe blog, să ne bucurăm de umorul şi creativitatea românilor, şi de oamenii care încă mai păstrează (în numele nostru, al tuturor, pentru noi şi pentru generaţiile viitoare) diferite tradiţii şi obiceiuri strămoşeşti. Le mulţumim. Acesta este însă doar un mic exemplu. În ziua de azi trebuie susţinuţi toţi românii care duc mai departe lucruri primite de la strămoşii nostri: tradiţii, obiceiuri, meşteşuguri, credinţă, leacuri, seminţe, feluri de mâncare, porturi tradiţionale, cântece, limba românească, poezii, dansuri, instrumente muzicale, unelte, instalaţii rudimentare, know how, meserii etc etc etc. Detalii în continuare: Continue reading