Amanarea activitatilor. De ce amanam lucrurile pe care vrem sau trebuie sa le facem – 10 motive (edu63)

10 motive pentru care amânăm lucrurile pe care vrem să le facem (sursa thehunger.ro)

Am mai scris despre obiceiul amânării şi despre cum putem să depăşim procrastinarea, dar de cele mai multe ori trebuie să ajungem la sursa unei probleme pentru a-i elimina efectele. De ce amânăm şi nu acţionăm chiar acum? De ce nu ne mobilizăm mai repede pentru lucrurile de care ne pasă? Există multe răspunsuri care cred că dezorganizarea, lenea şi lipsa de motivaţie sunt factorii principali. Lucrurile sunt mai complexe de atât.

Ne este frică de eşec. De cele mai multe ori, alegem să nu mai încercăm deloc ceva de teama tuturor lucrurilor care ar putea merge prost sau a reacţiei celor din jur la acel eşec. Un schimb de paradigmă ar fi să ne dăm seama că nimic din ce ar putea să meargă rău nu ne va lua învăţătura pe care o vom obţine din acea experienţă.

Ne este frică de succes. Succesul înseamnă schimbare, înseamnă noi responsabilităţi şi lucruri pe care uneori credem că nu le merităm. Un schimb de paradigmă ar fi aici acela de a nu ne proteja de noi înşine, deoarece limitele noastre sunt mai sus decât ni le închipuim. Acestea se educă prin experienţă şi adaptabilitate.

Ne este frică de imperfecţiuni. Abordarea aceasta este foarte întâlnită în ziua de azi, din cauza unei presiuni mari a lumii dinamice din jur. Paradigma este că de fapt, prin amânare, renunţăm la ceva imperfect. Dar întotdeauna renunţarea la ceva imperfect se va face în defavoarea noastră.

CITIŢI CONTINUAREA AICI

Citeşte şi: 

Cum sa convingi pe cineva – 10 trasaturi ale oamenilor convingatori. Incredere in sine, empatie, integritate (edu64)

Emilian, 15 iulie 2013, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman

Este normal sa protestam? De ce nu ies mai multi romani in strada? Lupta pentru drepturile noastre si pentru o viata normala prin proteste (pol106)

INTACT IMAGES / Fotograf: Tudor Vintiloiu

Există în România păreri şi atitudini diferite legat de această manifestare democratică pe nume “protestul în stradă”. Şi există aceste păreri diferite pentru că oamenii sunt diferiţi. Iar în România sunt şi foarte prost educaţi. Motiv pentru care atitudinea faţă de ideea de protest este una greşită. Într-o ţară ca România, după atâţia ani de comunism şi atâţia ani de semi-dictatură economică, politică, într-o ţară ca România, stat mafiot care NU este stat de drept, şi care nu reprezintă în prezent nici pe departe o democraţie, ci mai degrabă un stat poliţienesc autoritar în care nişte şmecheri fură de rup din banii publici, iar poporul moare de foame (în multe cazuri la propriu), în loc să se îmbrăţişeze de către cetăţenii români această ABORDARE NORMALĂ ŞI DEMOCRATICĂ – PROTESTUL DE STRADĂ, aşa cum au făcut de curând Bulgarii – ca unică soluţie pentru ca guvernanţii să lucreze pe bune în interesul poporului, ei (românii) preferă să ignore că protestul de stradă este una dintre puţinele variante prin care se mai poate salva această ţară, de aceşti politicieni corupţi şi de rea credinţă care au căpuşat toate instituţiile publice şi mai ales bugetul statului şi bugetele locale. Detalii în continuare: