Prof. dr. Constantin Ciutacu – Recapitulare România, cum am fost distruși de străini – „Parcă intenţionat nu a existat o viziune politică de dezvoltare, ci doar una pentru distrugere. Totul a fost pe bază de program” (nom)

Fost secretar de stat, director la Institutul de Economie al Academiei Române, Prof. dr. Constantin Ciutacu vorbește într-un interviu recent despre cum a fost distrusă țara noastră de străini, despre situația României în prezent (prin comparație detaliată – statistici cu ce aveam înainte de 1989), despre clasa politică din România – „un veritabil detaşament al legiunii străine, terminatorul României moderne” etc.

Interviu Prof. dr. Constantin Ciutacu – integral în Formula AS nr 1139, 2014 – Click AICI!

Câteva pasaje mai importante din interviu:

În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa.

În 1990, (evreul) Petre Roman a afirmat că industria românească era un „morman de fiare vechi”. A fost cea mai nefericită declaraţie de politician de după 1989, care ne urmăreşte până azi. Ale cui interese a servit această etichetă?

Parcă intenţionat, nu a existat o viziune politică de dezvoltare, ci doar una pentru distrugere; guvernanţii şi-au îndeplinit misiunea cu exces de zel. Nu mă poate convinge nimeni pe mine că nu a fost totul pe bază de program.

România nu putea să intre în grila europeană cu industria siderurgică de 14 milioane tone de oţel. A trebuit lichidată pentru admiterea în UE.

…cedării controlului economiei către interese de grup, mai ales străine.

Au venit pe urmă FMI, Banca Mondială şi societăţile externe de consultanţă, care au dictat, şi guvernele au promovat, controlul total, fără luptă, şi fără niciun câştig, asupra întregii economii. Practic, economia naţională a fost oferită fără nici o logică şi fără a se spune cel puţin că este cadou sau pradă de război, celor care, chipurile, au făcut lobby pentru integrarea României în Uniunea Europeană.

Sustineti candidatii independenti pentru parlamentul european la alegerile europarlamentare mai 2014 – ultimele zile pentru a strange semnaturi!

Foarte pe scurt și rapid: Sistemul electoral din România este cel mai sever din Europa. El este făcut special pentru ca oamenii de bună credință și patrioți să nu ajungă la putere. Este făcut special ca oamenii „de partid”, oamenii sistemului (mafioții) să se rotească la infinit la conducerea statului român, pe care îl distrug în fiecare zi. Și accederea în PE (parlamentul european) este restricționată de România, prin impunerea unui minim de 100.000 de semnături de susținere dacă vrei să candidezi independent (comparație state UE în engleză aici – anexa 3 parcă).  Următoarele zile sunt ultimele în care mai puteți susține unul dintre candidații independenți care încearcă să strângă cele 100.000 de semnături necesare pentru a putea candida ca independent pentru Parlamentul European. Oamenii de mai jos sunt ALTCEVA față de actuala clasă politică, chiar dacă nu sunt perfecți. Eu personal aș vota cu ochii închiși pe oricare dintre ei dacă ar ajunge să candideze împotriva unui politician „de partid”. Apasă pe poza fiecăruia, citește detalii despre candidat, descarcă TABELUL pentru semnături al candidatului preferat și trimite-i-l chiar dacă ai semnat în tabel doar tu. Vă puteți convinge și rudele să semneze. Puteți să semnați pentru toți candidații, măcar unul dintre ei să reușească să strângă cele 100.000 de semnături necesare. Sunt ULTIMELE ZILE în care mai puteți trimite semnături (până pe 22 martie cică trebuie strânse). Ar fi trebuit să postez mai din timp acest mesaj dar…n-a fost să fie.

Iulian Capsali

Activist Erwin Albu

Cântăreața Mihaela Mihai

Economist Radu Golban

……………………………………………………………………………………………………

Emilian, 17 martie 2014, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman. 

Cel mai bun sistem de vot – corect si incoruptibil. Alegeri imposibil de fraudat. Sistem ideal de votare. Alegerea conducatorilor in Romania. Candidati independenti (pol134)

Salvarea României (sau mai degrabă a unei comunităţi locale) poate avea loc atunci când la conducere (în funcţiile importante de conducere) vor ajunge OAMENI DE BUNĂ CREDINŢĂ (detalii despre importanţa bunei credinţe AICI). Din păcate însă, în situaţia României din prezent (vezi Review on Romania), este destul de greu ca nişte oameni de bună credinţă să ajungă la conducere, pentru că trăim într-un sistem mafiot, strâns legat de fenomene ca “rea credinţă”, “corupţie”, “colonie a puterilor străine” etc. Dar nu este însă imposibil. Sau îmi place să cred că nu este… Pentru că dacă aş fi concluzionat că este imposibil ca România să se mai salveze aş fi plecat de mult din ţară şi aş fi convins pe cât mai mulţi să o facă. Însă eu cred că poporul român mai are o şansă, dacă suficient de mulţi oameni se trezesc la realitate şi acţionează inteligent impreună. Pentru ca oameni de bună credinţă să ajungă la putere, este nevoie de câteva elemente.

Printre aceste elemente se numără:

1. Unitatea cât mai multor români în susţinerea anumitor puncte comune – benefice poporului român (sau comunităţii locale);

2. Existenţa unor oameni de bună credinţă care să fie dispuşi să candideze pentru a putea fi votaţi;

3. Convingerea “poporului” că acei oameni chiar sunt de bună credinţă, pentru a fi votaţi – demonstrarea bunei credinţe ( istorie impecabilă, planuri atractive viabile, utile societăţii – cu termene clare şi surse de finanţare, insistenţă pentru TRANSPARENŢĂ MAXIMĂ în “afacerile publice” şi mai ales cheltuirea banilor publici, insistenţă pentru ALEGERI ANUALE PÂN’ LA REZOLVARE etc – aici am o grămadă de idei pe care le voi folosi când va fi momentul oportun)

4. UN SISTEM DE VOT CORECT ŞI INCORUPTIBIL. Corect – adică să permită accederea la putere ŞI a oamenilor de bună credinţă, nu doar a “oamenilor de partid”, nu doar a gunoaielor tipice sistemului actual, şi de asemenea, rezultatul trebuie să exprime voinţa electoratului care a mers la vot ŞI Incoruptibil – adică un sistem care să nu poată fi fraudat în niciun fel, şi care să arate la sfârşitul alegerilor un rezultat exact al opiniei electoratului. Despre acest sistem vreau să vorbesc în continuare: