Blandetea stramoseasca a poporului roman. Bunatatea nativa a taranilor si a românilor adevarati (pol112)

Dintotdeauna am “simţit” că poporul român este “bun la rădăcină”, că are un potenţial foarte mare de bunătate şi corectitudine, de dreptate şi iubire, dar din cauza globalizării, din cauza planurilor celor care conduc lumea din umbră, din cauza situaţiei de ţară amărâtă, săracă şi cotropită de marile puteri ale lumii (ştiute şi neştiute – din umbră), acest potenţial nativ al românilor nu prea mai apucă să se manifeste (mai ales la oraş) şi este contracarat din toate părţile şi pe toate canalele media de răutate şi dezbinare. Din fericire ţăranii români adevăraţi, dar şi mulţi orăşeni “cuminţi” încă păstrează vie dovada că poporul român are ceva deosebit. Într-o singură expresie – o bunătate aparte. Pe care străinii o simt uneori la noi în ţară şi se referă la ea fără să îşi dea seama, prin expresia “oameni foarte primitori” … referindu-se la români… la românii adevăraţi… la românii buni. Detalii în continuare: