Colindele românești riscă să ajungă doar piese de muzeu. Ce putem face pentru susținerea tradițiilor strămoșești?

Am fost săptămâna trecută la un concert de Crăciun ținut de corul (fiță) Madrigal la Ateneul Român (pe pereții căruia am văzut pictat un soldat roman care ținea draconul dacic în vârful unei sulițe (?) ). Corul nu a fost după părerea mea de incult în ale muzicii așa de ”minunat” precum este considerat la nivel național / internațional, dar colindele au fost totuși drăguțe – mai ales vreo 2-3 din cele vreo 20 cântate. Cam multe colinde străine și în alte limbi pentru gustul meu dar nu contează asta, au fost și destule românești. Ideea e că stăteam așa în scaun și ascultam colindele și m-a bușit brusc o chestie.

Mă uitam la cor, erau împopoțonați ca de sărbătoare, însă nu specific românesc. Mă uitam la public (sala plină), toți erau profund impresionați de colinde și cântări. Muzica era într-adevăr plăcută, publicul era încântat, totul era ok. Dar m-a bușit ceva. M-a bușit gândul că nu e totul chiar așa ok. Mi-au trecut prin cap toate concertele de Crăciun la care am fost și de care am auzit, inclusiv concertul de Crăciun anual în care cântă copii în Aula Magna a Facultății de Drept, și la care am mers de mai multe ori de-a lungul vieții și care e foarte drăguț.

Problema nu e modul în care sunt cântate colindele sau ce melodii au fost alese de interpreți/cor, ci faptul că în mod normal n-ar trebui să existe astfel de concerte de Crăciun… Dați-mi voie să explic: