Crestinii – Inselati si Condusi prin Patimile lor – Protocoalele Inteleptilor Sionului Partea 5/9

crestinii-inselati-si-condusi-prin-patimile-lor-protocoalele-inteleptilor-din-sion

“Vedeţi acele animale bete de rachiu, îndobitocite de vin, cărora dreptul de a bea fără limită le este dat împreună cu libertatea. Noi nu putem îngădui ca ai noştri să decadă în acest grad… Popoarele creştine sunt abrutizate de băuturile tari; tinereţea lor este abrutizată de studiile clasice şi de orgiile precoce la care i-au împins agenţii noştri – învăţători, servitori, guvernante – în casele bogate, trimişii noştri în altă parte, femeile noastre în localurile de petrecere ale creştinilor, în numărul acelora din urmă, contez pe cele ce se numesc „femei de lume”, imitatoare de bunăvoie ale orgiilor şi ale luxului lor.

Triumful nostru a fost încă înlesnit prin faptul că în raporturile noastre cu oamenii de care avem nevoie am ştiut întotdeauna să atingem coardele cele mai simţitoare ale spiritului uman: calculul, lăcomia, nesaţul cerinţelor materiale ale omului, fiecare din aceste slăbiciuni omeneşti, luată aparte, este capabilă să înăbuşească spiritul de iniţiativă, punând voinţa oamenilor la dispoziţia aceluia care le cumpără munca.

(…)

Al doilea secret, trebuincios pentru a guverna cu succes, constă în a înmulţi în aşa fel defectele poporului, obiceiurile, pasiunile, regulile vieţii în comun, încât nimeni să nu se mai înţeleagă unii cu alţii.

(…)

Pentru a ruina industria creştinilor, vom dezvolta speculaţia, gustul luxului, a acelui lux care nimiceşte tot.

Mai mult, vom săpa cu dibăcie şi adânc izvoarele producţiei, obişnuind pe lucrători cu anarhia şi cu băuturile spirtoase.

(…)

Regimul nostru trebuie să se înconjoare de toate forţele civilizaţiei, în mijlocul cărora va trebui să lucreze. Se va înconjura de publicişti, de jurisconsulţi experimentaţi, de administratori, de diplomaţi, în sfârşit de oameni pregătiţi printr-o educaţie superioară specială în şcoli speciale. Aceşti oameni vor cunoaşte toate limbajurile, formate din litere şi cuvinte politice, vor avea cunoştinţă de toate dedesubturile firii omeneşti, de toate coardele sale sensibile, pe care ei vor trebui să ştie să cânte. Aceste coarde sunt înfăţişarea spiritului creştinilor, tendinţele lor, defectele lor, viciile şi calităţile lor, particularităţile lor de clase şi de situaţii. Este bine înţeles că aceşti colaboratori ai geniului guvernului nostru nu vor fi luaţi dintre creştini, care sunt obişnuiţi să-şi facă munca administrativă fără să se îngrijească de utilitatea ei.

Pentru ca să nu ajungă la nimic prin gândire, îi vom abate de la gândire prin petreceri, prin jocuri, prin distracţii, prin patimi, prin case ale poporului… în curând vom propune prin presă concursuri în artă, în sport, de toate felurile; aceste interese le vor abate definitiv spiritele de la chestiunile în care ar trebui să luptăm cu ei.

Creştinii se duc în loji din curiozitate sau din speranţa de a cunoaşte satisfacţia publică cu ajutorul lor, unii chiar pentru a avea posibilitatea de a înfăţişa în public visele lor nerealizabile care nu se întemeiază pe nimic: le este sete de emoţia succesului şi de aplauze, lucruri cu care noi nu suntem niciodată zgârciţi.

Noi le dăm acest succes spre a ne folosi de mulţumirea de sine care rezultă din el şi mulţumită căreia oamenii primesc sugestiile noastre fără să se ferească.

Nu vă puteţi închipui cum pot cădea cei mai inteligenţi creştini într-o naivitate inconştientă, cu condiţia de a-i face să fie mulţumiţi de ei înşişi.”

SURSA – Protocoalele Inteleptilor din Sion

Detalii despre aceste postari AICI.

……………………

BONUS – studiu de caz ALCOOL (din cartea doctorului Nicolae Paulescu)

“Beţia şi alcoolismul – Lista infamiilor jidăneşti nu este deci terminată. România mai datoreşte lui Israel şi alcoolismul, – plagă care este suficientă să stingă, ea singură,
o rasă întreaga.

Ovreii, ca nişte duhuri rele, au început să introducă în ţară viciul înjositor al beţiei. Într-adevăr, nu numai că falsifică băuturile şi le otrăvesc cu diverse ingrediente, dar îndeamnă pe români să bea rachiuri care au un grad de alcool extraordinar de ridicat – absolut interzis de consiliul sanitar, – şi pe care le vând, pe ascuns, cu sticla.

Astfel, pe când concentraţia alcoolică a băuturilor, permisă de regulament, este de maximum 35% pentru rachiuri şi de 45% pentru drojdie şi tescovină, – jidovii vând
românilor basamacuri de 60% şi chiar de 87,3% alcool (!) pe care consumatorii le numesc, cu drept cuvânt, vitrioluri.

„La cârciuma lui Bercu Leib… din Iaşi… am luat o probă de rachiu anisonat dintr-o sticlă ce se afla în raftul debitului şi o altă probă de rachiu anisonat dintr-o sticlă ce se găsea
sub tejgheaua debitului, – şi pe care sticlă, femeia debitantului a vrut să o dosească în momentul intrării noastre în debit. Rachiul de pe raft conţinea 38,8% alcool, – iar rachiul de sub tejghea avea 87,3% alcool. Şi aceste băuturi, „bune pentru români”, sunt ţinute într-o stare de murdărie revoltătoare, – pe când rachiurile de a noastre, cuşer”, sunt puse în altă odaie, unde este curat.

Aşa, de pildă:
„La cârciuma Rosei Fiş…, din Iaşi, lângă sticlele cu băuturi, şi alături de covrigi, pâine, etc., se aflau doi piepteni plini de păr, de mătreaţă…; sub tejghea, lângă sifoanele cu
apă gazoasă se găsea o pereche de papuci vechi şi murdari…”.

La analiza conţinutului sticlei găsită la cârciumarul ovrei Iancu Ben… s-a constatat că „lichidul este format din 900 cc de eter sulfuric, în care e dizolvat un ulei esenţial, anemonolul, ce este foarte iute şi posedă o mare putere vezicantă. Acest produs, ingerat, dă loc la o gastro-enterită intensă, la convulsii şi la paralizie”.

Jidanii obişnuiesc deci pe ţărani, ca şi pe orăşeni, cu băuturile tari şi, odată obiceiul luat, ei devin stăpâni pe munca acestora. De aici înainte, tot ce lucrează nenorociţii beţivi, trece la cârciumă. Atunci vezi pe român, care de obicei este foarte curat, trăind într-o stare de murdărie respingătoare, cu veştmintele în dezordine, – semn distinctiv al patimei beţiei.

Dar iată ce zice un autor străin, DESJARDINS:

„Tot micul comerţ este în mâinile ovreilor; laptele, carnea fructele şi mai ales rachiul, – pe care ei nu-l beau, – dar pe care-l falsifică, înşelând pe român, otrăvind în aceiaşi timp şi oraşele şi satele„

De altfel, îndată ce au intrat în Moldova, prima grija a jidovilor a fost să pună mâna pe cârciumi, – şi, la început, în târguri, fiecare casă ovreiască era un debil de spirtoase
clandestin. În aceste crâşme, se mai găseau şi mărfuri execrabile, destinate anume pentru ţărani.

„Prin cârciumă se atrăgea clientul; prin băutură era împins să cumpere mardalalele ovreiului sau săi cedeze, de cele mai multe ori pe alcool, cerealele, vitele, păsările şi produsele industriei sale”.

Şi nefericirea este şi mai mare când femeia cade şi ea în mâinile lacome ale jidovului. Tot ce posedă o gospodărie, ca mobile, scoarţe, pânze,… până şi ouăle de găină, totul e schimbat la cârciumă, în alcool.

Dar băuturile spirtoase prea tari, luate zilnic, intoxică organismul. Alcoolul atacă tubul digestiv, – de aici pierderea poftei de mâncare; el produce o degenerescenţă grasă a ficatului, a altor viscere şi a muşchilor, – de unde slăbiciune şi oboseala rapidă; el atinge mai ales sistemul nervos, – şi dă loc la vise înspăimântătoare, la delirium tremens, la o abrutizare care face individul să cadă în stare de tâmpire sau de imbecilitate.

Această otrăvire cronică o constituie alcoolismul; ea se termină, de obicei, prin tuberculoză, care vine să scurteze o viaţă, de aici înainte inutilă. Dar, ce e mai mult, – funcţiile genitale ale alcoolicilor sunt diminuate sau chiar suprimate, – iar puţinii copii care se mai nasc, pe ici pe colo, din beţivi, mor toţi la o vârstă fragedă.

“Alcoolismul, – zice VERAX, – constituie o calamitate fără de leac, adusă de jidani, ţăranului moldovean”.

Şi, într-adevăr, altădată, – înaintea venirii ovreilor, – nu exista alcoolism în România.

Ţăranul putea, din când în când, să se îmbete, Duminica şi la sărbători; dar era mare distanţă între această intoxicaţie trecătoare, puţin serioasă, şi înfricoşătoarea otrăvire cronică ce e alcoolismul.

În satele Munteniei, – adaugă VERAX, – unde nu sunt evrei, cazurile de alcoolism sunt excesiv de rare”.

Se poate zice chiar, că aici nu există aproape deloc acest flagel, – şi, personal, pot certifica această afirmaţie, în cunoştinţă de cauză, căci am fost elevul lui IANCEREAUX, care a consacrat alcoolismului lucrări nepieritoare.

Dar în Moldova, – acolo unde râia jidănească e foarte întinsă, – alcoolismul este în floare şi creşte repede, din ce în ce. Poporul degenerează şi nu numai că nu se mai înmulţeşte, dar se împuţinează în mod dezastruos, – după cum constată ultimul recensământ. Moldoveanul, – altădată brav, onest muncitor, vesel, – a devenit acum, de pe urma alcoolismului, trist jigărit, zdrenţăros şi murdar, de ţi se face milă să-l vezi. Iată deci o nouă plagă pe care o datorăm tot blestematului de Cahal.”

SURSA – Cartea Spitalul de Nicolae Paulescu, pag 115

(cahál n., pl. urĭ și e (cuv. ebr.). Comunitate jidănească secretă cu organizațiune proprie, cu îngrijitorĭ și judecătorĭ specialĭ, adevărat stat în stat care-ĭ unește pe toțĭ Jidaniĭ contra creștinilor.  sursa: Scriban (1939) dexonline.ro/surse)

……………………….

Emilian, 31 martie 2018, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman

Spune-ți părerea aici:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s