Parintele Pantelimon despre hotii de timp si cum este modelat omul

parintele pantelimon manastirea oasaRecomand un articol-interviu cu Parintele Pantelimon de la manastirea Oasa, in care se vorbeste despre intrarea in manastire, muzica rock, revolta, tinerete, imaturitate, retele de socializare, Facebook, hotii de timp, modelarea omului, Catedrala Mantuirii Neamului, refugiati, politicieni, preotii din inchisorile comuniste, patriotism, cum ne mintim singuri etc. Preiau cateva pasaje, recomand citirea integrala (link-ul la sfarsit).

Cumva am inteles ca Biserica e locul unde se poate conserva si, chiar mai mult, se poate inainta intr-o intinerire, intr-o tinerete perpetua.

Pentru multi oameni, dupa ce se termina scoala, se termina si initiativa auto-educarii. Mai sunt educati in continuare numai de televizor, dar nu se mai educa pe ei insisi.

Am renuntat la muzica rock pentru ca, la un moment dat, am avut senzatia sau trairea maleficitatii care era in aceasta muzica. E o muzica a revoltei, are o anumita agresivitate.

Ceea ce este bun la fotografie e ca te face sensibil tot timpul la situatiile frumoase din jurul tau. Fotografia nu tine doar de a vedea frumosul, ci tine mult de posibilitatea de a-l sesiza. El exista, dar poate tu nu-l sesizezi, pentru ca nu esti preocupat de cautarea frumosului.

Avem nevoie de frumos, e o necesitate a omului, frumusetea tine de strictul necesar, dar mai importanta este capacitatea de a o vedea. Frumusetea, de cele mai multe ori, are un comportament discret, nu este foarte evidenta. Nu striga, dar sopteste, e langa tine permanent. Este un mare castig al fotografiei faptul ca te face atent la frumusetea cotidianului si la tot ceea ce este frumos in cotidian.

– Cum priviti fenomenul Facebook?

– Toate acestea le asociez unei notiuni, ii numesc hotii de timp. Sunt cei care iti fura timpul. Și cred ca este suficient, pentru ca timpul pe care-l traim il asimilam, asa cum asimilam aerul pe care-l respiram si mancarea pe care o digeram. La fel asimilam si timpul. Timpul petrecut intr-un fel sau in altul schimba componenta fiintei noastre.

Cine controleaza timpul sau petrecerea lui controleaza intr-un final dezvoltarea personalitatii unei persoane. Cand ti se fura timpul sau ti se sugereaza, persuasiv, un anumit mod de a ti-l petrece, in tot acel interval tu esti modelat intr-o anumita directie.

Este greu sa rezisti la seductia curiozitatii. in momentul in care ai o cantitate de timp liber e mult mai usor sa-l consumi in curiozitati. in acel interval tu consumi. E mult mai greu sa petreci timpul nu consumand, ci producand, sa convertesti timpul in valoare. Produci in momentul in care, in loc sa consumi curiozitati, citesti sau aprofundezi, studiezi, sau te rogi, sau lucrezi.

Acum exista multi hoti de timp, care iti fura cate un pic sau un pic mai mult, in fiecare zi, si care astfel iti reduc timpul de viata. Ajungem in fiecare zi sa traim cu 2-3 ore mai putin, ore in care efectiv stai si consumi, adica pur si simplu stai.

Omului ii este dat timpul pentru a ajunge undeva, pentru a parcurge o distanta sau un drum care-l duce spre menirea sa. Daca te opresti din acest drum, daca nu-l intelegi, e ca si cum ai intra in ceata si te-ai rataci. Nu mai stii unde, nu mai stii incotro, nu mai ai puncte cardinale si busola, nu mai ajungi la destinatie.

As putea spune ca foarte multi oameni isi rateaza menirea prin faptul ca nu inteleg, o data, ca au o destinatie si, dupa aceea, ca li se fura timpul pe care-l au la dispozitie pentru a inainta catre acea destinatie.

in momentul in care ti se schimba petrecerea timpului, incepi sa te modelezi intr-o alta directie; cumva, pe orice cale mergi, calea te modeleaza pe tine, si ajungi sa fii altcineva. Nu ajungi sa te regasesti pe tine, ajungi sa traiesti cu o identitate de imprumut. Nu mai reusesti sa-ti gasesti propria identitate, dupa care sa stabilesti o relatie cu alte identitati bine definite.

E o identitate de imprumut, compusa din clisee, si o sustii pe aia in existenta. Ajungi, practic, outsiderul propriei vieti, perifericul propriei vieti, sa fii un cersetor in propria-ti viata, care subzista cu firimiturile care cad de la masa stapanului, adica identitatea de imprumut. Ea e cea care trebuie hranita si slujita.

Multi oameni in ziua de astazi ucid orice gand, orice manifestare a constiintei care le aduce aminte ca poate nu e bine ceea ce fac, astfel incat ei sa poata dispune la modul inconstient de lume, si de viata lor si de ei insisi, cum vor ei, fara sa trebuiasca sa dea socoteala nimanui. Urasc orice manifestare a supranaturalului pentru ca le aduce aminte ca nu sunt ei stapanii absoluti ai propriei existente.

Multi oameni dispun de sanatatea lor asa cum vor. Uita ca sanatatea este un dar, este bijuteria cea mai de pret a unei familii, care trebuie ingrijita, pretuita si transmisa generatiilor urmatoare. Nu trebuie cheltuita, este o valoare a familiei, nu numai a mea personala.

Oamenii isi consuma sanatatea cum vor ei, in interesul lor, o uzeaza, se otravesc cu toxine, chimicale, si transmit alterata, ciobita, stricata aceasta bijuterie. Si cu multe lucruri procedeaza oamenii la fel.

– Spuneati undeva ca nu poti juca sah cu diavolul, un jucator redutabil, si ca, din acest motiv, omul are nevoie de un fel de ghidaj spiritual…

– Ratiunea poate lua foarte multe forme, orice ideologie poate fi rationalizata si justificata intr-o anumita logica, asa cum a fost si comunismul si alte ideologii. Ele pareau sa stea destul de bine pe soclul logicii. Diferenta e ca n-aveau in vedere omul real, ci omul ideal. Lucrau pentru un om ideal care nu exista.

Biserica are in vedere omul real. Omul credincios, chiar daca are o anumita incredere in sine, stie sa se si teama de sine. Nu se expune la situatiile in care slabiciunile lui il pot dobori. Diavolul stie sa jongleze foarte bine cu logica. in zona logicii, daca nu intervine o supra-logica a lui Dumnezeu, daca nu intervine adevarul, totul poate fi rescris, chiar si moralitatea.

Daca nu vine cineva din afara, cineva care sa aiba o anumita intelepciune si iscusinta in a delimita lucrurile si a demasca toate imposturile de gand, atunci e foarte greu ca cineva sa ajunga de unul singur la intelegerea adevarului.

Mai mult, in cautarea adevarului, cea mai mare problema este sinceritatea. Pentru ca de multe ori adevarul este disconfortant, atunci unii il evita si prefera sa se auto-amageasca. Fac asta fara sa-si dea seama, cumva implicit, nu explicit. Nu-si definesc auto-amagirea ca sa nu devina constienti de ea. Daca devii constient de ea, nu te mai poti minti. Daca te minti la modul constient iti dai seama ca te minti. Exista si o stare mincinoasa a omului.

Omul traieste foarte mult la suprafata fiintei sale. De acolo nu vezi ce se intampla in profunzime, in interior. Traiesti superficial la suprafata, dar nu-ti dai seama de ceea ce se intampla pe dedesubt.

– Ce lucruri ne scapa din vedere cand traim doar in zona superficialului?

– Diavolul nu are acces la un interior foarte profund, numai Dumnezeu are acces acolo, dar Dumnezeu nu intervine fara consimtamantul omului. Diavolul are, in schimb, acces la zona simturilor. Iar simturile au o putere de a genera ganduri, au aceasta abilitate de a-si urmari interesul. Atunci, isi fac lobby pentru a-si satisface propriul interes, avand capacitatea de persuasiune si manipulare a gandirii omului.

Cand un om nu-si mai controleaza simturile, acestea aproape ca se autonomizeaza, se iau in vedere pe ele insele si exercita o presiune asupra gandirii. Cer justificare si satisfacere, justificarea irationalitatii pana la urma, a unei stari patimase. Sunt foarte multe ganduri deghizate, ele sunt ceva dar vor sa se prezinte ca fiind altceva. Pana la urma, ratiunea omului e o zona de nisipuri miscatoare in care n-are un control foarte exact, foarte precis.

– Simtiti ca aveti o datorie morala fata de clericii care si-au aparat credinta in inchisorile comuniste chiar si cu pretul vietii?

– E mai mult decat o datorie morala. Efectiv simti o iubire pentru ei. Sa dam exemplul patriotismului. Acesta nu e o datorie morala sau o ideologie. E doar sentimentul firesc de cinstire pe care il ai fata de parinti, numai ca aici nu e vorba numai de parintii biologici, ci de cei care ti-au dat o credinta, o limba, carora le esti dator si recunoscator.

Deci este vorba mai mult de sentimentul de cinstire si de recunostinta, de pretuire, de identificare. Te identifici cu nazuintele lor, cu lupta lor, cu idealurile lor. Sunt oameni care-ti impun respect. Au avut acest curaj de a sfida comunismul suportand toate consecintele. Vorbim de un erosim si un curaj care clar impun respect.

Integral aici: –https://pressone.ro/cand-oricine-e-la-distanta-de-un-click-nici-nu-ti-se-mai-face-dor/

……………

Emilian, 19 iun 2016, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman.

Advertisements

Spune-ți părerea aici:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s