Interviu general Neagu Cosma – situatia Romaniei sub Ceaușescu, alogenii de la conducere, actiunile patriotice (nom)

general securitate Neagu Cosma contra informatii epoca ceausescuRecomand un interviu luat în 1999 generalului de securitate Neagu Cosma (sef al Contraspionajului romanesc intre 1967 si 1973), din care putem afla detalii despre câteva chestii interesante: amenințarea de invazie care plana asupra României în acea perioadă (1968), despre cât de pricepuți erau ai noștri în contraspionaj la acea vreme, despre străinii care conduceau țara atunci și modul în care au fost înlăturați de patrioții români printre care Gheorghiu Dej și Ceaușescu (!), despre legionari și cum Ceaușescu s-a înconjurat până la urmă de lingăi și trădători, despre cum s-a lucrat mai întâi pe ascuns, și apoi pe față, pentru a reorienta Statul în favoarea interesului național în perioada comunismului (trebuie bine gândit modul de acțiune de AZI împotriva aceluiași invadator), despre cum în instituţiile conduse de mafie există oameni de bună credinţă, doar că la nivele inferioare etc.

Romania in fata invaziei (interviu cu generalul de Securitate Neagu Cosma) (sursa)

Pasaje:

Planul era de ripostă, fără nici o îndoială. Ceauşescu atunci nu a făcut greşeala pe care a făcut-o Dubcek, să spună că dacă ruşii vin îi primim cu flori. Nu! Ceauşescu a zis: „Dacă vin îi primim cu gloanţe”.

La un moment dat România rămăsese singură în cadrul Tratatului de la Varşovia şi al CAER. Prin poziţia clară, fermă, de neamestec în treburile interne ale altor state, prin dorinţa de a ne conduce singuri, rămăseserăm singuri. Ceilalţi ţineau isonul Rusiei.

Nici vorbă nu era să găsim sprijin la cineva. Deşi erau momente când în particular ne mai ziceau „ştiţi, voi românii, aţi avut dreptate, dar noi nu puteam altfel”. Desigur, nu la nivele prea înalte, ci la nivele mai de … „tehnicieni” care îşi dădeau bine seama că poziţia noastră era realistă şi patriotică. Le convenea şi lor! Şi ei ar fi vrut să fie aşa. Ca dovadă stă polonezul care a lucrat pentru noi în cadrul Statului Major al Tratatului de la Varşovia şi ne-a informat despre iminenţa invadării României.

În faţa conducerii Moscovei, conducerea României se afla singură, neprimind nici un fel de sprijin făţiş din partea altor state socialiste din Tratatul de la Varşovia. La nivelul eşalonului al II-lea, au fost însă destui care ţineau cu noi, informându-ne şi atenţionându-ne despre mişcările Moscovei. Nu se putea pune bază pe conducerile ţărilor frăţiei. Rămăsesem singuri pentru că toţi ceilalţi cântau aşa cum spunea Moscova.

La noi se produsese o mare minune, ca să zic aşa. Adică, acest curent naţionalist învinsese. Iar conducerea de partid a noastră era o conducere patriotică. Ţinea cu ţara!

Vreau să vă spun că în noi toţi a fost inoculat simţământul de român, de patriot. Poate că am fost şi foarte strânşi, foarte apăsaţi şi copleşiţi după 1944 de amestecul străin, poate mai mult decât alţii, ceea ce a provocat un reviriment al demnităţii naţionale mai mult decât la alţii. Pentru că la noi au năvălit ca hienele după 1944 tot felul de venetici neaveniţi, numai neromâni. În proporţie de 80-90% au fost neromâni la conducerea de partid şi în structurile Securităţii în anii Gulagului. Când s-a cântat în strună ocupantului, cei care l-au ajutat pe ocupant să ne ţină sub control şi să ne exploateze, au fost alogenii! Foarte puţini români au fost în faza aceea de început. Noi, ăştia mai tineri, care încercam să penetrăm în diverse structuri, ne-am dat seama unde stă duşmanul şi am luptat împotriva lui mai întâi tăcut apoi tot mai făţiş. Iar curentul naţionalist a fost sprijinit de câţiva buni români din conducerea de partid. În această privinţă cel mai mare merit îl are Gheorghiu-Dej.

Ca să vă daţi seama de naţionalismul lui Gheorghiu-Dej, să ştiţi că înainte de 1944, pe când se afla în temniţă, i s-a propus să fie scos, dus la Moscova şi să acţioneze de acolo ca agent al Kominternului iar el a refuzat, preferând să rămână în temniţă ca român, decât afară ca NKVD-ist. A preferat să rămână în închisoare şi să cultive românismul pentru că el asta a făcut şi după 1944, deşi reprezenta o insuliţă infimă într-un ocean de alogeni, fiind încercuit efectiv de aceştia. Totuşi el a reuşit să manevreze lucrurile astfel încât să îi elimine total pe străini, fiind un tip foarte abil şi inteligent, un mare diplomat.

Păi, să revedem de exemplu componenţa Secretariatului CC. Iat-o: Ana Pauker, care venea de la Moscova şi pe care o chema Rabinsohn. Apoi mai era Vasile Luca alias Luca Laszlo. Amândoi erau ofiţeri NKVD. Mai era Teohari Georgescu pe care de fapt îl chema Tescovici Nuhăm şi abia în sfârşit, Gheorghiu-Dej. Iată deci că era în minoritate. Totuşi a reuşit să-i răzbească, chiar dacă şi eşaloanele de mai jos erau formate tot din alogeni. Încet-încet au fost înlăturaţi, s-a creat un nucleu patriotic în conducerea de partid. Acesta este un mare merit al lui Dej. Au venit ai lui, mă rog, unii cu limitele lor, alţii oameni de valoare, dar români. Cu Chivu Stoica, cu Gheorghe Apostol, cu Ceauşescu, cu Mizil… Toţi au acţionat la unison pentru nevoile de independenţă naţională. Şi au fost înlăturaţi străinii. Mai întâi ne-am eliberat economic, fiind desființate Sovromurile, pe urmă ne-am eliberat pe plan cultural, apoi în 1958 armata roşie a fost determinată să-şi ia tălpăşiţa de aici şi sigur că până la urmă ne-am permis să lucrăm făţiş, strigându-ne dreptul în gura mare, când ştiam că în interior putem fi stăpâni pe noi.

…conducerea aici s-a gândit la interesul naţional al ţării şi nu au fost fisuri.

Pe linia noastră s-a lucrat foarte intens pentru a-i înlătura pe oamenii Moscovei şi ai sateliţilor, de a-i înlătura din posturile cheie, de acolo de unde ar fi putut să aducă daune, pentru a nu mai avea în mână frâiele forţei cu care să ne lovească. Mă refer la cei care au fost identificaţi, cunoscuţi că aşa…, neştiuţi permanent se infiltrează. Dar ne ocupam organizat de ei. Cum ne ocupam de americani, de CIA, aşa ne ocupam şi de KGB.

În vremea când se lucra discret, acţiunea a fost impecabil camuflată, deghizată.

…după ’45, după ce ne-au vândut, că ei ne-au vândut, occidentalii ne-au dat sovieticilor…

Legionarii capacitaseră floarea intelectualităţii române. Unii dintre cei mai valoroşi intelectuali români erau la legionari, pentru că aveau nişte idei bune. Oamenii aceştia au rămas cu crezurile lor până au murit, crezuri cu care s-au pus în slujba ţării. Şi cum foarte multe din crezurile lor, care promovau binele pentru cei mulţi, românismul, coincideau cu crezurile comuniştilor români, sigur că ne-am găsit. Legionarii ne-au ajutat extraordinar de mult în toată munca noastră informativă. Mișcarea legionară a fost cea mai puternică organizaţie care a fost vreodată în România.

Ceauşescu, care a fost un mare român, un mare patriot şi, cum se zice acum, un „manager” fantastic. România nu a avut asemenea „manageri” să poată să facă într-un timp foarte scurt ce a făcut ăsta în ţară. Nu o să mai avem noi prea curând la conducere asemenea oameni. Era inteligent… până la Dumnezeu, orice s-ar spune. Îi sclipea mintea.

ARTICOLUL INTEGRAL AICI.

…..

Emilian, 15 aprilie 2015, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman.

Spune-ți părerea aici:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s