Eliminarea miscarilor patriotice – studiu de caz: asasinarea lui Patrice Lumumba, 1961, Congo (nom)

Eliminarea miscarilor patriotice - studiu de caz asasinarea lui Patrice Lumumba, 1961, Congo colonie colonizare asasinat lovitura de stat africa congo CIA, SUA exploatare din umbra

Patrice Lumumba, historia.ro

Mi-a fost semnalat un articol de istorie bun (deși incomplet – nu prezintă tot adevărul, nu vorbește de cine sunt șefii serviciilor secrete precum CIA și ce etnie au etc) pe un site unde rar găsești informații bune: historia.ro. Cazul asasinării patriotului congolez Patrice Lumumba în 1961, ne oferă un exemplu concret de eliminare a unei mișcări patriotice de către exploatatorii din umbră, din care putem învăța multe lucruri utile pentru situația în care ne aflăm și noi astăzi (care suntem tot o colonie exploatată ca și Congo la acea vreme, de către aceiași mafioți internaționali).
Iată câteva concluzii personale în urma citirii articolului despre Lumumba:

– Totul este despre exploatarea popoarelor (oamenilor) și resurselor naturale pe care acestea le dețin, fără jenă față de băștinași sau mediu. Dacă populația, sau o parte din populație se opune exploatării, exploatatorul n-are nicio problemă să elimine fizic milioane de oameni.
– Exploatarea de către străinii prădători înseamnă pentru băștinași MOARTE și SUFERINȚĂ. (Pentru Congo a însemnat 15 milioane de morți în 23 de ani – cam toată populația României la acea vreme… !). În România vede toată lumea sărăcia generalizată în ultimii 25 de ani de ocupație străină și știm cu toții de cei aproximativ 7 milioane de români EXILAȚI din cauza sărăciei și suferinței în Occident și în toată lumea (probabil cel mai mare exod „pe timp de pace” din lume…).
– Exploatarea popoarelor se face din umbră. Cei care ocupă funcțiile publice NU sunt și cei care DECID. Decizia este luată de cei care conduc pe bune, din umbră, iar cei cu funcții vizibile doar îndeplinesc ordinul – valabil și pentru România azi. Adevărații conducători stau ascunși – pe ei nu îi interesează să ocupe funcțiile publice de conducere în stat și să apară pe la TV, ci îi interesează să fie cei care iau deciziile și să aibă sclavi care le pun în aplicare (politicienii de la TV).
– Mișcările cu adevărat patriotice/naționaliste sunt distruse de exploatatorul din umbră, în diferite etape, sfârșindu-se chiar și prin asasinat.
– Mecanismele folosite pentru distrugerea mișcărilor patriotice sunt diverse, însă analizând și alte cazuri de pe planetă, sunt folosite tot timpul cam aceleași mecanisme.
– Tinerii (naivi) sunt folosiți în demonstrații anti-guvernamentale, anti-mișcări patriotice fără să știe ce fac de fapt.
– State precum SUA susțin financiar Lovituri de stat care să detroneze mișcările autentic patriotice (de eliberare) ale băștinașilor.
– Agențiile secrete gen CIA și ambasadele sunt instrumente în mâna exploatatorului din umbră, folosite pentru organizarea Loviturilor de stat, asasinatelor etc.
– Presa este foarte importantă – monopolul pe transmiterea informației este foarte important (în Congo s-au luptat să aibă control pe Stația Radio – e vorba de anul 1960).
– Dacă nu s-a reușit convingerea parlamentarilor pentru înlăturarea liderului patriot, în Congo s-a pus de o Lovitură de stat militară.
– Mita este folosită pentru a corupe băștinași.
– Așa numitele „guverne de tehnocrați” sunt dorite de exploatatori/prădători pentru că le pot folosi ușor.
– Cât mai multe instituții căpușate cu atât mai bine. În cazul Congo, „CIA avea oamenii ei în Armată (Mobutu), Poliţia Secretă (Victor Nendaka), Afacerile Interne (Damien Kandolo), Banca Centrală (Albert Ndele) şi Afacerile Străine (Justin Bomboko)”.
– Sunt folosiți inclusiv mercenari profesioniști pentru asasinate.
– Ascunderea identității – acționarea „sub steag fals” se practică de mult – „Mobutu e de acord să-i dea patru vehicole, furate de la Căştile Albastre, şi şase soldaţi travestiţi în militari ONU, cu berete şi banderole. Planul era ca asasinul QJ/WIN să intre în Reşedinţa lui Lumumba, apărată de Căştile Albastre, şi să-l escorteze până afară, în timp ce vehiculele şi militarii lui Mobutu urmau să străpungă dublul inel – al Armatei Congoleze şi al trupelor ONU”.
– Patrioții sunt considerați o amenințare chiar dacă NU (mai) ocupă funcții publice în Stat. Patriotul Lumumba a fost dat jos din funcția de prim ministru prin lovitură de stat militară, capturat și ținut în arest la domiciliu sub pază și TOT ERA CONSIDERAT PERICULOS de către mafia internațională.

Astfel de exemple de eliminare a patrioților/mișcărilor patriotice avem și în România: Constantin Brâncoveanu, Mihai Eminescu, Ion Antonescu, Corneliu Zelea Codreanu și legionarii, Dej, Ceaușescu etc – TOȚI ASASINAȚI de străini. Despre toate există informații pe internet – inclusiv la mine pe blog AICI.

Vă invit să citiți pe Historia textul integral despre asasinarea patriotului Patrice Lumumba, pe care îl găsiți pe google cu titlul Cel mai important asasinat al secolului XX: Patrice Lumumba.

Eu redau mai jos doar Momentul Ceremoniei din 30 iunie 1960, când coloniștii belgieni oferă chipurile independență băștinașilor congolezi + alte câteva pasaje din articol, ca și rezumat:

Regele Baudouin al Belgiei – conducătorul vizibil al coloniei;
Patrice Lumumba – patriot congolez care a ajuns prim ministru.

„Mohoreala se risipeşte până în dimineaţa zilei de 30 iunie, ziua independenţei. Patrice Lumumba a intrat încrezător în impozantul Palais de la Nation, care, iniţial, fusese construit ca reşedinţă a guvernatorului general belgian. Avea un zâmbet exuberant pe chip şi purta papion şi eşarfă peste costumul elegant. Prim-ministrul şi-a salutat susţinătorii. Cu acest prilej, se strânseseră demnitari din întreaga Africă şi nu numai. Regele Baudouin venise din Belgia şi stătea în faţa statuii de bronz a lui Leopold al II-lea”.

Discursul Regelui Baudouin I, mai degrabă un mesaj decât un discurs, se axează pe o minciună provocatoare: „Când Leopold al II-lea a întreprins marea operă care-şi găseşte încoronarea azi, el nu s-a prezentat în postură de cuceritor, ci de civilizator”.

Între 1885 şi 1908, o ţară – Congo – a fost proprietatea particulară a unui om: Regele Leopold al II-lea al Belgiei. Proprietarul n-a pus niciodată piciorul în Congo. Crimele comise pe proprietatea lui Leopold al II-lea au stârnit revolte în toată lumea. „Times” din 18 noiembrie 1895 dezvăluia, sub semnătura unui misionar american, că congolezii erau obligaţi de soldaţii din Force Publique – Miliţia Regelui – să meargă în junglă ca să culeagă cauciuc. Dacă nu voiau, erau ucişi, li se tăiau mâinile, care erau apoi predate la Comisariat de soldaţi ca dovadă că n-au risipit cartuşe pe băştinaşi.

Ca urmare a exploatării şi bolilor, între 1885-1908 au murit 15 milioane de congolezi. Mari publicişti şi scriitori precum Josehp Conrad, Mark Twain, Arthur Conan Doyle denunţă în cărţi şi articole de răsunet mondial ororile din Congo.

Aserţiunea Regelui Badouin e revoltătoare nu numai prin minciuna sfruntată, dar şi prin considerarea auditoriului ca alcătuit din imbecili.

Din start, Patrice Lumumba respinge teza colonialistă a Independenţei făcute cadou congolezilor, pentru a insista pe cucerirea Independenţei de către poporul congolez însuşi: „Această independenţă a Congo, niciun congolez demn de acest nume nu va uita niciodată c-a fost cucerită prin luptă, o luptă de fiecare zi, o luptă în care noi nu ne-am menajat nici forţele, nici privaţiunile, nici suferinţele, nici sângele. Această luptă, care a fost de lacrimi, de foc şi de sânge, sântem mândri până-n adâncul sufletului de ea, deoarece a fost o luptă nobilă şi justă, o luptă indispensabilă, pentru a pune capăt umilitorului sclavaj care ne-a fost impus cu forţa”.

Regele Badouin prezentase cei 80 de ani de stăpânire belgiană în culori idilice. Îi răspunde aspru Patrice Lumumba: „Aceasta a fost soarta noastră în cei 80 de ani de regim colonialist (…). Am cunoscut ironiile, insultele, loviturile, pe care trebuia să le suferim dimineaţa, la prânz şi seara, pentru că noi eram «negri»”.

Ca şi preşedintele Jacobo Arbenz Guzman, în Guatemala, premierul Mohammed Mossadesh, în Iran, Fidel Castro, în Cuba, ca şi Ho-şi Min, în Vietnam, Patrice Lumumba îşi dă seama că fosta putere colonială acordase o independenţă de formă, pariind pe menţinerea stăpânirii asupra Congo prin păstrarea funcţionarilor belgieni şi a ofiţerilor belgieni. (mențiune Ce-i cu noi?: a se traduce: exploatatorul urmărea să continue exploatarea, dar nu pe față, ci din umbră – cum se întâmplă și în prezent în toată lumea).

În perioada respectivă, Richard Helms, (viitorul director CIA) lucra între 1966-1973 ca adjunctul Directorului adjunct al CIA (organizaţia care va plănui asasinarea lui Patrice Lumumba). Acesta se vede obligat să recunoască: „Belgia predase Congo fără a forma înainte un grup de congolezi care să fie pregătiţi să preia din atribuţiile stăpânilor coloniali. Această politică nu era rezultatul neglijenţei, ci se dorea ca, pentru o perioadă de timp, Congo să depindă de planul oficialilor belgieni, care urmau să conducă din umbră guvernul, să selecţioneze viitorii ofiţeri ai Armatei şi să echipeze numeroasele forţe de securitate. Şi poate, nu în mod întâmplător, să exploateze ţara în continuare”.

Comandantul Armatei (Force Publique), care juca rolul şi de Forţă de ordine, era belgian: Generalul-locotenent Émile Janssens. Pe 5 iulie 1960, la ora 8 dimineaţa, generalul convoacă subofiţerii congolezi la Cartierul General şi le ţine un discurs rezumat printr-o însemnare pe tablă: „Înainte de Independenţă = După Independenţă

Tot generalul îi trimite lui Patrice Lumumba o scrisoare insultătoare, în care îi dă „un ultim şi solemn avertisment”.

Ca şi în cazul lui Fidel Castro, Agenţia CIA şi, prin ea, Administraţia prezidenţială SUA, sunt convinse că, odată cu dispariţia fizică a liderului, mişcarea naţionalistă va sucomba de la sine.

Pe 5 septembrie 1960, președintele Kasavubu (al Congo) îl demite pe Patrice Lumumba, declarând: „Lumumba a trădat sarcina încredinţată, el a aruncat ţara într-un război civil atroce. Judec necesar să revoc imediat Guvernul.” O oră mai târziu, premierul Patrice Lumumba declară la radio: „Kasavubu a trădat public naţiunea. El vrea să distrugă guvernul naţionalist care a luptat cu înverşunare împotriva agresiunilor belgiene, împotriva duşmanilor independenţei noastre naţionale”. Acţiunea lui Kasavubu e patronată de CIA de la un capăt la altul.

Pe 15 septembrie 1960, dimineaţa, Patrice Lumumba reacţionează: „Colonelul Mobutu a fost corupt de imperialişti pentru a da o lovitură de stat împotriva guvernului legal şi popular”.

Că Mobutu e omul americanilor, ne-o dovedeşte şi următorul fapt: pe 27 octombrie 1960, Grupul Special din cadrul NSC aprobă un fond de 250.000 de dolari pentru susţinerea lui Mobutu. Pe 20 noiembrie 1960, Grupul Special autorizează CIA să-i furnizeze lui Mobutu arme şi muniţii. Documentele – de la Raportul Church până la memoriile lui Larry Devlin – sunt fără echivoc în privinţa unui adevăr: prin Staţia sa din Congo, CIA a fost implicată până-n gât în lovitura de stat militară a lui Joseph Mobutu.

„Dovezile arată că îndepărtarea lui Lumumba nu a calmat îngrijorările legate de el la nivelul Guvernului american. CIA şi oficiali de rang înalt ai Administraţiei au continuat să-l vadă ca pe o ameninţare”.

Pe 7 septembrie 1960, Staţia raportează sediului Central că „în Opoziţie, Lumumba e la fel de periculos ca şi în funcţie”.

În vara lui 1960 – dezvăluie Raportul Church – Richard Bissell, director adjunct al CIA pentru Operaţii clandestine, „i-a cerut şefului Diviziei Africa să exploreze fezabilitatea asasinării lui Patrice Lumumba”.

…spre deosebire de America Latină, Africa era o zonă în care americanii ţineau să treacă drept protectori ai mişcărilor naţionaliste, pentru a putea lua locul fostelor ţări colonialiste.

Potrivit mărturiei lui Sidney Gottlieb în faţa Comisiei Church, „după ce-a preparat materiale biologice toxice şi accesoriile pentru folosirea lor într-o operaţiune de asasinare”, Bronson Tweedy şi adjunctul acestuia i-au cerut să meargă el, personal, în Congo, cu „materialele toxice” şi să-i instruiască pe cei de la Staţia CIA de acolo cum să le utilizeze împotriva lui Patrice Lumumba.

Potrivit Minutei NSC, în prezenţa preşedintelui SUA Eisenhower, directorul CIA lansează un avertisment: „Mobutu pare a fi puterea efectivă de acum în Congo, dar Lumumba n-a fost încă lichidat şi rămâne un pericol grav cât timp nu e lichidat”.

Pe 22 septembrie 1960, într-o cablogramă PROP, Bronson Tweedy îi scria şefului Staţiei:
„Preocuparea noastră principală trebuie să fie ascunderea rolului american”.

Raportul Church din 1975 menţionează cel puţin trei tentative de asasinat din partea CIA.

ONU este complice la capturarea lui Patrice Lumumba.

Se discută cine să-l omoare pe Lumumba. Pe 13 ianuarie 1960, publicaţia „Présence Congolaise” anunţă că partizanii lui Lumumba vor ataca oraşul între 21 şi 25 ianuarie 1961. Belgienii, americanii, britanicii intră în alertă. Patrice Lumumba rămâne un pericol câtă vreme e în viaţă. Se discută dacă să-l omoare Moise Ciombe din Katanga sau Albert Kalonji, din Sud-Kasai. Se optează până la urmă pentru Moise Ciombe.

Ministru belgian al Afacerilor Africane insistă ca „eliberarea lui Lumumba să fie prevenită cu orice preţ, repet, cu orice preţ”.

După aterizarea avionului, la 16:50, prizonierii (Lumumba și încă doi apropiați), mai mult morţi decât vii, sunt târâţi din avion, loviţi cu bâtele şi aruncaţi într-un jeep ca nişte saci. Cei şase soldaţi din Forţele ONU asistă impasibili la această scenă inumană. Au ordine clare să nu intervină.

17 ianuarie 1961, ora 21:40. Sub comanda căpitanului Julien Gat, cei trei sunt împuşcaţi pe rând (ultimul e Patrice Lumumba) şi aruncaţi în groapă comună. Comandantul belgian al poliţiei din Katanga, Gérard Soete, împreună cu un amic, merg la locul execuţiei, dezgroapă cadavrele, le taie în bucăţi cu securea, le sparg craniile şi aruncă totul în acid sulfuric.

În faţa Camerei reprezentanţilor, pe 5 februarie 2007, prin vocea Ministrului Afacerilor Externe al Belgiei Louis Michel cere scuze (în numele Guvernului) poporului congolez pentru responsabilitatea Belgiei în asasinarea lui Lumumba.

ARTICOLUL INTEGRAL – Cel mai important asasinat al secolului XX: Patrice Lumumba, pe historia.ro

…………….

Pentru detalii despre patrioții români care au sfârșit în lupta cu același exploatator din umbră citiți acest text: Războiul ascuns – atacul conspirat al străinilor asupra României și reacțiile patrioților români.

Emilian, 1 martie 2015, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman.

Advertisements

3 responses to “Eliminarea miscarilor patriotice – studiu de caz: asasinarea lui Patrice Lumumba, 1961, Congo (nom)

  1. Pingback: Cele mai toxice surse de informare din România. Radio, TV, filme, ziare, site-uri

Spune-ți părerea aici:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s