Concluziile lui Adrian Grigoriu cu privire la cele petrecute în Aprilie 1944 (sursa AICI)
(text postat inițial ca și comentariu la acest articol: La 4 aprilie 1944, au murit sfârtecaţi de bombele americane 2.942 români, iar 2.126 au fost răniţi)
În primul război mondial s-a demonstrat fără dubiu că munţii Carpaţi NU POT FI TRECUŢI dacă poporul român se opune, ceea ce a fost încă o confirmare a întregii istorii anterioare de mii de ani.
Al doilea război mondial a fost organizat de mafia internaţională cu scopul ca la final, Lumea să fie împărţită în două zone sub tirania celor două sisteme dezvoltate până atunci de ea.
Metoda a constat în pregătirea şi dotarea a două armate majore: cea a Germaniei naziste şi a Rusiei Bolşevice, şi în cadrul creat de măcelărire reciprocă, să antreneze (implice) acea parte a Omenirii care este de cea mai bună calitate umană. Finalitatea urmărea ca URSS să se lărgească substanţial teritorial şi ca dominaţie absolută spre sud şi vest.
Pentru a putea porni al doilea război mondial, trebuiau puse în contact cele două armate majore.
Punerea în contact s-a organizat relativ fluent în nord, fiind finalizată la 25 septembrie 1939 când la Brest în Polonia s-a ţinut parada comună a celor două armate “victorioase” cea germană şi cea rusă.
Organizatorii măcelului aveau în sud o mare problemă: ROMÂNIA!! Ca planul lor să poată fi pus în aplicare, armata germană trebuia să treacă munţii Carpaţi. Cum? Cu forţă nici vorbă. Trebuia ca românii să fie motivaţi să accepte asta. Şi urmau să îi motiveze organizând ciuntirea teritorială gravă (Basarabia, Ardealul, Cadrilaterul) urmată de oferta de soluţie: să colaboreze în a le lua înapoi. Dar nici asta nu se putea face întrucât Mişcarea Legionară, având un imens suport popular de milioane de oameni, dovedit la alegerile din 1937 şi în creştere, deşi afirmase în clar că se va poziţiona de partea Germaniei pentru a proteja ţara de bolşevism, se declara total împotriva implicării ţării în orice formă de conflict între marile puteri şi ar fi ridicat întrega populaţie la graniţă cu consecinţa că nici o armată nu ar fi putut intra în ţara cu forţa, nici cea germană nici cea rusă.
Planificatorii măcelului mondial au purces la treabă pentru a elimina obstacolele şi a obţine de la poporul român acceptarea implicării în măcel:
• la 30 noiembrie 1938 decapitează conducerea Mişcării Legionare prin asasinarea Căpitanului, decemvirilor şi nicadorilor;
• la 22 septembrie 1939 asasinează membrii conducerilor regionale ale Mişcării Legionare (ce coincidenţă surprinzătoare cum s-a suprapus peste finalizarea luptelor din Polonia şi paradă comună germano-rusă de la Brest – ţara este adusă în stare de teroare şi de groază atât externă cât şi internă);
• în perioada iunie – septembrie 1940 Carol II execută ordinul de predare a celor cele trei teritorii româneşti către URSS, Ungaria şi Bulgaria;
• la 6 septembrie 1940 Mişcarea Legionara este atrasă la conducerea politică a ţării alături de Ion Antonescu, contrar direcţiilor stabilite de fondatorii mişcării care au interzis ca accesul la puterea în stat să se facă în vremuri tulburi sau prin forţă ci numai prin consensul absolut al poporului;
• la 27 noiembrie 1940 este asasinat Nicolae Iorga de un agent NKVD infiltrat în Mişcarea Legionara pentru compromiterea ei morală;
• la 21-22 ianuarie 1940 este desfăşurată răzmeriţa organizată de NKVD de Serviciul de Siguranţă din România condus de Eugen Cristescu şi de Partidul Comunist din România, operatiune denumită propagandistic “Rebeliunea Legionară” având scopul de a constitui pretext pentru paralizarea definitivă a Mişcării Legionare;
• După compromitea morală şi apariţia pretextului de mai sus, agenţii străini din instituţiile de forţă ale ţării au încarcerat toţi legionarii de vază capabili de organizare şi acţiune;
Toate cele de mai sus au produs următoarele efecte concertate:
• au paralizat toată opoziţia existentă faţă de intrarea României în război;
• au produs motivarea românilor să accepte şi să susţină implicarea ţării în război alături de germani, CA ROMÂNII SĂ PERCEAPĂ ACEST FAPT CA O ACŢIUNE SALVATOARE PENTRU PROBLEMELE ŢĂRII LA ACEL MOMENT.
Consecinţa a fost că organizatorii războiului au realizat obiectivul urmărit: trecerea armatei germane peste munţii Carpaţi fără nici un efort.
Au urmat: campania spre est, stoparea campaniei spre est, campania spre vest. Atât stoparea campaniei spre est cât şi întoarcerea frontului spre vest au fost realizate prin ample acţiuni de trădare din interior atât a germanilor cât şi românilor, cu ajutorul esenţial al americanilor.
Le-a luat ruşilor, cu tot cu ajutor american, 14 luni din februarie 1943 până în martie 1944 să parcurgă cei 1,100 de kilometri pe teren plat şi drept de la Stalingrad la graniţa română;
În martie 1944, avansul rusesc se opreşte la graniţa cu România;
Aveau în faţă… munţii Carpaţi şi poporul Român.
Dacă puteau să treacă fără griji, de ce s-au oprit? Vom vedea mai departe.
Aici avem nişte consideraţiuni:
Unii zic că trebuia obţinută cooperarea poporului român la trecerea armatei URSS peste Carpaţi;
O decizie politică nu se putea lua din cauza lui Ion Antonescu care nu putea fi nici corupt nici indus în eroare privind capacităţile armatei române;
S-au făcut progrese mari spre un armistiţiu între Antonescu şi URSS, negocieri grav sabotate din interior, compromiterea fiind realizată şi cu o importantă contribuţie criminală a lui Neagu Djuvara şi grupului sau de la biroul de cifru al armatei;
Între timp, organizatorii războiului pregăteau o trădare care să pară salvatoare.
Din martie până în 19 august 1944 au terorizat populaţia civilă în timp ce au pregătit arestarea lui Antonescu.
“Deschiderea” de la Iaşi – în 20 august 1944 nişte generali trădători au ordonat mutarea diviziilor din dreptul Iaşului către nord şi sud simultan cu mişcarea de trupe ruseşti prin care Stalin a marșat în dreptul Iasilor forţe aduse din nord şi sud şi a atacat găsind Iaşiul descoperit.
Nici mai devreme dar nici mai târziu s-a efectuat debarcarea din Normandia la 6 iunie 1944 care a cauzat mutarea de forţe germane din est către vest slăbind forţele germane din est.
Actul de la 23 august 1944 când a fost arestat capul armatei – a fost minţită populaţia şi cel mai grav, minţită armata rămasă fără conducere centrală, prin comunicatul de la ora 23:00 ţinut de Mihai I la radio. Țara şi mai ales armata au fost informate că a fost semnat un armistiţiu, în realitate ne discutat darămite semnat până la 12 septembrie 1944. Prin această minciună, s-a obţinut predarea a 180,000 de soldaţi şi ofiţeri ce au fost dezarmaţi şi duşi în Siberia, o minciună gigantică, un act de mare tradare nemaiîntâlnit în istorie.
Mijlocul utilizat pentru demotivarea românilor să accepte prezenţa URSS pe teritoriul naţional au fost BOMBARDAMENTELE AMERICANILOR ASUPRA CIVILILOR ÎN BUCUREŞTI.
REZULTATUL obţinut de organizatorii măcelului mondial a fost că, în lipsa informaţiei adevărate, prin minciuna lui MIHAI I, efectul psihologic al bombardamentelor şi avansul ruşilor la Iaşi, populaţia a perceput actul de la 23 August 1944 ca o salvare, AU PERCEPUT ACEST FAPT CA O ACŢIUNE SALVATOARE PENTRU PROBLEMELE ŢĂRII LA ACEL MOMENT. Ce coincidenţă surprinzătoare.
În fapt, armata URSS a fost trecută peste munţii Carpaţi fără efort şi a parcus 600 de km în 2 luni.
CONCLUZIE GENERALĂ
În exact acelaşi mod: în 1941, în 1944 dar şi în 1989, printr-un complex de minciuni, trădări, asasinarea patrioţilor care se opuneau dirijării ţării catre interese antiromâneşti şi prin acţiuni concertate ale forţelor străine, poporul a fost condiţionat să susţină şi să participe entuziast uneori la acţiuni împotriva propriului interes. Totul seamănă perfect şi cu ce s-a întâmplat la 1989 şi nu întâmplător deoarece au acţionat aceleaşi forţe şi aceiaşi acţionează la fel şi azi cu scopul ca poporul să susţină o politică antiromânească în timp cu convingerea că este cel mai bun lucru pentru naţiune.
ROMÂNIA A FOST ATRIBUITĂ DOMINAŢIEI URSS DINAINTE DE RĂZBOI.
Rolul bombardamentelor americane a fost să ajute armata URSS să ocupe România dovedindu-se că americanii nu au avut niciodată intenţia de a limita avansul URSS, dimpotrivă să îl ajute. Se vede şi prin faptul că nu întâmplător s-au oprit la Elba, aproape până când ruşii au ajuns la Berlin. România a fost atribuită URSS înainte de începerea războiului, fapt dovedit prin coordonarea acţiunilor de război, întârzierea invaziei din vest la până la 06 iunie 1944, bombardamentele americane asupra Bucureştiului. Este o minciună că România a fost atribuită URSS de Churchill pe un şerveţel la Yalta întrucât Conferinţa de la Yalta a a fost în februarie 1945, mult după ce România fusese forţată într-o relaţie de subordonare militară faţă de ruşi.
ADEVĂRUL CARE SE ASCUNDE CU MARE PERSEVERENŢĂ
Cel mai mare adevăr ce se ascunde este că întreg războiul a fost meticulos planificat pentru a avea un început şi un sfârşit anume, iar cine a încurcat planurile a fost eliminat fizic cu meticulozitate.
În capul listei celor care au prezentat cele mai mari obstacole în îndeplinirea planurilor criminale asupra Omenirii se afla Mişcarea Legionară, Ion Antonescu şi George Patton. Ultimul, a vrut ca imediat după capitularea Germaniei să pornească atacul asupra URSS să elimine bolşevismul. Cât era de dezinformat! NU avea nici cel mai mic indiciu că la conducerea tuturor statelor implicate este aceeaşi forţă a criminalităţii internaţionale organizate şi din punctul lor de vedere războiul a ieşit exact conform proiectului. Văzând că şefii nu reacţionează la propunerile lui, a declarat că va candida la alegerile prezdențiale din 1948 cu suportul lui Charles Lindbergh şi a lui Henry Ford – o combinaţie fară egal în reputaţie în toate planurile. Truman şi Eisenhower nu ar mai fi avut nici o şansă în 1948 şi 1952, chiar şi cu toate manevrele mafiei internaţionale. Consecinţa: printr-o “coincidenţă surprinzătoare” a avut un banal accident din care a murit după o săptămână în decembrie 1945.
ANSAMBLUL DE ACŢIUNI CONCERTATE NU AR FI FOST NECESAR ÎN CAZUL ÎN CARE RAPORTUL DE FORŢE ÎNTRE ARMATA URSS ŞI ARMATA ROMANĂ ŞI GERMANĂ AR FI FOST NET DEFAVORABIL ROMÂNILOR ŞI GERMANILOR.
Propaganda duşmănoasă ne prezintă de 70 de ani că raportul de forţe era copleşitor în favoarea URSS şi prin asta se justifică actul de la 23 august 1944 drept o soluţie benefică ţării noastre la marile probleme la acel moment. Oricine se poate întreba: dacă forţa URSS era copleşitoare, ce utilitate a avut oprirea ofensivei în martie 1944, sacrificul american în bombardamente, compromiterea lui Mihai I cu minciuni, arestarea lui Antonescu, păcălirea armatei române să se lase dezarmată? Dacă erau aşa puternici, treceau peste armata noastră cu dispreţ şi luau ţara indiferent ce voiam noi său nu voiam. Concluzia de fond este că fară toate aceste manevre nu puteau realiza ceva anume şi acel ceva era cotropirea şi înrobirea poporului român iar războiul ar fi avut o soartă complet diferită. Aici nu este discuţie cu dacă şi cu parcă. Mafioţii nu fac ceva decât dacă nu au încotro şi în cazul României NU AU AVUT ÎNCOTRO – dacă nu acţionau cu minciuni, teroare şi trădare, finalitatea nu ar fi fost cu grave consecinţe pentru organizatori şi în asta nu rămâne nici un dubiu.
CONCLUZIE FINALĂ
Duşmanul creează o problemă unde nu am avut, oferă o soluţie atractivă bazată pe mijloacele sale care produce pentru noi reducerea ameninţării însă un dezastru catastrofal pentru ţară şi neam, dar și un mare progres al sistemului de exploatare cruntă deţinut de duşman.
CE ÎNVĂŢĂM PETRU UTILIZARE VIITOARE?
Când avem o problemă, să nu ne grăbim să o rezolvăm, să ne uităm la sursă, să studiem meticulos cauza, să nu primim să aplicăm soluţiile propuse de unii şi alţii intrucat probabilitatea este foarte mare, chiar totală, ca să nu fi fost nici o problemă reală inițial şi soluţiile au ca scop să ne producă o problemă reală.
Soluţia în astfel de situaţii vine din analiza problemei, găsirea sursei, atacarea sursei aşa cum ne duce pe noi capul şi în nici un caz nu facem un anume lucru: sa nu acceptam soluţionarea pe calea oferită conspirat de duşman prin slugile lui (care se ştie că sunt inconştiente privind propria pierzanie).
La nivel internaţional se joacă acelaşi joc ca şi la nivel individual: jocul „om bun/om rău” cu consecinţa că victima pierde tot întrucât nu ştie că ambii actori sunt coordonaţi de aceeaşi mână. În cazul nostru vedem că în prima etapă, URSS a fost omul rău şi GERMANIA omul bun care ne-a sărit în ajutor împotriva URSS, în a doua etapă GERMANII au fost oamenii răi, din cauza cărora nişte oamenii buni, AMERICANI, au fost nevoiţi să ne omoare membri neamului în timp ce URSS este omul bun care ne-a sărit în ajutor să ne scape de omul rău.
Să nu uităm că pentru duşman nu există colaboratori egali, EI NU AU EGALI, EI AU NUMAI SLUGI, VITE DE POVARĂ, există doar instrumente de limitată, dacă nu chiar unică, folosită. Pentru ei, instrumentele cu memorie sunt extrem de periculoase. Forţa lor constă în puritatea forţelor lor de atac care implică riguroasă sterilizare a organizaţiei de orice elemente nesigure, cu precădere slugile venite să se gudure pe lângă ei din rândurile băştinaşilor atacaţi, oricâte jurăminte ar semna.
Bunătatea şi buna credinţă imensă a neamului nostru precum şi încrederea şi credulitatea care constituie calităţi supreme ale omului pornit departe pe calea Divinităţii, caracteristici dominante în neamul nostru, au fost crunt exploatate de duşman pentru a porni şi a termina al doilea război mondial aşa cum au plănuit de la bun început, în dauna neamului nostru şi a întregii Lumi.
Azi lucrurile se petrec exact după acelaşi principiu, dar în alte forme. Schimbă formă pentru a nu ne da seama de ceea ce fac prin repetarea aceluiaşi fenomen. Astfel, sărăcirea nu se mai face cu bombe ci cu impozite, soluţiile nu se mai oferă cu alianţe militare ci cu apartenenţe la UE, NATO, NAFTA, CSI etc., salvarea nu vine de la armate străine ci de la programe de asistenţă financiară, credite şi investiţii străine etc;. Se vede: forma e alta, principul acelaşi ca şi rezultatul dezastruos pentru neamul nostru.
DAR NOI NU STAM! NE DUMIRIM INDIVIDUAL, NE INFORMAM UNII PE ALTII, ACTIONAM GRADUAL.
Doamne-ajuta!
Adrian Grigoriu
…………..
Reacții și alte comentarii la acest text:
Revin cu precizarea ca „boala” de care suferim este rezultatul incercarilor facute continuu de catre niste anume straini pe lungimea a peste doua secole de a inrobi poporul printr-un complex si complicat set de masuri coordonate si sincronizate pe termen lung.
Eu gandesc ca o reactie adecvata nu poate fi decat tot un set complex si complicat de masuri coordonate si sincronizate pe termen lung. Poate gresesc și tare as vrea sa mi se arate cat de repede sa ma pot corecta.
Desigur nu oricine poate cuprinde masurile la fiecare nivel. Si atunci cu ce incepem, cu cei care inteleg tot sau cu cei care inteleg doar o parte?
………………………….
Precum un caz medical, situatia neamului nostru e ca boala cu care ne-am pricopsit fara sa facem noi ceva, nevinovati si neprovocat. In cazul unei boli, abordarea procedurala este relativ bine cunoscuta si vom extrapola la subiectul nostru de interes si ar fi cam asa:
Primul lucru: definrea parametrilor obiectivului de realizat, adica se va stabili ce anume se urmareste a fi obtinut:
a)tratament pt reducerea efectelor/simptomelor;
b)vindecarea, adica eliminarea cauzei bolii;
c)o combinatie intre cele de mai sus, in ce ordine si cu ce prioritate;
Al doilea lucru: diagnosticul, adica definirea cu cea mai mare exactitate a parametrilor realitatii existente:
a)studierea simptomele pt stabilirea unui diagnostic preliminar;
b)analizarea in detaliu a elementelor de realitate;
c)stabilirea diagnosticului final la nivel preliminar;
d)testarea parametrilor diagniosticului final;
e)definirea tuturor parametrilor diagnosticului final, a realitatii existente;
Al treilea lucru: procedura de trecere de la realitatea existenta la obiectivul urmarit, procedura care are multiple si complexe etape, definte aici extrem de sumar prin:
a) principii operationale;
b) strategie;
c) resurse umane, informationale, organizatorice, asigurarea resurselor de actiune continua altfel spus prin care se va putea asigura o perseverenta nelimitata, resurse materiale;
d) analiza tuturor experimentelor similare in trecut oriunde;
e) planificare: actiuni, ordinea actiunilor, prioritati, tactica, pregatirea solutiilor preventive;
f) planificarea optiunilor pentru esecuri;
g) testarea si pregatirea componentelor planurilor ceea ce implica teste si operatini pilot, antrenara resurselor umane si pregatirea procedurala pentru aplicarea de solutii preventive, experimente;
h) initierea unor actiuni testate pentru sigura reusita:
i) perfectionarea procedeelor din experinta celor intreprinse;
j) declansarea de actiuni concertate si sincronizate scaladate in numar si amplitudine progresiv si continuu;
Din toate astea, articolul de mai sus se ocupa cu o fractiune minuscula din punctul doi c).
Un prim si fundamental principiu operational este: NU PORNESTI O LUPTA PANA NU ESTI PREGATIT SA INVINGI, INAINTE DE A AVEA TOT CEEA CE ESTE PREVIZIBIL PENTRU A REZOLVA PROBLEMA PRECUM SI AMPLE REZERVE PENTRU SITUATIILE IMPREVIZIBILE. TREBUIE SA FI SIGUR DE LA BUN INCEPUT CA VEI INVINGE, CA VEI REZOLVA PROBLEMA SAU NU INCEPI NIMIC.
Este vorba de viata unor neamuri, practic tot ce este mai valoros in Umanitate. Cu acest obiect de activitate nu poti sa mergi decat la sigur sau nu incepi nimic intrucat poti face mai mult rau de cat bine daca esuezi. A se vedea zecile de cazuri in istorie.
Speranta nu isi are loc aici. Nu este permis sa incepi ceva, orice, cu speranta ca pe drum te vei descurca. Asta e efectul subconstient al propagandei dusmanilor, ganduri introduse in subconstient, cu ocolirea cenzurii constientului, cu scopul de a ne induce sa ne implicam in activitai si sa ne macinam viata si resursele fara sa obtinem un rezultat efectiv. Acest aspect face parte din cunoasterea realitatii existente.
Sunt convins ca nu va asteptati ca cele mentionate la punctul unu si trei integral si o anume parte din doi sa fie publice, nu-i asa?
……………….
Nu a existat absolut nici o legatura intre Miscarea Legionara (ML) si fascism, dimpotriva, dar multi oameni de buna credinta cad in capcana propagandei antiromanesti. Alianta planuita cu Axa Berlin-Roma avea ca scop apararea tarii de atacul bolsevic iminent si nimic mai mult.
ML a facut totul bine mai putin o grava subestimare a vicleniei dusmanului. Dusmanul a exploatat aceasta eroare pentru a extermina printr-o serie de actiuni criminale pe cei mai buni romani adunati in ML. Prin asasinate si prin impiedicarea asigurarii unor urmasi ca urmare a incarcerarii si ostracizarii, dusmanul si-a asigurat lipsa unei opozitii reale in Romania pentru decenii.
Situatia foarte grava a prezentului o datoram acestui fenomen prin care ni s-au omorat sau incapacitat partea cea mai buna si mai capabila a romanilor din toate paturile si domeniiile. Consecinta este ca in prezent, dusmanul de moarte al neamului nostru domina statul ca efect al exterminarii legionarilor din anii 1938-1958 si isi continua planul genocidal asupra neamului nostru.
Desigur, mijloacele si metodele de reactie vor fi actualizate.
………………..
DACA ANTONESCU NU ERA PATRIOT, s-ar fi ‘adaptat” situatiei si facea el intoarcerea armelor si mai traia 50 de ani in huzur leganandu-se in hamac in Bahamas.
Dupa ce a lasat scris, in stenograme, in fapte, in scrisori, in discursul la proces, dupa cum a murit, indiciile sunt ca a fost un patriot din aceeasi plamada ca Ceausescu, ambii facand acelasi tip de greseli: incapabili sa isi recunoasca dusmanul la adevarata marime a vicleniei si criminalitatii, sa isi constituie aparari adecvate faat de marimea criminalitatii dusmanului, precum si sa nu detecteze exact care ii sunt cei mai loiali aliati si cei mai mari tradatori din anturajul imediat.
…………………
Părintele Iustin Pârvu despre trădarea din ’44:
https://www.youtube.com/watch?v=LPjkEtCzp-Y
min 10:00 > ”Zona asta a Carpaților… cea mai râvnită de toți străinii. De aici urmează pacea occidentului, din înălțimile Carpaților care au fost cetățile de apărare în timpul războaielor. N-ar fi răzbătut rușii în ’44 aici, prin pădurile astea, dacă n-ar fi fost trădarea, măi.”
Emilian, 4 aug 2014, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman.
CE-I CU NOI? – un blog educativ despre comportamentul uman 
sant ff bucuros,credeam ca sant singur si ca numai eu gandesc in acest fel,ce pot spune este ca sant fericit ca exista romani adevarati,cand le spun adevarul oamenilor se uita la mine ca la un ciumat,oricum pe acest mizerabil de djuvara l-am citit ca este tradator de tara,are o ura aproape nativa fata de ion antonescu,am citit si am cautat adevarul