Interviu parintele Ioan Irineu Craciun – credinta este ancora sufletului, pilonul existentei. Familia este celula de baza a societatii fara de care se dezintegreaza tot (fam)

Redau câteva pasaje dintr-un interviu din aprilie 2013 cu Părintele Ioan Irineu Crăciun care vorbește despre ortodoxia în Irlanda, România în Uniunea Europeană, importanța tradiției, a credinței, a familiei, a identității naționale, valorile omului, criza spirituală, distrugerea familiei ca celulă de bază a societății, pământul românesc, însemnarea cu semnul crucii peste mâncare etc.

Părintele Ioan Irineu Crăciun – „Credinţa este ancora sufletului, este pilonul existenţei”

Articol editat de Simona Paşcu, Dublin, Irlanda, ARTICOLUL-INTERVIU INTEGRAL AICI

Tot ceea ce se promovează la nivel pan european e în contrast cu valoarea creştină a familiei ca celulă a întregii societăţii

Pasaje:

Dacă noi ştim să îngrijim, să întreţinem şi să transmitem mai departe identitatea noastră culturală, naţională şi identitatea de credinţă, atunci nu am avea motive să ne îngrijorăm că intrăm în lumea largă sau că o parte dintre români călătoresc în străinătate, se stabilesc în străinătate ş.a.m.d.

Dar problema revine, bineînţeles, la noi în casă şi în familia românească aşa cum înţelegem noi ca să preluăm tradiţia noastră autentic românească, să o cultivăm în viaţa noastră şi după aceea să o transmitem mai departe. Dacă am fi bine zidiţi pe această dublă temelie de identitate naţională şi de credinţă ortodoxă atunci nu ar trebui să avem teama de a călători oriunde şi de a fi parte şi ca indivizi, şi ca familie, dar şi ca naţiune dintr-o asociaţie mai largă, aşa cum e comunitatea europeană.

O altă problemă e că, spre deosebire de sârbi şi greci, care au identitate naţională şi credinţa foarte bine definită şi foarte bine conturată, la noi, din păcate, lucrurile nu stau chiar atât de limpede.

Irlandezii nu-şi compromit şi nu-şi bat joc niciodată de propria muzică şi propriul dans care-i defineşte ca popor, unic atât pe harta Europei, cât şi oriunde în lume, fie că sunt în Australia, America (acestea sunt locurile cu un număr mare de irlandezi care au emigrat) îşi păstrează intact şi transmit din generaţie în generaţie cultura intactă, tradiţia şi cultura lor etnică naţională, necompromisă, nealterată, nebatjocorită, nepângărită. Ne putem noi compara, ca români, cu situaţia asta? Nici vorbă.

Învăţătura creştină sau înţelegerea creştină a vieţii şi a rostului vieţii şi a rostului familiei constituie o bază puternică de stabilitate, într-o lume în continuă schimbare de valori. O lume în care totul devine relativ, chiar valoarea vieţii însăşi, când oamenii sunt confruntaţi cu relativizarea tuturor valorilor, la nivel social sigur că biserica vine şi aduce plusul acesta de valoare şi insistă pe stabilitate şi pe tăria valorilor creştine şi a înţelegerii creştine a celulei existenţei.

La urma urmelor, că este românească, că este irlandeză sau că este europeană, familia este celula de bază fără de care se dezintegrează tot. Dacă se relativizează până şi această celulă, dacă punem în discuţie căsătoriile între persoane de acelaşi sex, ş.a.m.d., atunci…

Tot ceea ce se promovează la nivel pan european e în contrast cu valoarea creştină a familiei ca celulă a întregii societăţii şi atunci contribuţia pe care o are şi câtă stabilitate mai există în societate, la urma urmelor, se datorează bisericii creştine.

Eu cred că este criza spirituală cea care generează un întreg spectru de crize prin care se trece. Părerea mea este că la urma urmelor slăbirea credinţei şi îndepărtarea oamenilor de Dumnezeu şi egoismul, centralizarea omului pe el însuşi, exacerbarea tuturor poftelor ca să zic aşa, scăpate de sub control şi cenzurii conştiinţei, conştiinţei adormite, acesta este factorul de declanşare. Deci prin îndepărtarea omului de Dumnezeu, omul se întoarce cu faţa spre el însuşi, întorcând spatele lui Dumnezeu, urmează neapărat adormirea conştiinţei, care încetează să mai fie scânteia divină din om şi cenzura interioară a omului, şi prin îndepărtarea asta se degenerează decăderea asta spirituală, care le generează pe toate celelalte.

Criza spirituală dezumanizeză omul. Animalizat, la ce se ajunge după aceea?

Credința este ancora sufletului, este pilonul existenţei.

Păcat că multe lucruri, mai ales lucrurile bune, dintr-un motiv sau altul, pier, iar hibrizii care apar în loc nu sunt nicidecum de cinste, nici pentru neamul nostru şi cu atât mai puţin pentru biserică şi pentru credinţă.

Pământul românesc înseamnă pentru mine un Sfânt Mormânt în primul rând. Pământul ţării reprezintă mormântul ţării. Adică acolo sunt oasele moşilor şi strămoşilor noştri, e pământul stropit de sângele eroilor şi martirilor neamului nostru românesc.

Aş putea să zic că am multe amintiri din copilăria mea. De fapt aş putea să punctez fiecare masă din zi de Duminică şi de sărbătoare la care stăteam la masă toată familia. De obicei tata insista foarte mult ca întotdeauna toţi să ne aşezăm la masă, masa începea cu rugăciune, masa se termină cu rugăciune şi cu facerea semnului Sfintei Cruci. Şi poate una din amintirile mele cele mai duioase este întotdeauna tata, care cu cuţitul deasupra pâinii făcea semnul crucii înainte de a o tăia. Acesta este un lucru care rămâne cu mine toată viaţa. Era soţul şi tatăl şi capul familiei care-şi hrănea familia cu munca lui. Deci dacă aş putea puncta: este masa, atmosfera din jurul mesei, mulţumirea în faţa lui Dumnezeu că avem ce pune pe masă. De tata, de fapt, cum însemna pâinea înainte de a mânca. Nu cred că tata vreodată în viaţa lui a tăiat din pâine fără ca mai întâi să o însemneze cu semnul Sfintei Cruci, ştiind că pâinea este de la Dumnezeu şi că puteam foarte bine să nu o avem.  (mențiune Ce-i cu noi? – vezi și textul De ce să nu fii arogant).

Prietenia eu o înţeleg aşa: nu numai o simplă relaţie, dar te simţi legat de cineva din care ai o părticică în tine. Deci a sădit ceva în tine şi a contribuit persoana respectivă în a te forma sau a deveni ceea ce eşti în momentul de faţă. Aşa înţeleg eu prietenia.

ARTICOLUL-INTERVIU INTEGRAL AICI

Emilian, 3 feb 2014, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman.