Sondajele de opinie mincinoase evaluează des ÎNCREDEREA populației în diferite personaje politice. (vezi manipularea prin sondaje AICI). Dar ce înseamnă de fapt încrederea?
Dexonline ne zice asa:
Încredere = a pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva; A crede spusele cuiva, a da crezare; sentiment de siguranță față de cinstea, buna-credință sau sinceritate a cuiva; Om (sau persoană) de (mare) încredere; om serios, pe care te poți bizui; a avea nădejde etc.
Pe scurt, avem încredere în cineva, ne punem nădejdea în cineva, dacă ne putem baza pe el că este sincer, că face ce trebuie/are de făcut, că face ce spune că face. Oamenii de ”încredere” sunt oameni de bună credință. Dar există o subtilă diferență între cei de încredere și cei de bună credință. Un politician de bună credință vrea sincer binele poporului și luptă pentru asta, că d’asta l-am pus acolo. Politicienii de încredere nu sunt doar de bună credință ci sunt oameni care și fac concret ce au de făcut/ce li se spune să facă/ce li se dă să facă (de către popor). Nu e de ajuns să fii bun și să vrei să faci, trebuie să și poți să faci și să și faci concret, ca să fii ”de încredere” și să ne câștigi încrederea. Pentru încredere e nevoie de FAPTE concrete. Un om de bună credință devine ”de încredere” după ce oferă DOVEZI că e de încredere. Detalii în continuare:
În urma vieții în colonia România din ultimii 23 de ani, putem concluziona o treabă simplă: NU PUTEM AVEA ÎNCREDERE ÎN POLITICIENI, NU PUTEM AVEA ÎNCREDERE ÎN GUVERN. Au demonstrat în ultimii 23 de ani CĂ NU SUNT DE ÎNCREDERE, CĂ MINT, CĂ NU FAC CE SPUN etc.
Haideți să vedem ce criterii ar trebui să îndeplinească, la modul general, entitățile cu care avem de-a face, pentru a putea avea încredere în ele. Ce lucruri ne fac să avem încredere și ce trebuie să facă oamenii / politicienii / instituțiile / site-urile / televiziunile / ziarele etc pentru a ne câștiga încrederea?
Cum avem încredere într-un politician, pe scurt (aplicabil și pt celelalte entități înșirate):
1. Să NU mintă!
2. Să facă ce spune că face, să lupte pentru ce spune că luptă!
3. Lucrează cu TRANSPARENȚĂ – cei care au așteptări de la el, VĂD că el chiar face ce a spus că face și că nu se ocupă cu furtișaguri sau alte ”afaceri necurate”;
4. Respectarea promisiunilor – dacă a zis că face ceva și a făcut întocmai, atunci e mult mai de încredere decât cel care a promis ceva și nu a respectat; tot aici intră și respectarea termenelor limită menționate;
5. Consecvență în opinii (și fapte) pe termen lung – schimbarea opiniilor importante trebuie să aibă loc RAR și DOAR cu o explicație plauzibilă (argumente detaliate) și cu scuze ”am greșit, îmi cer scuze!”. Schimbarea radicală a opiniei DES privind anumite subiecte denotă REA credință și motiv de NEîncredere (vezi politicienii în campanie electorală vs după ce au ajuns la putere)
6. Îl știi de mic/de mult și a arătat că e de bună credință până la momentul prezent => șanse mai mari să fie de bună credință și pe viitor, și deci motiv în plus să ai încredere în el;
7. Are încredere în el o persoană în care EU (adică tu, cel care citește) am încredere că poate să aleagă bine oameni de încredere. (recitiți). Exemplu: nu am încredere în Iliescu pentru că vecina senilă baba Leana, prietena mea de-o viață și o persoană nemaipomenit de cuminte și de bună credință are încredere în el și-l votează constant; baba Leana poate fi orice rudă de-a dvs sau orice prieten bun; buna credință e insuficientă pentru a distinge oamenii buni de cei răi; se pricep să facă această distincție cei care au sau au acumulat o serie de calități: inteligență, experiență de viață, interes în acest sens, ochi deschiși la lumea care ne înconjoară, memorie politică, păsare pe termen lung față de ce se întâmplă etc. Dacă știm o persoană care până acum a avut încredere în oameni care s-au dovedit a fi de încredere, atunci e un motiv în plus să avem încredere în oamenii în care are încredere acea persoană (recitiți și asta). Dacă știm mai multe persoane care au capacitatea de a evalua corect oamenii ”de încredere”, și toate aceste persoane au încredere într-un anumit politician, atunci e un motiv în plus să avem și noi încredere în acel politician, dar NU suficient. Această metodă poate da rateuri. Mai importante sunt criteriile 1-5.
Acum, dacă ne gândim la aceste simple criterii de încredere pentru un politician: să nu mintă, să facă ce spune că face, să lupte pentru ce spune că luptă, să-și respecte promisiunile, să lucreze transparent și să aibă consecvență în opinii și fapte pe termen lung, atunci putem concluziona foarte ușor și rapid că politicienii care ne conduc astăzi NU SUNT DE ÎNCREDERE! O analiză mai atentă ne arată că sunt aproape toți, aceiași oameni, care de 23 de ani s-au rotit la putere, fiind cu toții (sau marea majoritate) marionete ale stăpânilor din umbră.
Atunci, de ce să-i mai votăm, de ce să-i mai susținem?
Concluzia acestui articol NU este să nu ne mai prezentăm la alegeri, CI SĂ ALEGEM ÎNȚELEPT!
Citiți și:
Emilian, 14 ian 2014, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman.
CE-I CU NOI? – un blog educativ despre comportamentul uman 
Problema este nu numai sa alegem intelept, ci sa si avem de unde alege. Nu in sensul ca nu exista destui oameni de calitate in poporul roman, care chiar ar fi de incredere in conotatia acestui articol, ci faptul ca acestia nu ajung la candidatura, fie pentru ca nu vor, pentru ca le este frica, stiind ca li se vor rascoli trecutul si familia pentru orice ii poate discredita, dar si pentru ca sistemul e de asa natura facut ca sa ajunga sa candideze numai cei care au in spate o masina bine unsa de propaganda sau multi bani ca sa o unga. Cei care ar ajunge candidati fara “spate” nu reusesc sa se faca apreciati suficient de catre poporul care nu prea are timp de TV sau cu greu prind nu stiu ce post pe la sate si care voteaza cum spune primarul. Iar cei care ajung cu ajutorul unui partid mare, cum este PSD-ul cu infrastructura bine pusa la punct la nivel local sau chiar si PDL, ca tot aia sunt la urma urmei (traseisti cu totii), trebuie mai intai sa asigure pe “cotizanti” ca sunt “baieti de-ai nostri”, adica de-ai lor si cand vor ajunge sus, vor trebui sa plateasca cu functii si alte avantaje pe cei care i-au promovat. De aia n-are ursu coada… si politica la noi e de la inceput compromisa… iar turma cu cine sa voteze, chiar daca ar fi inteleapta?
Stim lucrurile acestea. Avem cel mai sever sistem electoral, special gandit ca oamenii buni sa nu ajunga la putere. Dar…atunci cand vom avea de ales, va trebui sa alegem intelept, dintre variantele pe care le vom avea atunci, alea care vor fi. Tocmai din acest motiv am inceput o lista cu alternative politice in partea de sus de tot a blogului… Să intelegem ca mai sunt si miscari/initiative/partide mici, nu doar cele mari, si ca POT APAREA MAI ALES IN ACEASTA PERIOADA NOI MISCARI (mai morale decat actuala clasa politica). In principiu ORICARE initiativa de acolo e mai buna decat PDL, PSD, PNL etc.
Prin definitie, politicianul activeaza pentru interesele SALE. Si se vede.
http://dexonline.ro/definitie/politician
Mie mi se pare incredibil ca aia e definita oficiala a termenului politician, e prima oara cand o citesc. In teorie, politicianul, omul politic, se ocupa de politică, iar a face politica este pentru dezvoltarea si bunastarea statului, iar dezvoltarea si bunastarea statului presupune bunastarea poporului, deci politica se face pentru popor, pentru interesul general, pentru interesul national, pentru oameni (angajatorii politicienilor). Dar faptul că definiția din dex prezintă NU teoria, ci PRACTICA reala din Romania mi se pare incredibil :).
” POLITICIÁN, politicieni, s. m. 1. Om politic. 2. (Peior.) Persoană care face din politică un mijloc abil și demagogic de realizare a intereselor personale. ”
In sens peiorativ sau depreciativ politicianul este un … afacerist politic … dar si in practica :) :) :)
extrase de la sursa http://www.dcnews.ro/2014/01/vocea-rusiei-sua-filtreaza-clasa-politica-din-romania/
‘ SUA gestionează şi „filtrează” clasa politică în aşa fel încât la putere ajung numai executanţi servili şi corupţi, dar poporului i se spune că el este de vină pentru că a ales (din nou!) nişte politicieni corupţi şi incapabili.
…
Dacă ne uităm la țările africane, algoritmul este aproape identic. Mai întâi, clasa politică vinde sau concesionează toate resursele țării. Peste câțiva ani, când populația începe să se revolte, liderii politici (oricât de servili ar fi față de Occident) sunt declarați corupți, sunt linșați mediatic de presa străină, iar apoi sunt executați după o scurtă și glorioasă „revoltă democratică” susținută de operativii CIA sau DGSE. Noii conducători se apucă de „reformarea justiției” și „întărirea statului de drept”, dar lasă neatinse contractele coloniale. Peste câțiva ani ciclul se repetă. În România lucrează același sistem ”
ms pt link-uri.