Vă prezint în continuare câteva concluzii de-ale mele despre societatea românească şi comportamentul românilor (sau cel puţin al unor bucureşteni) în urma unei chestii care s-a întâmplat în Bucureşti în timpul furtunii care a avut loc pe 1 octombrie 2013. Pur şi simplu mergând pe stradă vedeai în jurul tău umbrele rupte, distruse de intemperii (ce cuvânt comic) şi aruncate şi abandonate de “proprietari”, pur şi simplu pe jos, în drum, pe stradă. Vă invit să vizionaţi o scurtă galerie foto şi să citiţi câteva concluzii personale:
Galerie FOTO – umbrele aruncate pe jos în urma furtunii, vijeliei din Bucureşti, 1 octombrie 2013:
Concluzii:
1. De umbrela aia neagră cu maţele ieşite pe afară, singură în mijlocul drumului alături de o crenguţă uscată, mi-e chiar milă :) Parcă ar fi o vietate care a murit.
2. Se poate observa că pe piaţa din România există produse de proastă calitate (umbrele care se rup imediat la un vânt mai puternic) şi că românii cumpără în continuare produse de proastă calitate (pentru că sunt mai ieftine), care se rup la prima folosire mai sănătoasă. SAU… vijelia de acu’ 2 zile a fost muuult prea puternică pentru ORICE tip de umbrelă, dar… mă îndoiesc. Când oamenii vor începe să cumpere produse de calitate, care să ţină mai mult (care aproape inevitabil costă mai mult) înseamnă că societatea românească a evoluat.
(O excepţie fericită de la “costă mai mult” o reprezintă bicicletele second hand. Toată viaţa am schimbat mai multe biciclete, toate second hand, produse de calitate aduse de prin Germania, Franţa, Austria, Danemarca, Olanda – biciclete rezistente care te ţin toată viaţa fără să aibă prea mari pretenţii de la tine, şi la costuri mai mici decât gunoaiele care se strică rapid din supermarketuri – dar… este o opţiune a fiecăruia. Mulţi sunt comozi, se duc în supermarket şi iau ce găsesc acolo. N-ar căuta nici 5 minute pe net un produs mai bun – şi poate chiar mai ieftin. Găsiţi o grămadă de biciclete bune pe internet, gen okazii.ro, mercador.ro, publi24.ro etc – o să postez curând un text despre cumpărarea bicicletelor second hand. Asta doar ca exemplu de produse de calitate, mai ieftine decât unele noi şi proaste).
3. În momentul în care vijelia prea puternică a dat peste cap umbrela oamenilor (la propriu), adică a distrus-o, oamenii au aruncat umbrela pur şi simplu în drum. Am în minte imaginea momentului. Puteţi să vă imaginaţi şi voi. Fie au ţinut bine de mâner şi umbrela le-a fost distrusă în mână – s-au uitat la ea şi văzând dezastrul, au aruncat-o ÎN DRUM, fie vântul puternic le-a zburat-o din mână, iar proprietarii uitându-se aşa dezamăgiţi şi înfriguraţi după ea, au abandonat-o în mijlocul drumului, acolo unde a dus-o vijelia. PERFECT! Ceea ce înseamnă că mulţi oameni încă nu au bunul simţ de a-şi asuma responsabilitate pentru gunoaiele produse (“las’ că vine cineva şi mătură în urma mea” PORCULE!).
4. Coşurile de gunoi de pe străzile din Bucureşti nu permit aruncarea umbrelelor distruse de vijelie care au mâner lung. Poate administraţia locală ar trebui să prevadă “coşuri speciale pentru vreme capricioasă”, mai încăpătoare :). Atât cei care au aruncat umbrela direct, cât şi cei care au aruncat-o după ce au încercat să o îndese în coş şi n-au reuşit, sunt vinovaţi. E gunoiul tău, e responsabilitatea ta! Descotoroseşte-te de el în mod responsabil, nu aruncându-l la nimereală, chiar dacă nu ai găsi coş de gunoi imediat în jurul tău. Dar… pe aceşti oameni îi doare mâna se pare să care o umbrelă ruptă până la un coş de gunoi suficient de mare. E de înţeles – umbrelele sunt totuşi foarte foarte grele, şi “dacă nu mă mai apără de ploaie, la ce s-o mai car cu mine?” PERFECT!
5. Oamenii folosesc la greu umbrele. Deşi cei mai mulţi merg doar câteva minute prin ploaie (până la metrou, până la maşina personală, până în staţia de autobuz, de la metrou/autobuz/parcare la serviciu/scoală etc). Eu unul n-am folosit aproape niciodată umbrelă pentru mine, decât pentru alte persoane. Prefer o geacă, o şapcă în cap, sau chiar pelerină de ploaie (cum se poartă de exemplu în unele ţări europene din Vest), dar nu contează asta. Ideea e că oamenii sunt ZGRIBULIŢI DE FRIG ŞI PLOAIE. Mă uit în jurul meu când merg pe stradă şi toţi stau zgribuliţi sub umbrele, să nu cumva să îi atingă vreo picătură de ploaie. CÂND A AJUNS PLOAIA CEVA ATÂT DE RĂU? Păi e simplu: în momentul în care omul a început să caute din ce în ce mai mult confort fizic. Până şi la ştirile meteo ni se spune “vremea va fi frumoasă” (când o să fie soare şi senin) şi “vremea va fi foarte urâtă…” (când plouă). FOAMEA DE CONFORT, BUNĂSTARE FIZICĂ, “BELFĂRAIE” şi “BOIERIE”, VIAŢA ÎN CÂT MAI MULT PUF ne-a distrus încet încet abilitatea de a ne putea bucura de o ploaie, sau măcar de a merge liniştiţi prin ploaie – fenomen perfect natural, fără să fim mohorâţi, trişti, amărâţi, afectaţi psihic, ZGRIBULIŢI, ÎMBOLNĂVIŢI – de la o ploicică. Cu cât ne obişnuim mai mult să trăim în confortul lumii moderne, cu atât vom avea mai puţine şanse de supravieţuire într-o situaţie critică, când vom fi BRUSC şi pe NEAŞTEPTATE scoşi din mediul “pufos şi călduros” în care ne-am obişnuit să trăim, şi vom fi aruncaţi BRUSC ŞI PE NEAŞTEPTATE în LUMEA REALĂ, să ne descurcăm, să supravieţuim… care cum putem. Doamne fereşte, dar…nu se ştie niciodată. Iar noi trăim acum vremuri foarte foarte tulburi. Reiau deci sfatul postat de nenumărate ori pe thinkagain.ro: Încercaţi să vă produceţi singuri ENERGIE şi HRANĂ!
6. Oamenii n-au înţeles încă faptul că înfruntarea “elementelor naturii” este cea mai bună metodă prin care te aperi de boli, nu umbrela, nu pastile! Ci propriul sistem de apărare al corpului, care este lăsat să se obişnuiască şi să se lupte de unul singur cu acele condiţii naturale mai “nefavorabile”. Aşa te menţii sănătos. Din păcate, copiii noştri nu sunt lăsaţi de părinţi să-şi dezvolte sistemul imunitar, şi sunt înfofoliţi în mii de cojoace, pitiţi de picăturile de ploaie în maşinile personale şi sub umbrele, geci, pelerine, sau chiar ţinuţi în casă – “astăzi nu ieşi afară, că plouă” PERFECT!
P.s.: La protestul împotriva criminalului Băsescu de la Cotroceni (din jurul palatului Cotroceni, vara 2012) am văzut într-una din zile o femeie în vârstă care în loc de baston folosea pentru deplasare un mâner de la o fostă umbrelă (cre’ că am poza salvată pe undeva). Deci mai sunt oameni dispuşi pe lumea asta să recicleze (în beneficiul mediului) (sau forţaţi – în beneficiul propriului buzunar) şi mai sunt oameni dispuşi pe lumea astă să iasă în stradă pentru normalitate şi dreptate, chiar dacă au probleme locomotorii şi au o vârstă înaintată, şi chiar dacă fac asta în timp ce alte milioane de români stau pur şi simplu nepăsători la ce se întâmplă în jurul nostru…
Atât.
Citiţi şi
Emilian, 3 oct 2013, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman.
Doresc din tot sufletul ca basescu, iliescu, constantinescu, jidutu de petre roman si toti fostii si actualul premier ai Romaniei, precum toti hotii politruci,si cei care au distrus o tara si un popor sa ajunga precum cainii fara stapan…( care spre fericirea noastra a celor multi, in curand se va intampla) Si atunci, noi toti sa procedam cu ei asa cum ei acum procedeaza cu cainii fara stapan…
Doamne ajuta !!! Asa sa fie!!!!
Ce dezastru
Oamenii sunt cele mai sinistre si nesimtite fiinte de pe pamant si posibil din tot universul. Biserica catolica a ars pe rug destui care spuneau ca exista viata in univers. Acum ca NASA s-a inchis, datorita faptului ca ori nu le mai ajung banii sau resurse naturale, pot folosi banii in sanatate, dar ma indoiesc.
Pingback: Barometru al evolutiei poporului roman – criterii simple de analiza a societatii romanesti. Sfaturi – comportament in societate (edu81) | CE-I CU NOI? – un blog educativ despre comportamentul uman
Ai perfecta dreptate Emil, in tot ce ai scris. Oamenii necaliti sunt oameni bolnavi. Uite de exemplu comentariile de deasupra. Nu exista nimic pe lumea asta romaneasca, sa nu apara si nume de puliticieni la o insemnare despre umbrele si clima. Ce are ponta cu cosurile de gunoi? Dar NASA cu bicicletele second hand? Mai apare si biserica pe deasupra. Oameni debusolati (incaltati, desigur) :))