Cum ar trebui sa ne comportam in relatia cu politicienii corupti. Dilema prizononierului – aplicabila in contextul actual din Romania. Revendicari popor – clasa politica (pol172)

Cum ar trebui sa ne comportam in relatia cu politicienii corupti. Dilema prizononierului - aplicabila in contextul actual din Romania. Revendicari popor - clasa politica proiect rosia montanaRedau această “prezentare” pentru a înţelege mai bine cum ar trebui să ne comportăm în relaţia cu politicienii noştri corupţi, de exemplu în cazul proiectului Roşia Montană.

Textul următor a fost preluat din materialul Cronica unui protest anunţat doar pe Facebook, scris de Silviu Pricope (sursa si materialul integral AICI)

Dilema prizonierului – explicată (în contextul protestelor Salvaţi Roşia Montană, septembrie 2013) Detalii în continuare:

De obicei, chiar dacă nu pare, relația politician – popor este una de negociere de tipul dilemei prizonierului. Voi prezenta schematic această teorie în continuare. Dilema prizonierului provine din teoria jocurilor (o teorie matematică fundamentată în anii ’60) și are mai multe variante. Într-una dintre acestea este vorba de doi prizonieri A și B care tocmai au fost arestați fiind suspectați de spargere. Autoritățile judiciare au suficiente probe pentru a-i găsi pe cei doi vinovați de infracțiunea minoră de intrare prin efracție, dar nu au suficiente probe pentru dovedi infracțiunile mai grave de spargere și vătămare corporală. După arestare cei doi sunt imediat separați și li se prezintă fiecăruia următoarele posibilități: recunosc că se fac amândoi vinovați de respectiva infracțiune gravă sau păstrează tăcerea. Consecințele alegerii lor depind de ceea ce va face și celălalt prizonier. Dacă ambii aleg să păstreze tăcerea (să nu trădeze) nu pot fi acuzați decât de infracțiunea minoră și primesc fiecare 1 an de închisoare. Dacă ambii aleg să recunoască fapta gravă (să trădeze pe celălalt), ambii primesc 5 ani de închisoare. Dacă unul din ei alege să păstreze tăcerea (să nu trădeze), iar celălalt să recunoască fapta (să trădeze), atunci cel care a trădat (“a colaborat cu procurorii“) este eliberat, iar celălalt primește 20 ani de închisoare. Încercați să vă puneți în situația unuia dintre prizonieri care are de luat o astfel de decizie. Cum este cel mai rațional să procedați astfel încât să minimizați anii de închisoare pe care urmează să-i ispășiți? Evident, v-ar conveni ca dvs. să trădați, iar celălalt să păstreze tăcerea, caz în care ați fi eliberat, celălalt urmând să facă 20 ani de închisoare. Dar oare nu la fel gândește și celălalt prizonier? Pe de altă parte ideal ar fi ca ambii să coopereze, dar prizonierii nu au cum să facă acest lucru, deoarece nu pot comunica între ei. Răspunsul nu este ușor de dat, pentru că aceasta este o dilemă. Nu insist foarte mult, dar concluzia este că dacă ambii prizonieri vor alege exclusiv rațional, ei nu au nici un interes să coopereze, varianta trădării fiind cea mai avantajoasă pentru fiecare atunci când nu se știe ce va alege celălalt. Concluzia tristă este faptul că ambii primesc 5 ani de închisoare.

Cum ar trebui sa ne comportam in relatia cu politicienii corupti. Dilema prizononierului - aplicabila in contextul actual din Romania. Revendicari popor - clasa politica proiect rosia montana

Dilema prizonierului are câteva variante, iar strategiile de a juca acest joc diferă enorm în funcție de numărul de repetiții consecutive ale acestui joc. În cazul situației singulare (cazul de mai sus al celor doi prizonieri) am văzut că varianta trădării este varianta optimă pentru fiecare și aceasta dintr-un motiv foarte simplu: decizia fiecărui prizonier nu poate afecta decizia celuilalt și independent de decizia luată de celălalt se plasează într-o poziție mai bună dacă trădează. Cazul acestui joc desfășurat de un număr finit de ori (să spunem 5 ori) nu diferă de cazul jocului singular, lucru care se poate demonstra prin inducție. Cu toate acestea situația se schimbă radical atunci când avem de-a face cu repetarea acestui joc de o infintate de ori. Acest lucru îl facem practic mereu în relațiile noastre cu semenii în situațiile când alegem să colaborăm sau să “trădăm“. Practic jucăm zi de zi acest joc în cele mai diverse situații și ajungem să întrezărim faptul că putem influența comportamentul celuilalt prin propriul nostru comportament. Dar să nu anticipăm. Jocul dilemei prizonierului jucat de o infinitate de ori merită analizat în amănunt, deoarece are aplicabilitate și în relația noastră cu politicienii. (Nu ne dăm seama, dar noi jucăm acest joc cu ei de fiecare dată când suntem chemați să ne exprimăm opțiunea prin intermediul sufragiului popular).

În 1981, Robert Axelrod, un eminent specialist în Teoria Jocurilor, a pus comunității științifice o întrebare în revista Science. Se știa din analiza teoretică că strategia de cooperare în prima fază a jocului este varianta optimă. Dar oare strategia noastră ar trebui să fie mereu de cooperare? Evident nu! Pentru că astfel se ajunge fără doar și poate la exploatare. Și atunci, întreba Axelrod, care este cea mai bună strategie de aplicat? Pentru aceasta a organizat un concurs de algoritmi software în care, fiecare asemenea algoritm era confruntat cu fiecare din celelalte propuse. Rezultatul a fost evaluat în funcție de câștigul rezultat din confruntarea fiecărei strategii cu toate strategiile adversarilor. În final, s-a descoperit că cea mai bună strategie a fost cea care a avut algoritmul cel mai simplu posibil, programul FORTRAN aferent având doar 4 linii de cod. Această strategie a fost denumită dinte pentru dinte și a fost elaborată de Anatol Rapoport. El a acumulat cele mai multe puncte din toate rundele desfășurate împotriva celorlalte strategii posibile. În esență strategia dinte pentru dinte este foarte-foarte simplă: cel care o aplică cooperează întotdeauna la început (în prima rundă), iar în rundele următoare procedează la fel cum a procedat adversarul său la runda anterioară. Este evident că de vreme ce jucătorul care aplică această strategie cooperează în prima rundă el nu poate fi niciodată mai bun decât adversarul său. Maximul pe care îl poate realiza această strategie este ca jucătorul să obțină la fel de mult ca și adversarul. Și totuși, dacă nu-și învinge niciodată adversarul cum de reușește această strategie să genereze cele mai multe câștiguri totale? Iar răspunsul este foarte simplu: ea îi face pe adversari să coopereze! Pentru a explica asta asta se impune o analiză psihologică a eficienței strategiei dinte pentru dinte.

1)      Este o strategie din care lipsește invidia. Jucătorul care aplică această strategie nu este invidios. Nu-i pasă că nu-l poate învinge niciodată pe adversar. Această strategie nu poate da niciodată un rezultat mai bun decât strategiile care i se opun, oricare ar fi acestea. Ea este menită să sporească la maximum câștigul propriu pe termen lung.

2)      Este o strategie agreabilă. Cel care care aplică strategia cooperează întotdeauna la început și nu trădează niciodată primul, ci doar ca o consecință a opțiunii anterioare a adversarului. În relațiile pe care le avem cu oamenii este foarte greu din punct de vedere psihologic să ne revenim după trădările inițiale, iar comportamentul combativ-agresiv deteriorează relațiile.

3)      Este o strategie bazată pe tenacitate. O strategie de cooperare permanentă ar putea fi exploatată de adversar (cum se întâmplă adesea în relațiile dintre oameni). Jucătorul care aplică strategia dinte pentru dinte se poate simți provocat – el va trăda dacă adversarul îl provoacă la luptă. Acest jucător răspunde la trădare cu trădare, ceea ce constituie o caracteristică importantă a acesteia. Procedând astfel, el transmite adversarului mesajul că nu poate profita de el. S-a observat în studiile efectuate că jucătorii care aplică această strategie îi îndepărtează pe cei cu atitudine agresivă, reducând la minimum interacțiunile necooperante.

4)      Este o strategie a iertării. Am văzut anterior că jucătorul care aplică această strategie este tenace, el răspunzând trădării cu trădare. Dar în același timp el este la fel de tenace pentru că răspunde cooperării cu cooperare, ceea ce conduce la iertare. În cele mai multe cazuri, oamenilor le vine greu să-și revină după trădări, angrenându-se într-o spirală nebunească centrată pe agresiune. Mai mult de atât, această strategie ne asigură că reacțiile la agresiunea declanșată nu depășesc niciodată amploarea acesteia.

5)      Este o strategie a lipsei de abilitate. Este chiar ironic că tocmai lipsa de abilitate de acestei strategii o face atât de eficientă pe termen lung. Și asta pentru că adversarii își dau seama imediat de comportamentul celui care o aplică și asta are importante consecințe psihologice. Când oamenii nu știu la ce să se aștepte, există șanse mari ca ei să adopte un comportament defensiv-agresiv, iar când incertitudinea atinge cote înalte, oamenii se așteaptă pur și simplu la ce e mai rău din partea celorlalți, asta sporind agresivitatea.

Acestea fiind spuse, lăsăm teoria la o parte și revenim la protestele noastre și la relația pe care o avem cu politicienii noștri. Ținând cont de cele spuse anterior în teorie, nu putem să nu remarcăm comportamentul absolut rațional (chiar dacă aplicat inconștient) al electoratului din România. În 1990 a adoptat “cooperarea“ cu noile autorități, pentru că nu-i cunoștea. Nu aveau de unde să știe că sunt aceleași hahalere din epoca ceaușistă. În 1992, românii au “cooperat“ din nou, dar asta doar pentru că s-a spart Frontul Salvării Naționale, iar politicienii care dețineau puterea au adoptat mimetismul ca modalitate de ascundere (s-au dat drept altcineva) în alte partide. Din 1996 începe să funcționeze (“inconștient“) strategia dinte pentru dinte, fiecare ciclu legislativ aducând la putere pe “ceilalți“, anteriorii fiind sancționați conform strategiei. Politicienii au înțeles primii acest joc și mai ales necesitatea lui și de aceea pentru a rămâne în sferele puterii au adoptat fie mimetismul, fie migrația politică, fie limbajul dublu. Dar întotdeauna la vot poporul a acționat consecvent PEDEPSINDU-I pe cei anteriori sau pe cei percepuți de ei ca fiind exponenții celor care le-au lezat interesele. La ora actuală, neîncrederea sporită în TOATĂ clasa politică este efectul înțelegerii din partea a cât mai multor oameni, a faptului că lupta politică nu este în fond o luptă, ci doar un “blat“ ordinar între șacali.

Acestea fiind spuse, este evident că această clasă politică nu are nici cel mai mic capital de încredere în rândul poporului. Și atunci, nu este normal ca acesta să se opună la orice? Ironia face ca și un proiect avantajos să poată fi respins acționând astfel, dar la ce să te aștepți din partea politicienilor. Prefer să suflu și în iaurt, și să fiu consecvent strategiei mele care măcar are avantajul că “poate dresa politicienii“ spunându-le pur și simplu că înainte de a face o solicitare poporului, trebuie mai întâi să ofere și ei ceva. Noi am tot “cooperat“ până acum. Este și rândul lor să facă concesii, dacă au nevoie de noi. Doar astfel le putem transmite că nu pot profita de noi la nesfârșit. A le accepta argumentele acum – chiar dacă ar fi perfect valide (ceea ce oricum nu este cazul!) – nu ar face decât să le dea semnalul că fraiereala poate să continue.

Adăugând la acest argument simplu și celelalte motive evidente care stau la baza protestului împotriva proiectului Roșia Montană, nu putem decât să ne opunem din răsputeri acestui proiect odios. Dintre aceste motive evidente nu aș aminti aici decât: raportul Academiei Române care a demonstrat negru pe alb că exploatarea pe bază de cianuri de la Roșia Montană conduce la pierderi incalculabile pe termen lung țării și faptul că zăcământul de acolo conține alături de aur și argint o multitudine de alte metale grele – foarte valoroase – și care pur și simplu sunt ignorate atunci când vine vorba de “împărțeală“. De asemenea, atâta vreme cât vom avea în minte că ne opunem unei coaliții formate dintr-o corporație, o clasă politică coruptă și o mass-medie aservită acestora nu avem altă opțiune în afara protestului.

Silviu Pricope, http://www.silviupricope.wordpress.com

Acest text a fost preluat din materialul Cronica unui protest anunţat doar pe Facebook, scris de Silviu pricope (sursa si materialul integral AICI)

Emilian, 27 sept 2013, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman.

Advertisements

5 responses to “Cum ar trebui sa ne comportam in relatia cu politicienii corupti. Dilema prizononierului – aplicabila in contextul actual din Romania. Revendicari popor – clasa politica (pol172)

  1. Ce facem cu cei care trec de o anumita virsta (de ex. pensionari) care sint obisnuiti cu saracia, sint manipulati prin intermediul tv-ului, si astfel devin ingnoranti la ceea ce le se intimpla si egoisti. Dau exemplu de oameni distrusi mintal:
    La ultimul miting Rosia Montana la care am participat, linga parc Alexandru cel Bun, patru posibil pensionari (erau batrini), se uitau la noi demonstrantii ca rima la bariera. De parca am venit si i-am deranjat din plimbarea obosita si monotona de zi cu zi.
    Unul din ei i-a raspuns singurului care s-a trezit din bulversare: ,,Ca da-i in p..a mea.”
    Altul, ce nu facea parte din grupul nu tocmai vesel, ci doar de oameni obositi la cap, l-a intrebat pe cel cu portavoce ceva si a aratat di degete daca se da ceva pe acolo (probabil bani). Pe respectivul il consider un nesimtit si printre cei mai manipulati oameni din lume, invatat probabil numai cu promisiuni si gratuitati. Alt bou de om, vizavi de statia Bicaz gesticula cu bratele, zimbea timp, si isi misca mina stinga inainte atitindu-si bisonul spre demonstranti, care se aflau la aproximativ 20 metri. Probabil reminiscente de tortionar din pirnaia comunista unde a fost. Deci concluzia este urmatoarea: multi dintre pensionari sau oameni dupa anumita virsta nu dau doi lei despre ceea ce li e intimpla, si lor si astfel prin neinplicarea lor in viata sociala nu dau importanta nici ceea ce se intimpla cu copii sau nepotii lor. Oricum oamenii orasului Iasi raman printre cei mai obositi mintal si fizic (nu prea vezi oameni dupa 30 ani alergind pe afara la orice ora din zi sau noapte facind astfel cardio). Doar daca se grabesc spre vreun mijloc de transport, lucru ce nu poate fi considerat cardio, nefiind un efort sustinut de putin 20 minute. :)

    • da, pai…categoria pensionarilor este cam cea mai afectata cred de procesul premeditat de distrugere mentala – pentru ca sunt printre cei mai saraci, cei mai rupti de tehnologia moderna (se informeaza doar de la TV – manipulare si din ziare – alta manipulare) si pentru ca nu mai au niciun fel de asteptari sau pretentii de la viata, mergand pe principiul “mi-am trait viata”. Intr-adevar, devin egoisti, dar…cat e vina lor si cat e vina procesului de distrugere mentala premeditata? Ei habar n-au ce se intampla, habar n/au de ce sunt saraci, nu inteleg care sunt vinovatii, nu inteleg de ce ies oamenii in strada si deci…stau pe margine si privesc nedumeriti… Multi pensionari pur si simplu asteapta sa moara, ei nu mai au viata, nu mai contribuie activ la societate. Pur si simplu isi traiesc ultimii ani fara rost, asteptand sa moara. Este trist si urat, dar…aici am fost adusi ca popor. Tine în sepecial de cei tineri, cu acces la informatia adevarata sa mai schimbe ceva şi chiar sa mai trezeasca din cei batrani si adormiti (nu toti sunt insa asa). Oh well.

  2. ,,dar…cat e vina lor si cat e vina procesului de distrugere mentala premeditata?,,
    Daca le spune cineva sa sara in fantina o fac ?
    Deci vina in mare parte e a lor si a copiilor si nepotilor ce nu ii scot din starea asta.
    Pun pariu ca peste 10-20 de ani vor povesti la nepoti ca ei au iesit la mitinguri (asta daca creste nivelul de trai pina atunci) sau daca nu vor spune ca nu s-a rezolvat ceva ca toate au fost politizate. Multi poate nu stiu ca la consfatuirea internationala psd se intituleaza Partidul Socialist Democrat. Pentru manipularea oamenilor, reiesind din titlu (partid jumate socialist si jumate democrat) pentru a impaca capra si varza.

  3. Pingback: De ce sunt impotriva proiectului minier cu cianuri de la Rosia Montana RMGC. Motive contra anti exploatarii miniere in Muntii Apuseni. Ecologie patrimoniu economie locuri de munca poluare turism etc (pol174) | CE-I CU NOI? – un blog educativ despre comp

Spune-ți părerea aici:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s