Cine a mai urmărit acest blog a observat că sunt un fel de ecologist care militează pentru bun simţ faţă de mediu, dezvoltare sustenabilă reală, mers pe bicicletă, reciclare, viaţă sănătoasă etc etc etc. În mod obişnuit (nu normal!), cei care susţin lucrurile astea, susţin de regulă şi iniţiative precum Let-s do it Romania – zi de curăţenie (“ecologizare”) naţională. Ei bine, eu pentru că sunt mai pragmatic, mai practic, mai corect, pentru că îmi place să lucrez pe cauze, nu pe efecte, şi pentru că nu sunt adeptul risipirii de bani, materiale, energie şi forţă de muncă, MĂ OPUN campaniei Let’s do it Romania, care anul ăsta va fi pe 28 septembrie, campanie în care sute de mii de voluntari din România sunt chemaţi să cureţe gunoaiele în urma altor români, în urma românilor de rea credinţă (unii nesimţiti, alţii corupţi şi incompetenţi). Detalii în continuare:
Campania Let-s do it ! există la nivel mondial de nu ştiu câţi ani. Pe scurt – nişte ONGuri coalizează FONDURI, ENERGIE, FORŢĂ DE MUNCĂ (inclusiv MUUULŢI VOLUNTARI) ca să plece pe plaiurile mioritice ale propriei ţări şi să CUREŢE/ADUNE GUNOAIELE strânse prin ape, malurile râurilor şi lacurilor, pe câmpuri, prin păduri, pe dealuri şi pe munţi.
Acu vreo 2 ani am participat şi eu la campania Let-s do it Romania, deci în principiu ştiu despre ce e vorba.
Anul acesta, campania are loc pe 28 septembrie 2013. Detalii găsiţi pe site-ul: http://www.letsdoitromania.ro
De ce nu susţin această iniţiativă, campanie, “mişcare”, care la prima vedere este una “de bine”?
Pe scurt, PENTRU CĂ REPREZINTĂ O RISIPĂ (DE BANI, DE RESURSE, DE ENERGIE, DE TIMP ŞI DE FORŢĂ UMANĂ), PENTRU CĂ LUCREAZĂ PE EFECTE, NU PE CAUZE ŞI PENTRU CĂ NU REZOLVĂ ABSOLUT DELOC PROBLEMA GUNOAIELOR DIN ROMÂNIA.
Sigur, veţi spune că nici măcar nu îşi propune să rezolve problema gunoaielor şi că “fac şi ei cât pot”. Sigur, pentru mediul înconjurător, este avantajos să scape de tone de deşeuri pe care voluntarii le adună. Iar o mare cantitate dintre ele ajung să fie şi reciclate (de exemplu PET-urile găsite în natură). Da, din punct de vedere STRICT al mediului, DUPĂ campaniile Let-s do it, există un beneficiu clar: mai puţine gunoaie în natură. DAR ESTE TOTAL NEPRODUCTIV ŞI INSUFICIENT. CU ATÂTEA RESURSE (bani, materiale, energie, oameni) investite în chestia asta SE POT FACE LUCRURI MULT MAI BUNE şi MAI EFICIENTE. Mişcarea Let-s do it atrage anual vreo 200.000-400.000 de voluntari şi nu ştiu câţi bani pentru organizare şi “petrecerea de după” în cinstea organizatorilor.
Păi eu cu banii ăia şi cu voluntarii ăia aş fi făcut cu totul altceva pentru “problema gunoaielor”. De ce mişcarea se opreşte la a face puţină curăţenie şi la tragerea unui semnal de alarmă (conştientizarea publicului larg)? E total insuficient şi ineficient! De ce nu îşi propune să rezolve problema gunoaielor? (cu atâtea resurse atrase, CHIAR AR PUTEA!) În schimb, ei lucrează pe efecte (deşeuri aruncate în natură) şi pe conştientizare. Credeţi că vreun nesimţit care aruncă gunoaie în pădure, după ce a văzut voluntari curăţând în urma lor, se va simţi brusc şi nu va mai face la fel data viitoare? Să fim serioşi! Problema gunoaielor persistă fără probleme, la aceleaşi cote, indiferent de câte campanii Let-s do it s-au făcut în ultimul deceniu. PENTRU CĂ NU SE LUCREAZĂ PE CAUZE!!!
Până să menţionez ce-aş face eu cu toate resursele investite pentru a rezolva problema mediului, vreau să mai menţionez o chestie: e corect ca nişte sute de mii de români să îşi rupă din timpul lor liber, din energia lor şi entuziasmul lor, ca să iasă pe teren SĂ CUREŢE ÎN URMA UNOR PORCI NESIMŢITI? Şi în urma unor PRIMARI şi GUVERNANŢI CORUPŢI şi INCOMPETENŢI (că de fapt asta este problema) ? E corect? E moral? NU E DELOC! “Ştiţi, avem mulţi nesimţiţi în ţara asta care aruncă gunoaie la nimereală şi avem primari şi guvernanţi corupţi şi incompetenţi care nu gestionează problema deşeurilor calumea, pentru că se ocupă de altceva – de FURAT. Haideţi, vă rog, oamenii “de bine”, “ecologiştii”, veniţi să curăţăm în urma lor! Nu o să se rezolve nimic pe termen lung, la anul problema va fi exact la fel, sau mai gravă, dar HAIDEŢI! Veniţi cu noi! Participaţi la iniţiativa noastră! Fiţi ECO! Vă promitem că vă trimitem pe mail poze de la petrecerea de după, la care nu veţi participa!” E corect?! NU E CORECT DE LOC! ESTE NEPRODUCTIV! ESTE O RISIPĂ IMENSĂ! ESTE O MIMARE A “ÎNDEPLINIRII RESPONSABILITĂŢII FAŢĂ DE MEDIU”.
Acum, înainte de a explica ce aş face eu, trebuie explicate premisele de la care plec, cu care dacă nu sunteţi de acord, bineînţeles că nu veţi fi de acord nici cu propunerile mele:
1. În campania Let’s do it se investesc mulţi bani (nu ştiu exact cât şi nici nu mă interesează, pentru că ce propun eu ar costa la fel de mult, sau chiar mai puţin), se investesc TIMP, MATERIALE şi ENERGIE UMANĂ (VOLUNTARI – MULŢI VOLUNTARI).
2. Campania Let’s do it lucrează pe REDUCEREA EFECTELOR (“hei, uite nişte multe gunoaie, hai să strângem din ele!”) şi pe INFORMARE-CONŞTIENTIZARE, pe de o parte a voluntarilor implicaţi (care oricum erau destul de conştientizaţi din moment ce s-au oferit să participe la chestia asta) şi pe de altă parte, a publicului larg – campania este mediatizată în mediul online iar televiziunile cu siguranţă vor transmite cel puţin câte o ştire mică. Astfel, mulţi oameni vor afla că nişte voluntari au adunat gunoaie. Dar… asta îi va face să îşi schimbe comportamentul nociv? Absolut deloc! Poate doar pe vreo 2 – 3. Restul, vor continua să arunce gunoaie fără probleme. Acţiunea Let-s do it este TOTAL INSUFICIENTĂ PENTRU PROBLEMA GUNOAIELOR DIN ROMÂNIA, deşi ar putea să fie mult mai pragmatică şi mai eficientă, lucrând pe CAUZE. Nu a zis nimeni că ar fi uşor! Dar e posibil!
3. Care este cauza problemei deşeurilor? Păi e foarte simplu! Este aceeaşi cauză a tuturor problemelor pe care România le are: POLITICIENI CORUPŢI, DE REA CREDINŢĂ şi INCOMPETENŢI. În persistarea problemei deşeurilor contribuie atât politicienii corupţi, de rea credinţă şi incompetenţi de la nivel central (GUVERN, PARLAMENT) cât şi cei din administraţiile locale şi judeţene (primari, consilieri locali, consilieri judeţeni). CAUZA DEŞEURILOR ÎN NATURĂ nu o reprezintă doar “nesimţiţii ăia care aruncă gunoaie la nimereală”, ci o reprezintă mai ales şi în primul rând FACTORUL POLITIC, care nu a creat sistemul prin care lucrurile să meargă aşa cum ar trebui, prin care oamenii civilizaţi să aibă UNDE să arunce gunoaiele în mod civilizat, şi prin care oamenii care aruncă gunoaie la nimereală intenţionat, deşi aveau infrastructură la îndemână, să fie pedepsiţi drastic imediat. În acest moment ar putea interveni 2 contra-argumente imbecile:
a. “Hai domne, că nu ai nicio şansă să schimbi clasa politică, degeaba încerci”
Răspuns: eşti un bou! (n-am mai rezistat)
b. “Nu sunt bani domne’, e nevoie de bani ca să rezolvi problema, să faci infrastructură etc”
Da, aşa este, e nevoie de bani. Dar lipsa banilor este o falsă problemă! De ce nu s-au atras fonduri UE de prin 2005 (preaderare) şi până acum? Nu sunt bani? Păi nu sunt pentru că SE FURĂ. Nu sunt pentru că sunt risipiţi pe tot felul de investiţii date cu dedicaţie. Nu sunt pentru că cei responsabili (autorităţile, politicienii) nu au fost în stare să atragă (în orice fel) fondurile necesare pentru dezvoltarea localităţilor şi României. Deaia nu sunt bani pentru lucrurile bune! Din cauza CORUPŢIEI, RELEI CREDINŢE şi INCOMPETENŢEI FACTORULUI POLITIC! Toate problemele îşi au originea în factorul politic! Cine nu poate înţelege asta (în România, unde este atât de clar!), este prea tânăr sau prea distrus mental (despre distrugerea mentală detalii AICI).
CE AŞ FACE EU CONCRET:
Menţiune: am un singur creier şi nu deţin adevărul absolut. Mai multe creiere de bună credinţă înseamnă idei şi soluţii mai bune.
Până atunci, eu propun ceva de genul următor:
1. Iniţiativa Let-s do it trebuie să îşi stabilească un scop clar: REZOLVAREA PROBLEMEI DEŞEURILOR (în lipsa unei rezolvări din partea politicului – cel responsabil să o rezolve, o rezolvăm noi, ONG-urile, dacă tot avem nişte fonduri şi mulţi voluntari)
2. Toată echipa organizatorică a iniţiativei Let-s do it să cheme toţi oamenii de bună credinţă din ţara asta interesaţi să rezolva problema deşeurilor. Toate ONGurile de mediu trebuie invitate să se unească pentru această cauză.
3. Toţi aceşti oameni trebuie să stea la discuţii (chiar şi câteva zile) şi trebuie să stabilească concret CUM poate fi rezolvată problema deşeurilor la nivel naţional -> propuneri concrete (cu colectare selectivă, câte containere, unde să fie amplasate, cum selectăm deşeurile din cosurile de gunoi de pe stradă, câte coşuri de gunoi sunt necesare în localităţi urbane, în localităţi rurale, în zone de picnic, în parcuri, pe munţi etc, cine trebuie să se ocupe de această problemă – care este forma de organizare juridică, ce LEGI sunt necesare a fi create sau modificate pentru ca lucrurile să meargă bine, cam ce fonduri sunt necesare şi de unde pot fi obţinute, cu termene de îndeplinire a diferitelor sarcini etc etc etc). În loc de timpul petrecut pentru organizarea mormanelor de gunoi, maşinilor de ridicat gunoiul, sacii de cules, hărţi cu diferite zone, planificarea zilei naţionale de curăţenie etc (adică ce se întâmplă în prezent), în loc de tot acest timp RISIPIT, mai bine s-ar aduna persoanele interesate şi ar DISCUTA împreună cu specialişti (ce termen hidos) din ţară şi străinătate şi ar CĂDEA DE COMUN ACORD în privinţa REZOLVĂRII PROBLEMEI DEŞEURILOR în România (soluţia diferă de la ţară la ţară!). Ar trebui, deci, să rezulte un PLAN NAŢIONAL DE REZOLVARE A PROBLEMEI DEŞEURILOR – un fel de lege care să spună ce şi cum ar trebui facut. O chestie BINE PUSĂ LA PUNCT, care dacă ar fi aplicată aşa cum trebuie, ar rezolva într-o anumită perioadă problema deşeurilor din România. Pe scurt, o SOLUŢIE. (poate fi pentru nivel central -Guvern, Parlament, doar pentru nivelul local sau pentru toate nivelele din administraţie)
4. După crearea acestei SOLUŢII (“UITE AŞA TREBUIE FĂCUTE LUCRURILE!”), Soluţia trebuie IMPUSĂ FACTORULUI POLITIC (la nivel central şi/sau local). Mai întâi prezentată frumos celor responsabili, cu pârghii politice şi administrative în mână, care pot implementa Soluţia. Soluţia trebuie prezentată alături de întrebarea “începând de când veţi implementa această soluţie?” (România nu mai are timp de pierdut. Avem Soluţia, o vrem implementată! PUNCT!). Dacă nu există răspuns, sau termenul oferit de politician pentru începerea implementării este mult prea îndepărtat, acel politician intră pe o Listă neagră. Dacă răspunsul este favorabil, politicianul respectiv va fi monitorizat în privinţa implementării soluţiei, conform termenelor pre-stabilite pentru “obiective de etapă” din cadrul Soluţiei. Dacă “obiectivele de etapă” nu sunt îndeplinite, adică politicianul ăla a minţit că va implementa, sau e incompetent în a implementa, intră pe lista neagră.
5. Listă neagră a politicienilor în domeniul deşeurilor – aceasta are ca scop identificarea clară a oamenilor politici care sunt vinovaţi de Problema deşeurilor, la nivel local şi naţional (care menţin la infinit Problema, pentru că sunt neinteresaţi să o rezolve, corupţi şi/sau incompetenţi). Echipa organizatorică va cerceta şi va identifica adresa de domiciliu a tuturor acestor politicieni şi va organiza PROTESTE la locuinţa şi/sau cabinetul de lucru al fiecăruia. ABIA AICI INTERVIN MASELE DE VOLUNTARI CHEMAŢI LA CURĂŢENIE. Doar că de data asta, nu vor veni la curăţenie de gunoaie, ci la “curăţenie” de politicieni corupţi – principala cauză a Problemei deşeurilor. Voluntarii vor fi organizaţi ca şi acum, pe localităţi. Numai că în loc să se deplaseze pe câmp, în pustietate sau prin pădure, în murdărie şi lucrând pe diminuarea unui EFECT, vor lucra pe CAUZĂ: se vor deplasa, civilizat şi paşnic până la locuinţa (sau cabinetul de lucru al) politicianului de pe Lista neagră din localitatea respectivă şi VOR PROTESTA LA EL ACASĂ, paşnic, dar cu scandări, cu tot ce trebuie. Acu…, imaginaţi-vă 1.000 / 10.000 / 20.000 de voluntari strigând în cor, sincer şi furioşi, la uşa politicianului corupt, de rea credinţă şi/sau incompetent: “APLICĂ SOLUŢIA, DACĂ NU, DEMISIA!”. Imaginaţi-vă chestia asta de două ori pe săptămână. Soluţia ar fi aplicată instant sau politicianul şi-ar da demisia în urma presiunilor voluntarilor şi ONG-urilor de mediu UNITE. Aceste PROTESTE – ca unică soluţie în faţa corupţiei, relei credinţe şi incompetenţei politicienilor – vor fi organizate în fiecare localitate şi zonă în care există o problemă a deşeurilor. În acest fel, eu zic că problema chiar ar avea şanse de rezolvare şi, în plus, România s-ar trezi din amorţeala şi somnul de veci în care a fost manipulată să trăiască. După rezolvarea acestei probleme punctuale (deşeurile), se poate trece, pe exact acelaşi tipar, la o altă problemă.
Dar asta este doar părerea mea…
Până atunci, Let-s do it! YUPIII !
Citiţi şi:
Emilian, 26 sept 2013, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman.
CE-I CU NOI? – un blog educativ despre comportamentul uman 
Un singur lucru vreau sa-ti spun: nu ti se pare ok LDIR, nu-i nimic! Apuca-te si fa tu ceva mai bun, mai constructiv, pune in practica ideile scrise aici. E asa usor sa stai pe scaun si sa scrii pe blog, mai greu e cand te apuci de treaba. Cu siguranta trebuie facute mai multe lucruri, initiaza ceva concret! O parere nu ajuta la nimic concret, sincer. Mai multe fapte si mai putine vorbe ar face minuni in tara asta.
Am explicat in text faptul ca pentru mediul inconjurator exista un beneficiu clar si chiar considerabil in urma campaniei voastre LDIR, deci nu am blamat intru totul campania si munca voastră. Însă pentru problema deseurilor pe termen scurt, mediu si lung, campania este total insuficienta si este o risipă de energie, timp, bani, resurse materiale şi resurse umane. Si asta nu pentru ca nu s-ar putea face mai multe, ci pentru ca abordarea echipei organizatorice este tintita pe DIMINUAREA EFECTELOR in loc de REZOLVAREA CAUZEI. Nu stau sa ne ciondanim in care cine FACE mai multe lucruri bune pe lumea asta. Am facut ceva bun si constructiv chiar si prin simplul fapt ca am lansat in public aceasta propunere, de rezolvare a problemei deseurilor prin intermediul campaniei LIDR. Acum, daca echipa organizatorică ar lua in considerare propunerile, si s-ar axa pe viitor pe cauze, ar fi foarte bine, şi iata ca “vorbele” mele n-ar fi degeaba. În rezolvarea oricărei probleme e nevoie mai intai de MULTE VORBE in perioada de planificare, pentru a intelege cauza si pentru a gasi metode de rezolvare. Deci eu n-as merge pe ideea de mai putine vorbe, mai multe fapte, ci – Mai multe vorbe şi apoi fapte. “O părere nu ajută la nimic concret, sincer” ? Interesant… parca ONG-urile, mai ales cele de mediu, erau deschis propunerilor şi opiniilor din afară. Oh well. Fiecare membru din organizarea LIDR concluzionează ce vrea în urma CITIRII INTEGRALE a textului meu – dacă să se enerveze pe mine că am îndrăznit să mă iau de minunata campanie LIDR, la care, ca o bestie ce sunt nu am pus umărul, şi despre care “doar am stat si am scris pe blog”, sau dacă alege să schimbe ceva în bine şi anume să facă în asa fel încat campania să lucreze pe CAUZE! (asta era ideea principală a textului care trebuie luată în considerare în primul rând – REZOLVAREA CAUZELOR, nu a efectelor, nu că stau eu pe blog şi scriu, şi voi munciţi prin pădure etc). Numai bine!