Recomand un material pentru cei care se gândesc să pornească ceva (o afacere, o idee) pe cont propriu, să iasă din eticheta de “angajat” şi să devină mult doritul “propriu şef”, să devină un liber-profesionist / un antreprenor.
12 lucruri pe care să le iei în considerare înainte de a deveni un antreprenor sau un liber-profesionist (de Ştefan Alexandrescu, sursa AICI- partea 1 şi AICI- partea 2)
Antreprenoriatul este o formă de a fi altfel decât majoritatea.
Care sunt premisele pentru a fi un bun antreprenor? Iată 12 dintre ele, după părerea mea. Acestea se aplică inclusiv pentru a fi un bun liber-profesionist:
1. Pregătirea. După părerea mea, înainte de a fi un bun antreprenor, care să îşi lase afacerea să meargă de la sine, trebuie să fii un bun liber-profesionist. Iar asta implică o pregătire economică sau comercială, o pregătire psihologică şi o pregătire de specialitate în aria în care urmează să activezi – trebuie să fii un specialist în ceea ce oferi, ca o condiţie minimă – dacă nu, chiar un expert, un maestru sau un lider. Asta e valabil pentru toată lumea. Detalii în continuare:
2. Motivaţia. Am vizionat Heart of Darkness: A Filmmaker’s Apocalypse, despre care se zice ca e cel mai bun making of facut vreodata – despre cum a turnat Francis Ford Coppola Apocalypse Now. La un moment dat, a fost intrebat de un membru al echipei de filmare daca s-a gandit vreodata sa renunte. El a raspuns: “Sa renunt? Cum sa renunt? Lucram pentru mine. Nu puteam sa-mi dau demisia de la mine. Pusesem tot ce aveam in proiectul asta”. Si raspunsul lui m-a incurajat. Intelegand prin ce a trecut regizorul ca sa il faca mi-a dat curajul sa continui pe drumul pe care l-am inceput: acela de a lucra pentru mine. De fapt, trebuie să înţelegi şi să accepţi foarte clar faptul că lucrezi pentru tine. Nu lucrezi pentru părinţi, nu lucrezi pentru iubit/ă sau soţ/ie, nu lucrezi ca să demonstrezi ceva, nu lucrezi pentru şef, nu lucrezi pentru colegi, nu lucrezi pentru clienţi, lucrezi pentru tine. Când eram la master, am început o discuţie cu nişte colegi cu privire la următoarea dilemă: „specialistul de HR într-o companie lucrează pentru angajaţii companiei sau pentru conducere?”. Răspunsul amânduror profesorilor a fost: „Când lucraţi într-o companie, lucraţi de fapt pentru voi.”. Ah, şi încă ceva! Dacă începi activitatea de liber-profesionist sau de antreprenori ca să „fii propriul tău şef”, să „scapi de şefi” sau să „dai cu tifla foştilor şefi”, am o veste pentru tine: de acum nu mai ai un singur şef, ci mai mulţi, deoarece fiecare client este şeful tău când îi oferi servicii/produse.
3. Mitul finalului. În orice proiect la care lucrezi ca angajat, ştii că ai nişte sarcini de care trebuie să te achiţi într-un sistem. Indiferent ce ar fi, după 8 sau 10 sau 12 ore de muncă, ai dreptul să te duci acasă. Ei bine, atunci când eşti liber-profesionist sau antreprenor, problemele nu rămân la lucru, ci le iei cu tine acasă şi îţi mănâncă tot timpul până le rezolvi, pentru că nu ai program de lucru. Atunci cand ai senzatia ca te apropii de final, exista dpdv psihologic ideea ca “mai ai putin” – pierzand, de fapt, din vedere, ca ai ajuns acolo cu alta mentalitate (cea de liber-profesionist, nu cea de angajat). Din momentul in care nu te mai gandesti ca “trebuie sa lucrez” ci ca “mai am putin”, apare “dar cat mai e?” si automat este cazul sa iei o pauza si sa te inarmezi cu rabdare si cu un efort dublu ca sa termini, pentru că dacă nu termini tu, n-o să termine în locul tău nimeni. Dacă ai spus macar o data in viata ta “eu mi-am facut treaba”, atunci e cazul să îţi reconsideri această atitudine înainte de a deveni liber-profesionist/antreprenor.
4. Luna trecută am avut viziunea de ansamblu asupra unui proiect la care am lucrat peste jumătate de an. Viziunea de ansamblu a ceea ce am realizat seamana cu ceea ce mi-am propus, in aparenta. Am trait o senzatie de linistire din claritate, si de nelinistire, din faptul ca nu am terminat. Atunci cand cred ca imi permit sa nu imi verific erorile, fac erori din cele mai jenante. În acelaşi timp, adesea, in perfectionismul meu, ma intreb daca ce corectez sunt greseli reale sau doar fac optimizari la un continut care deja este bun. Atunci cand propriile mele standarde nu mai sunt suficiente, imi ridic intrebarea daca sunt prea sus sau prea jos. E o intrebare buna, la care nu cunosc raspunsul din prima răspunsul. De ce? Pentru că sunt atent la feed-back-ul potenţialilor clienţi, al oamenilor care ar putea să cumpere: ce gândesc ei? ce aşteaptă ei? De ce ar cumpăra? De fiecare dată reuşesc să aflu dacă munca mea e de calitate, dar ţine de mine să aflu asta, nu să o ştiu. Eu ştiu despre valoarea intrinsecă a un produs/serviciu pe care îl ofer, dar întrebarea pe care mi-o pun este: clientul ştie, din modul în care îi prezint?
5. Povesteam despre claritatea care vine dintr-o viziune de ansamblu. In spatele cartilor pe care le-am lucrat (despre care scriam în articolul precedent) exista deja o structura si niste principii de formatare a textului. In spatele blogurilor, erau deja niste strategii. O planificare solida ma lasa sa creez atunci cand execut, cand implementez strategia. Realizarile mele importante nu au fost accidentale, asta e un lucru important de tinut minte pentru a ma responsabiliza pentru a obtine anumite teluri. Imi doresc de la mine sa devin mai puternic si mai increzator in capacitatea mea de a ma tine de planificarea pe care o fac pentru mine. A deveni liber-profesionist sau antreprenor nu este o întâmplare, e un lucru pe care ţi-l propui şi pe care îl obţii cu multă, multă muncă şi greşeli în spate. Cheia pentru a nu trăi în urgenţă e o bună planificare. Planificarea, dacă este făcută cu cap, nu ia atât de mult timp precum te-ai teme că ia. Oamenii care nu ştiu ce este planificare au senzaţia că e o pierdere de vreme. Cel mai adesea, cei care au această impresie au încă o mentalitate de angajaţi. Stabileşte unde eşti acum, stabileşte unde vrei să ajungi, porneşte de la coadă la cap ca să îţi stabileşti paşii şi acoperă aceşti paşi cu procese şi proceduri care să te apropie de obiectivul tău. Ai grijă ca să planifici doar jumătate din resurse, pentru a-ţi permite timp să te ocupi de situaţiile neprevăzute (adică cele la care tu nu te-ai gândit în etapa de planificare).
6. La un moment dat, pentru a deveni antreprenor, trebuie să alegi oamenii care vor lucra pentru tine. Nu fă greşeala de a face un wish-list cu toţi prietenii, colaboratorii şi amicii care simpatizează cu intenţiile tale profesionale. Iţi place sa ii pui pe oameni in roluri cu care nu au nicio treaba, doar pentru că ai nevoie să pui pe cineva în acele roluri? Pregăteşte-te să plăteşti scump pentru faptul că nu ai chef să găseşti pe cineva potrivit. Nu angajatii formeaza o firma, ci asociatii. Cine sunt asociatii? Eşti singur? Sunteţi mai mulţi? În orice caz, învaţă că nu oamenii stabilesc posturile, ci posturile stabilesc oamenii. Posturile se stabilesc de cineva care are o viziune strategica asupra intreprinderii, pe foaie. Cine este aceasta persoana, din grupul adunat de tine? Nu porneşti o afacere ca să fii în gaşcă cu Gigel, ci porneşti o afacere ca să faci mai mulţi bani decât ai câştiga lucrând ca angajat în aria ta.
7. Fie-ţi clar că tu trebuie să câştigi suficienţi bani din afacerea/activitatea pe care o desfăşori pentru a acoperi, în mod continuu, cel puţin următoarele trei aspecte:
– să dai înapoi/recuperezi banii pe care i-ai investit în demararea afacerii;
– să câştigi suficient încât să poţi să subzişti, eventual să trăieşti decent (adică să nu dormi în boscheţi şi să nu te îmbolnăveşti de stomac);
– să câştigi suficient pentru a susţine în continuare şi a dezvolta activitatea ta economică.
Dacă reuşeşti să faci asta, înseamnă că eşti pe break-even sau pe linia de plutire, nu înseamnă că ai succes. Succes înseamnă să ai o condiţie materială, emoţională şi de sănătate mai bună decât ai avea lucrând ca angajat.
Am avut o clientă care a părăsit entuziastă o poziţie la o multinaţională ca să pornească o activitatea creativă independentă. Nu i-a mers. A trebuit să se redomicilieze în oraşul părinţilor ei pentru că nu îşi mai putea permite să se descurce la Bucureşti. Nasol.
8. Nu te mai plânge şi nu mai critica, ci găseşte soluţii. Un furnizor de consultanţă ţi-a trimis o organigramă greşită? Fă o organigramă corectă sau spune-i furnizorului exact unde a greşit, foloseşte comunicarea! Dacă ceva nu merge bine, tu eşti responsabil, tu eşti de vină, în faţa legii şi în faţa clienţilor.
9. Uită noţiunea de „timp liber”. Atunci când eşti antreprenor şi lucrezi pe cont propriu, nu mai există pe parcursul unei zile „timp liber”. Oriunde te duci, te poţi aştepta să găseşti un potenţial client, sau un potenţial colaborator, căruia trebuie să ai grijă ce impresie îi creezi. Brandingul personal devine un must.
10. Credeai că angajatorii sunt răi, haini şi reci? Pregăteşte-te să afli cum vei deveni tu, atunci când vei observa cât îţi ia statul din ceea ce munceşti, pentru angajaţii tăi! Toate avantajele pe care ţi le doreai ca angajat vor deveni dezavantaje pentru tine ca angajator. Pregăteşte-te să schimbi locurile definitiv! În general, cultura românească pregăteşte studenţii pentru o activitate de angajat. Să devii angajator este ceva complet împotriva curentului, pentru care nu există prea multă pregătire în şcoală, decât dacă studiezi economie, drept, relaţii publice sau psihologie organizaţională.
11. Pune-ţi întrebarea: ce abilităţi ai să transmiţi altora prin cunoştinţele pe care ţi le-ai însuşit? Poţi fi, spre exemplu, un bun tehnician, dar dacă nu te pricepi să livrezi un discurs în faţa unei mulţimi, ai o problemă foarte mare de credibilitate. Ce abilităţi ai să-i conduci pe alţii de la punctul X (starea prezentă) către punctul Y (starea dorită)?
Gândeşte-te cât timp îţi ia să explici idea ta de afaceri cuiva care nu se pricepe. Dacă îţi ia două ore, eşti pe drumul greşit. Orice idee de afacere trebuie să răspundă la 4 categorii de întrebări:
a. Ce vinzi? Ce ştii despre ce vinzi? Ce ai mai făcut până acum în legătură cu asta?
b. Cui vinzi? Cine cumpără şi de ce?
c. Cum te diferenţiezi?
d. Pentru ce anume ai strictă nevoie de bani în demararea afacerii?
Dacă răspunsurile la aceste întrebări nu sunt clare, înseamnă că nu ai o idee de afaceri, ci o ceaţă în cap.
12. În legătură cu momentul saltului de la poziţia de angajat la aceea de antreprenor: daca tu nu esti dispus sa risti pierderea locului de munca pentru a porni o initiativa antreprenoriala, cum ai sa iti poti asuma riscul indatorarii faţă de bănci sau creditori cu rapoarte, explicatii si documente oficiale? Sau, dacă este vorba despre economiile tale, întreabă-te: îţi poţi asuma costul moral al eşecului în faţa părinţilor, prietenilor şi apropiaţilor? Dacă nu eşti dispus(ă) să îţi asumi riscuri calculate, nu te apuca de activităţi independente! Ca liber-profesionist sau antreprenor, mersul pe sârmă în timp ce jonglezi devine o a doua natură. Unele femei consideră asta aventuros la un bărbat până când încep să observe că ajung să mănânce cartofi şi fasole în loc de carne. Vrei o familie? Vrei un copil? Minunat! Partenerul/a de viaţă te susţine în a lucra pe cont propriu? Până când? Până unde? Cu ce preţ? Ştie în ce se implică? Ah, nu ai încă un/o partener de viaţă? Nu te grăbi, nici nu vei avea prea curând, pentru că vei fi căsătorit/ă cu munca mai ceva decât în poziţia de angajat/ă. Dacă discuţi despre echilibrul dintre viaţa personală şi cea profesională cu inteligenţă, mai bine resemnează-te şi pune-ţi visele de independenţă în cui.
În concluzie, pentru a rezuma:
1. Liber-profesionistul munceşte pentru bani. Antreprenorul face ca banii să muncească pentru el.
2. Eşti pregătit/ă din toate punctele de vedere pentru a fi liber-profesionist/antreprenor?
3. Ca să fii un liber-profesionist/antreprenor, trebuie să fii conştient/ă că munceşti pentru tine.
4. Eşti conştient/ă că trebuie să îţi finalizezi pe cont propriu ce începi?
5. Eşti suficient de atent/ă la feed-back-urile care contează ca să ştii cât preţuieşte ce oferi pentru client?
6. Cât de multă importanţă acorzi planificării?
7. Stabileşte cine va lucra pentru tine pornind de la posturile de care ai nevoie, nu de la lista de prieteni.
8. Câţi bani te aştepţi să câştigi din activitatea ta independentă?
9. Centrează-te pe soluţii, nu pe observarea problemelor!
10. Uită noţiunea de „timp liber”
11. Eşti pregătit/ă să devii angajator în loc de angajat?
12. Ce abilităţi de transmitere a cunoştinţelor şi de conducere a alotora ai, în aria în care eşti specialist/ă?
13. Ce riscuri îţi permiţi să îţi asumi în iniţiativa pe care o demarezi? Dar familia ta şi prietenii tăi?
Te invit să citeşti şi celelalte articole publicate în seria “antreprenoriat şi inovaţie” până acum (Agroturismul, fezabil în România? ; Dacă Dumnezeu ar fi vrut ca omul să zboare, atunci i-ar fi dat aripi ; Ce ar trebui să ştie un antreprenor/manager despre promovarea afacerii pe internet ; Creativitatea, motiv de mândrie naţională? ; Care sunt trăsăturile unui inventator de succes – studiu de caz, Mircea Tudor ; Premisele antreprenoriatului ; De ce costă atât de mult cărţile în România. Studiu de caz din experienţă proprie), pe care le găseşti la sfârşitul articolului originar, aici: Alte 6 lucruri pe care să le iei în considerare înainte de a deveni un antreprenor sau un liber-profesionist
Îţi mulţumesc! Happy Entrepreneurship! Ştefan Alexandrescu
(material preluat de AICI)
Emilian, 1 iulie 2013, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman.
CE-I CU NOI? – un blog educativ despre comportamentul uman 