Cum rezistam mental comportamentelor gresite pe care le avem? Cum facem sa ne schimbam in bine? Salata sanatoasa (edu57)

Cum rezistam mental comportamentelor gresite pe care le avem Cum facem sa ne schimbam in bine rezistenta la schimbare Salata sanatoasa legume fasole samburi seminte turmeric cancerIdeea acestui text mi-a venit în timp ce mâncam o salată de legume (fără carne!), cu multe seminţe şi sâmburi + turmeric (preventiv anti cancer) – sănătate curată (de curând am descoperit seminţele şi sâmburii în salate – ceva genial!) (nu este cea din poză). Şi-am ajuns în urma raţionamentului prezentat mai jos, la întrebarea… de ce este nebună lumea, de exemplu, după carne procesată toxică? De ce nu mănâncă toţi astfel de salate? Şi mi-am dat seama că mulţi nu deţin informaţia (ce alimente sunt OTRAVĂ şi ce alimente sunt SĂNĂTATE). Aceasta ar fi prima problemă. Dar apoi, vine a doua – mulţi degeaba află informaţiarefuză să o creadă SAU refuză să o conştientizeze ŞI mai ales refuză să o aplice. Mulţi o ignoră şi nu schimbă nimic în comportamenul lor greşit. Iar acest lucru nu se întâmplă doar în privinţa alimentaţiei, ci în toate domeniile ce ţin de viaţa umană.

Dacă luăm totuşi exemplul alimentaţiei nesănătoase, foarte mulţi ŞTIU în sinea lor că mănâncă gunoi, dar cu toate astea… continuă să o facă. Deşi nu şi-ar dori să mănânce atâta otravă zilnic, continuă să facă asta. De aici s-a născut întrebarea în capul meu “DE CE?” şi tot de aici s-a născut titlul şi subiectul acestui articol:  Cum rezistă mental aceşti oameni, care ştiu că fac un lucru rău (pentru ei/pentru cei din jur/pentru societate), dar, cu toate acestea, continuă să-l facă? Detalii în continuare:

În timp ce stateam eu aşa şi mâncam din farfuria plină cu salată sănătoasă, uitându-mă la ce mănânc şi gândindu-mă la toate porcăriile de alimente pe care le băgăm în noi zilnic şi care ne provoacă boli mai devreme sau mai târziu, îmi ziceam singur: “Hei, salata asta nu doar că e plină de chestii sănătoase, dar arată şi chiar foarte bine. Şi nu doar că arată bine, dar este şi foarte gustoasă. În plus, când m-am aşezat să o mănânc eram mort de foame. Acum, când am terminat-o, nu-mi mai este foame deloc. Deci nu doar că este foarte gustoasă, dar este şi săţioasă, adică ţine de foame. Şi nu doar că ţine de foame, dar a oferit corpului meu şi nutrienţii (proteinele, enzimele, vitaminele etc) de care are nevoie – daia nici nu-mi mai este foame. Şi nu doar că este sănătoasă, arătoasă, gustoasă, săţioasă, plină cu substanţe bune pentru corp, dar este şi ieftină – din ingrediente care se găsesc peste tot. Şi nu doar că este ieftină, dar este şi foarte ieftin (nu consumi gaz, curent electric), uşor şi rapid de preparat. Atunci… dacă salata asta e aşa şmecheră, de ce nu consumă toată lumea aşa ceva? De ce lumea continuă să mănânce gunoi?” În acest caz particular, mi-am concluzionat eu că este vorba cel puţin despre lipsă de informaţie – lipsa conştientizării alternativelor, ignoranţă privind alimentaţia şi  dependenţa de gustul alimentelor gunoi (“otravă modernă gustoasă” – găsiţi o scurtă LISTĂ AICI).

Dar haideţi să vedem care sunt modurile generale, aplicabile la tot soiul de exemple (nu doar alimentaţie), prin care oamenii se “protejează” mental de un posibil conflict interior pe care l-ar putea avea cu ei înşişi.

Lucrurile următoare au mare legătură cu fenomenul numit “disonanţă cognitivă” şi în principiu sunt strâns legate de acest text al meu, pe care dacă nu l-aţi citit încă, vi-l recomand:

Cea mai mare problema a omenirii si a poporului român: incapacitatea de a cauta, vedea si constientiza adevarul dur, realitatea inconjuratoare grava (edu35)

Ideea este că oamenii sunt foarte rezistenţi la schimbare. Acest lucru se explică biologic – creierul nostru biologic preferă să faci ceva ce-ai mai făcut deja, şi care a menţinut, cel puţin până în prezent, întregul nostru organism într-o stare favorabilă, într-o stare relativ bună. Iar creierul nostru biologic nu prea gândeşte pe termen lung. Dacă corpului îi dai un hamburger toxic, din cauza gustului, creierul biologic va zice IAMIII, dar pe termen lung asta înseamnă BOLI. Dacă nouă ne-a fost cât de cât bine până în prezent, ne va fi mai greu să ne schimbăm. De aceea adulţii îşi schimbă comportamentele sau stilul de viaţă atât de greu sau deloc – pentru că au în spatele lor mai mulţi ani în care “le-a fost bine”. “De ce să renunţe la această stare pentru un posibil risc de ceva mai rău?” (aşa ar gândi creierul biologic). Anyhow, o schimbare în comportamentul nostru presupune UN POTENŢIAL RISC DE A FI MAI RĂU organismului. Creierul biologic nu are de unde să ştie că schimbarea va aduce bine şi nu rău. De aceea este reticent. De aceea se manifestă la oameni rezistenţa la schimbare în atât de multe domenii ale vieţii noastre. Însă creierul nostru raţional – el ştie că dacă nu vei mai mânca, să zicem, otravă de hamburger, pe termen lung vei avea de câştigat. În sinea noastră noi ştim că renunţarea la hamburger şi înlocuirea lui cu ceva mai sănătos ar fi un lucru care ar face bine organismului nostru, doar că la început, creierul biologic ne blochează cu reticenţa lui la schimbare, făcându-ne să fim, cu tot cu partea biologică şi cu tot cu partea raţională a noastră… rezistenţi la schimbare.

Revenind la rezistenţa mentală a oamenilor, atunci când fac ceva ce ei ştiu că n-ar trebui să facă: există mai multe metode pe care oamenii le aplică pentru a evita un stres psihic ce ar putea să apară. Le vom lua pe rând:

1. Lipsa ciocnirii informaţiilor care se bat cap în cap. Aici omul nostru nu face nimic – singura greşeală a lui este că NU se întreabă dacă ceea ce face este bine sau rău şi că NU caută adevărul. Setea de cunoaştere este printre cele mai importante lucruri pe care un părinte trebuie să îl dezvolte la copilul său. Exmplu pentru lipsa ciocnirii informaţiilor contrare: dacă un om bea o tonă de cola pe zi, va bea până moare liniştit dacă nu trece prin faţa ochilor lui, sau dacă nu aude undeva, dacă nu citeşte, dacă nu află informaţia care să îi spună “COLA E OTRAVĂ!”. Foarte foarte foarte mulţi oameni se află în această situaţie. Şi nu este vorba doar despre alimentaţie! Este vorba despre o grămadă de lucruri, o grămadă de activităţi, o grămadă de comportamente. Dacă pur şi simplu informaţia “bună” nu ajunge la tine, vei continua fără niciun stres să faci acel lucru greşit la infinit. Pentru că nici măcar nu ai de unde să ştii că e greşit… Nimeni nu ţi-a spus sau n-ai avut ocazia (norocul) să afli (dar nici nu te-ai întrebat dacă e bine ce faci şi nici n-ai căutat! – ţine în principiu de educaţie). DE ACEEA INFORMAREA CORECTĂ a oamenilor, privind cât mai multe subiecte care le vizează direct bunăstarea, ESTE DE BAZĂ! De aceea există şi acest blog educativ informativ… Dar atenţie, DOAR INFORMAREA NU ESTE SUFICIENTĂ – e nevoie şi de ACŢIUNE! am explicat AICI.

2. IGNORAREA informaţiei. Dacă există şanse să dai peste o informaţie care îţi repetă sau îţi demonstrează că greşeşti şi că poate ar fi timpul să schimbi un anumit comportament, pur şi simplu ignori informaţia (nu citeşti articolul respectiv, nu citeşti cartea respectivă, nu stai să asculţi ce are să-ţi zică un prieten sau un coleg, închizi televizorul, schimbi postul de radio, pleci din zona informaţiei sau pur şi simplu nu o asculţi etc). În acest fel, informaţia care promova schimbarea comportamentului greşit nu ajunge la creierul tău, deci… nu are cum să se “bată” cu faptul că tu faci acel lucru greşit. Nu există conflict psihic, nu există stres psihic-emoţional, totul este roz. Acest lucru este mai grav decât lipsa “setei de cunoaştere”. Este lipsa setei de cunoaştere a adevărului (foarte grav) + ignorarea adevărului atunci când acesta ajunge (în sfârşit) prin jurul tău => este o chestie şi mai gravă decât punctul anterior.

3. IGNORAREA chestiei cu totul. Pur şi simplu ignori situaţia, te faci că nu vezi, că nu auzi, totul este roz, nu există nicio problemă la ceea ce faci. În acest fel, continui viaţa de zi cu zi făcând acele (multe?) lucruri rele, despre care ştii sau nu ştii că sunt rele (pentru tine şi/sau pentru alţii), dar… pentru că oricum le ignori, nu te gândeşti la ele… nu au cum să-ţi provoace un stres psihic.

4. Negarea existenţei unui comportament negativ. Dacă cumva, individul nostru care face ceva greşit, să luăm alt exemplu – fumează, se întâlneşte cu un alt individ care îi spune că nu e bine ce face, există şanse ca individul nostru fumător să îşi susţină în creier şi să susţină şi în faţa altora, că de fapt fumatul nu dăunează sănătăţii, şi că de fapt nu e nicio problemă, nu face nimic greşit. Mulţi fac aşa pentru a nu exista “conflictul interior” (disonanţa cognitivă). Aceştia sunt cei care dau exemplul cu “bunicul meu a fumat 80 de ani şi nu a avut nimic”, ignorând că aceste exemple sunt doar nişte EXCEPŢII foarte rare. Transformarea mentală a comportamentului negativ într-un comportament neutru sau chiar pozitiv (“fumatul ajută la digestie” sau ştiu eu ce argumente ar mai putea  aduce un fumător dependent) este, deci, o altă metodă prin care individul se scapă de necesitatea de a schimba ceva în comportamentul lui greşit. Cred că această “tactică” prin care îţi spui (te minţi) singur că de fapt este bine ceea ce faci, cred că este aplicată pe scară largă în România, inclusiv la mulţi politicieni corupţi. Nu e nevoie să ne întrebăm cum pot dormi aceşti oameni noaptea… pur şi simplu nu au conştiinţă şi valori morale. Mulţi dintre ei se hrănesc cu ideea că lucrurile pe care ei le fac (pe care noi le-am încadra drept coruptie, deturnare de fonduri, trafic de influenţă etc), sunt de fapt lucruri normale, care nu deranjează pe nimeni. Nu m-ar mira ca unii politicieni putred de corupţi să creadă sincer asta…

5. Diminuarea gravităţii comportamentului negativ. Luând acelaşi exemplu cu fumatul de mai sus, dacă cineva le spune oamenilor că nu e bine să fumeze, unii  fumători vor reacţiona ceva de genul “da mă, nu e aşa bine să fumezi, dar nici chiar aşa grav precum zici tu… uite, fumez de 2 ani şi n-am nimic. E ok, nu-i nevoie să mă las deocamdată.  Poate dacă oi avea probleme” etc. Sau… “da mă, hamburgerii nu sunt chiar aşa sănătoşi, dar… nu-i nicio problemă dacă mănânc doar 7 hamburgeri pe săptămână, că nu e aşa mult, e ok” (ca şi cum are cum să ştie cineva vreodată care este doza exactă de “otravă” pentru FIECARE individ în parte (corpurile noastre sunt diferite!), încât să poată spună cu certitudine că puţină otravă este okay, multicică otravă e aşa şi aşa, iar multă otravă, DA, dacă e multă atunci e naşpa. Nimeni, nici măcar doctorii, cercetătorii, “specialiştii” NU au cum să ştie sau cum să afle, să calculeze aşa ceva. Pur şi simplu otrava e otravă. Ia fiecare câtă pofteşte. Iar cei care reduc mental din gravitatea otrăvii aplică doar un alt mecanism prin care să-şi permită să guste din otrava apetisantă şi gustoasă fără să se simtă prost mental din cauza acestui lucru.

6. Amânarea la infinit a schimbării comportamentului. Aceştia sunt cei care spun (sau ÎŞI spun) – “Da mă, e nasoală treaba, trebuie să …. nu ştiu ce…” şi tot amână la infinit să facă acel lucru, găsindu-şi tot felu’ de scuze imbecile care nu sunt valabile. Din păcate aici mă încadrez şi eu cu alergatul în aer liber pe care îl tot amân de idiot ce sunt :)

Iată doar câteva exemple (nu-mi mai vin altele în gând acum) de modalităţi prin care ne menţinem conştient sau inconştient, voluntar sau involuntar, o stare psihică “nederanjată” de adevărul care de multe ori este dur şi de multe ori doare pentru că de multe ori ne incriminează într-un fel sau altul.

Ce-am rezolvat cu chestia asta? Păi acum ştiţi aceste metode prin care oamenii FUG de adevăr, fug de realitatea situaţiei în care se găsesc, fug de ideea de a-şi schimba comportamentul, pentru că sunt rezistenţi la schimbare şi pentru că nu doresc să fie în vreun fel sau altul “deranjaţi”, “stresaţi” psihic de faptul că greşesc. De aceea cei mai mulţi oameni nu sunt în stare să recunoască că au greşit atunci când greşesc, pentru că le-ar crea un stres psihic pe care nu-l doresc sau căruia nu i-ar face faţă.

Ţineţi cont de lucrurile prezentate mai sus şi observaţi-le pe cei din jurul vostru, pe oameni cu care intraţi în “dezbateri” / “conflicte” privind comportamentele lor, pe colegi de-ai voştri, pe prieteni, observaţi lucrurile acestea la rude de-ale voastre, la cei cu care locuiţi în casă, dar mai ales, observaţi-le LA VOI! Primul pas în îmbunătăţirea unui comportament greşit este recunoaşterea lui ca fiind greşit sau “îmbunătăţibil”. Al doilea pas ar fi identificarea alternativelor – “Cum să schimb acest comportament?” SAU “Cum să îmbunătăţesc acest comportament? / Cu ce să îl înlocuiesc?” iar al treilea pas ar fi ACŢIUNEA, schimbarea propriu zisă spre o viaţă mai bună.

Succes!

(P.s.: Salata mea arăta mai bine decât cea din poza pusă la începutul articolului :D . Sursa foto AICI. )

Emilian, 27 iunie 2013, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman.

Spune-ți părerea aici:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s