Importanta educatiei copiilor si tinerilor supradotati pentru dezvoltarea Romaniei si poporului roman (edu30)

Importanta educatiei copiilor si tinerilor supradotati dezvoltarea Romaniei si poporului roman, probleme sistemul educational de invatamant romanesc, perspective

Recomand un articol despre importanţa educaţiei, sistemul de învăţământ românesc, probleme şi perspective în educarea copiilor şi tinerilor supradotaţi din România. Aşa cum am mai susţinut pe acest blog, educaţia este cea mai importantă componentă a unei societăţi umane prospere, iar articolul următor prezintă particularităţile educaţiei în România, din punct de vedere istoric, economic, institutional, psihologic, ideologic, practic, si sociologic. Detalii în continuare:

Asociaţia Irsca Gifted Education se ocupă de supradotaţi în România. Detalii pe acest site: http://www.supradotati.ro/

Perspective asupra educaţiei copiilor supradotaţi în România

(sursa: discerne.wordpress.com, autor: Ştefan Alexandrescu)

Învăţământul românesc are următoarele probleme:

Ceea ce se învaţă nu foloseşte practic

Elevii nu sunt în stare să se descurce în societate eficient

Nu şunt învăţaţi să înveţe

Absolvenţii caută să plece în străinătate

Nu contează ce stii să faci cu ceea ce ştii, ci ceea ce ştii (opusul regulei practice)

Iroseşte timpul elevilor prin lipsa planificării organizate a temelor

Temele ocupă prea mult timp

Elevii nu sunt suficient de bine îndrumaţi

Profesorii sunt prost plătiţi

Profesorii nu sunt specializaţi

Nu se cunosc tehnicile educaţionale moderne

Nu există informare

Nu se valorifică oportunităţile

Toate aceste probleme sunt corelate cu faptul că există o lipsă a formelor de educaţie creativă practică, de natură să optimizeze procesele în acţiunea curentă a viitorilor membri adulţi ai societăţii. Această educaţie, oferită tuturor copiilor, are efectul de îmbunătăţire a încrederii şi valorilor care îi impulsionează să-şi pună în valoare talentele şi abilităţile. Conf. Dr. Radu Budei, unul din cei mai străluciţi inventatori români şi dezvoltator al tehnicilor de învăţare eficientă, susţine că “Învăţământul global are patru laturi care toate trebuie atinse: educaţia teoretică, fizică, nutriţională si cea care vizează integrarea în societate. La noi sunt neglijate complet ultimele trei, punându-se baza doar pe cea teoretică, invechită”. Acest om a fondat două cluburi de inventică ai căror reprezentanţi deveniseră acum 10 ani obişnuiţi la principalele saloane de inventică la nivel naţional şi internaţional. Niciunul din cluburi nu mai există în prezent.

Perspective

Perspectiva istorică:
În România, comunismul, ca sistem de îndoctrinare, şi-a pus amprenta asupra civilizaţiei şi a perspectivei sociale, limitând-o şi făcând în aşa fel încât toată lumea să fie la fel. Acest sistem opresiv a dus la uniformizarea valorilor şi are standardelor în educaţie, luând în considerare faptul că în România comunistă, politica educaţională şi pedagogică era orientată doctrină şi sistemic spre dezvoltarea omulul multilateral competent, astfel încât să nu se remarce o masă mare de tineri deştepţi, care să aibă abilitatea de a percepe dincolo de intoxicarea produsă de limba de lemn. Astfel, copii erau încurajaţi să nu se remarce, să nu iasă în evidenţă, copiii supradotaţi nefiind valorificaţi drept resurse de progres ale societăţii la nivelul lor. Imediat după revoluţie, foarte mulţi tineri s-au afirmat în olimpiadele şi concursurile internaţionale, comparativ cu numărul relativ restrâns care este atestat în perioada comunistă. Aceasta a dus la formarea unei educaţii care, transmisă la generaţia din anii ‘90-’10 a dus la o plafonare a viziunii societăţii şi la o limitare a gradului de civilizaţie.

Perspectiva economică:
Teoretic, cu cât sunt mai mulţi tineri supradotaţi cultivaţi şi încurajaţi să se dezvolte, cu atât societatea ar beneficia de o investiţie pe viitor, mergându-se pe ideea aplicată în SUA, unde educaţia este considerat domeniul cel mai sigur şi valoros de investriţie. La momentul de faţă, accentul se pune pe restructurarea pe principii ce ţin de capitalism a mediului economic, încercând mai degrabă să se acopere incompetenţă celor care s-au perindat pe culoarele puterii în 24 ani de la Revoluţia sângeroasă din 1989. Astfel se explică faptul că în 2004, Economia este Ministerul care a beneficiat cel mai mult de publicitate (în valoare de zeci de milioane de euro) în condiţiile în care România a fost catalogată drept o ţară cu libertate economică îngrădită şi cu economie de piaţă disfuncţională, scorul pe primul domeniu fiind mult mai mare pe vremea CDR-ului. Această tendinţă de cosmetizare nu a putut fi argumentată suficient de solid de nici unul din cei intervievaţi . Ministerul Educaţiei a alocat în 2005 salarii pentru cadrele didactice suficient de acceptabile pentru a împiedica o grevă la nivel naţional. Concluzia clară pe baza acestor informaţii reţinute din presă este că lipsa unei viziuni de ansamblu duce practic la imposibilitatea de a realiza o investiţie remarcabilă în educaţia românească, în mod special în ceea ce-I priveşte pe copiii supradotaţi.

Perspectiva de integrare:
Învătăţământul la nivel european este net inferior celui din SUA şi Canada, chiar dacă există o tendinţă de lărgire a accesibilităţii domeniilor de interes pentru studenţi şi elevi. Problema fundamentală a integrării unor state între care şi România în comunitatea europeană duce la necdesitatea recunoaşterii competenţelor într-o manieră unitară. Să nu uităm că Bill Gates a trimis o scrisoare de mulţumire către Facultatea de Informatică din Iaşi în care menţiona că aproape jumătate din angajaţii de la Microsoft sunt de origine română, iar din aceştia, marea majoritate vin de la Facultatea de Informatică din Iaşi. În aceste condiţii, instituţiile statului încă de mai plimbă de la Ana la Caiafa pentru câte o adeverinţă, o ştampilă sau o semnătură.

Perspectiva instituţională:
Într-un mediu complet birocratic şi corupt în care se urmăreşte, cel puţin la nivel universitar, exploatarea financiară a studenţilor, fără asigurarea responsabilă a unui nivel mimim de cunoştinţe. Mai departe, la mediu preunivesritar, există un profund dezinteres pentru descoperirea şi încurajarea tinerilor supradotaţi în condiţiile în care orele de dirigenţie în marea majoritate a cazurilor sunt prost administrate.

Perspectiva psihologică:
Sunt mult-discutate cazurile adolescenţilor străluciţi la învăţătură, cu capacităţi deosebite care se sinucid “din senin”. Aceştia nu beneficiază de nici un fel de sprijin, foarte rar se caută nişte explicaţii profunde, întrucât oamenii nu vor sa-şi asume responsabilitatea pentru faptul că nu s-au îngrijit de (auto) educaţia emoţională atunci când a fost cazul. Cum se poate pune această problemă pedagogică în societatea românească dacă experimente şi studii sociale au arătat că există o indiferenţă la violnţă, mai ales în mediul domestic, violenţă rezultată prin complacerea în formarea unor comportamente agresive pe baza unor blocaje interiorizate, sublimate în temeri şi mecanisme de apărare pe care nimeni nu le tratează pentru că în România societatea este educată că este un lux a a vea o depresie psihică. Majoritatea tinerilor supradotaţi au tendinţa să-şi dezechilibreze viaţa prin insistenţa pe latura intelectuală şi profesională în deficitul celei emoţionale. Ar fi interesant de făcut un studiu asupra coeficientului de inteligenţă a presoanelor cu studii superioare internate clinic pe cazuri de patologie psihică.

Perspectiva ideologică:
Educaţia a fost îmbogăţită în ultimii 50 de ani prin apariţia sistemelor şi tehnicilor de învăţare eficientă şi dezvoltare personală. Educaţia în SUA şi mai ales în Canada este orientată spre detectarea abilităţilor copiilor din cea mai fragedă vârstă şi studiul pe nivele şi domenii diferite profesionale, astfel încât randamentul procesului educaţional să fie ridicat. Deşi acestea au cunoscut în România o îmbrăţişare din partea unei elite intelectuale cu standarde foarte înalte, practic ele rămân nu doar necunoscute, ci de domeniul SF-ului în mediile educaţionale, acolo unde le e locul. Atâta vreme cât nu se investeşte viziune şi discernământ în procesul educaţional din România, nu există o şansă pentru tinerii supradotaţi. Aceştia, în marea lor majoritate, fie se vor plafona, fie se vor sinucide, fie în cazul cel mai fericit (pentru ei) vor emigra.

CITIŢI CONTINUAREA APĂSÂND AICI

Citiţi şi:

Sergiu Moroianu – Suntem conduşi de impostori, de oameni fără valoare, veleitari şi falsificatori

Emilian, 7 aprilie 2013, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman.

Advertisements

Spune-ți părerea aici:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s