Sfaturile parintilor pentru copii. Insuflarea moralitatii. Scrisoare Alexandru Vlahuţă către fiica lui Margareta (edu16)

Una dintre cele mai mari probleme ale omenirii este EDUCAŢIA PRECARĂ. Dar educaţie nu înseamnă ce înţeleg cei mai mulţi oameni prin educaţie (şi anume să-ţi dai copilu’ la o şcoală, să termine liceu’ şi eventual să facă o facultate), ci educaţie reală înseamnă să pregăteşti copilul pentru lumea reală în care va trăi toată viaţa, educaţie pe bune înseamnă să insufli copilului un spirit civic şi o moralitate care să îl facă să fie altruist, onest, şi să-i pese de cei din jurul lui. Educaţie înseamnă să nu fii cucerit de răutăţi, minciună, plăceri lumeşti, invidie, aroganţă, ci să fii bun, să-ţi vezi greşelile şi să te mustri, să cauţi adevărul, să ai un comportament benefic societăţii şi să ai tot timpul… o conştiinţă curată. Citiţi în continuare Scrisoarea lui Alexandru Vlahuţă către fiica sa, Margareta, atunci când ea a împlinit 17 ani:

(scrisoarea poate fi văzută – din ce am înţeles – la casa memorială a lui Vlahuţă de la Agapia)

“Să trăieşti Mimilică dragă, să fii bună, să fii bună pentru ca să poţi fi fericită! Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că mai întâi nu pot fi iubiţi şi al doilea… al doilea, de! Norocul şi celelalte pere mălăieţe, care se aseamănă cu el, vin de afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora, n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire, în tine răsare şi în tine înfloreşte şi leagă rod când ţi-ai pregătit sufletul pentru el. Şi pregătirea aceasta e operă de fiecare clipă. Când pierzi răbdarea împrăştii tot ce ai înşirat şi iar trebuie să o iei de la capăt. De aceea vezi atât de puţini oameni fericiţi… atâţia cât merită.

A, dacă nu ne-am iubi pe noi aşa fără măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit, sau ne-am surprins asupra unei răutăţi, ori asupra unei fapte urâte, dacă în sfârşit, ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi, partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură.

Se ştie că durerea este un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora.

Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce vrei. Şi văd că ai început să ştii şi asta. Doamne, ce bine-mi pare că ai început să te observi, să-ţi faci singură mustrări şi să-ţi cauţi vina.

Aşa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei şi al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg, cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată, de câte ori deşertăciunea te îndeamnă să strigi: ”Uitaţi-vă la mine!”, dar mai ales aş vrea să scriu, de-a dreptul în sufletul tău aceasta: “Să nu faci o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşesti”. Nu e triumf pe lume, nici mulţumire mai deplină, ca o conştiinţă curată.

Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi trăit cincizeci de ani ai să o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu să o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi!

Te îmbrăţişează cu drag,

Al. Vlahuţă

Când ai împlinit şaptesprezece ani.”

De-am avea mai mulţi părinţi care să gândească aşa, şi care să insufle copiilor lor o astfel de moralitate, am trăi îtntr-o lume mai bună.

Citeşte şi: Introducere in educatie. Despre educatia oamenilor. Importanta educatiei (edu1)

Emilian, 31 ian 2013, ceicunoi.wordpress.com. Facebook: Ce-i cu noi? – un blog educativ despre comportamentul uman.