În 2007 România a devenit membru al Uniunii Europene şi i-am putut vedea pe Băsescu şi Tăriceanu amplasând România din turtă dulce pe harta cu celelalte state membre (vezi foto). Dar România nu s-a integrat încă în UE, pentru că “integrarea” este un proces lent care presupune ani şi ani la rând în care, teoretic, relele din România trebuie să devină chestii bune, “ca afară”. România a intrat în Uniunea Europeană, NU s-a integrat. Ţin minte că în 2007 erau discuţii de genul…e bine sau nu că am intrat în UE. Eram mai mic şi prost atunci, dar ţin minte că nu suportam cum taximetriştii bucureşteni erau sclavi şi purtau steagurile UE la maşini “de bucurie” şi “de liberare”. Ce glumă sinistră…numai libertate nu am primit de la Uniunea Europeană de când am devenit membri. Ci am devenit şi mai sclavi ai marilor puteri decât eram înainte. Detalii în continuare:
Când eram mai mic şi prost, despre UE credeam ceva de genul următor: UE ne vrea ca stat membru pentru că avem o ţară frumoasă şi vor să ne poată vizita mai uşor (fără vamă-graniţe-paşapoarte etc -> între statele membre se circulă “doar cu buletinul”). În acelaşi timp credeam că este avantajos pentru noi ca popor, pentru că UE ne va da bani să ne dezvoltăm şi să trăim mai bine (inocenţa din mine :) ). Ulterior am înţeles partea cu “piaţa unică europeană” şi faptul că este avantajos pentru companiile din occident să-şi vândă produsele mult mai uşor, pe piaţa din România, care teoretic conţinea la vremea aceea vreo 22 de milioane de români – care nu erau de ignorat, pentru că românii abia aşteaptă să cumpere să cumpere să cumpere (societatea de consum este în floare în România: buy buy buy, sell sell sell!). Banii puţini pe care îi câştigă românii trebuiau cheltuiţi pe ceva… De ce nu pe produse ale companiilor din alte ţări? Apoi am înţeles că banii ăia ai UE (fondurile structurale puse la dispoziţia fiecărui stat) nu vin aşa uşor precum se credea, ci trebuie “accesaţi”. Iar această accesare s-a dovedit a fi MOARTEA pentru România (spre deosebire de Polonia – click pt detalii), din două motive simple: incompetenţa şi/sau reaua credinţă (corupţia) celor care au gestionat această problemă la nivel naţional (dar şi la nivelul UE). În România cu greu reuşim să accesăm mai mulţi bani europeni decât suma pe care o vărsăm noi în Bugetul UE pentru că suntem “stat membru cu drepturi depline”. Altă glumă sinistră: “membru UE cu drepturi depline” HA HA. În realitate, ca stat – suntem sclavii marilor puteri, sclavii UE, iar ca popor – suntem sclavii corupţilor care au condus România până în prezent şi care încă o conduc.
Ce ştiu acum despre toată faza cu Uniunea Europeană?
Ştiu că UE este o creaţie a celor mai puternici şi bogaţi oameni din lume, care conduc lumea din umbră şi că PRIN acest mecanism numit Uniunea Europeană se încearcă atingerea la nivelul Europei a obiectivelor “elitei mondiale”, adică a celor care conduc lumea pe bune.
Astfel, PRIN UE, se încearcă în prezent următoarele lucruri (câteva pe scurt):
1.Diminuarea până la distrugere/eliminare a suveranităţii statelor europene; Distrugerea suveranităţii Statului Român – deciziile macroeconomice (cele mai importante, de la care pleacă toată construcţia statului naţional) sunt luate de către instituţii superioare statelor naţionale, şi anume instituţii ca UE, FMI, Banca Mondială etc (îndatorarea la aceste instituţii înseamnă pierderea suveranităţii).
2.Atingerea unui control total asupra economiilor-finanţelor naţionale – adică asupra banilor statelor membre (aici ajută foarte mult şi alte instituţii internaţionale/globale: FMI, BEI, BCE etc)
3.Controlarea agriculturii – distrugerea micilor fermieri – ţăranii care cultivă în mod tradiţional pământurile şi produc cereale/legume cât de cât sănătoase, şi înlocuirea lor cu marii investitori în agricultură (de regulă companii străine) care aduc cu ei Organismele Modificate Genetic. Compania americană Monsanto este expert în acest domeniu (detalii AICI).
4.Privatizarea tuturor lucrurilor importante în context internaţional (eliminarea puterii-controlului statului din joc) – este vorba mai ales de resurse naturale: pământ, metale rare (nu doar aur!), petrol, gaze naturale etc etc etc. Toate acestea trebuie furate de către marile companii de la nivel mondial (Chevron, Exxon Mobile, OMV-Petrom, Gabriel Resources etc etc etc). Micile întreprinderi trebuie distruse pentru ca marii actori de pe piaţa economică a lumii / Europei să-şi înfigă rădăcinile şi în România, şi dacă s-ar putea…să aibă şi monopol. În timp ce politicieni ca Ponta, Băsescu şi alţii vorbesc despre acest furt al resurselor naturale ca fiind “investiţii pe piaţa din România” (expresie pentru prostit proşti), în realitate aceste “investiţii” sunt doar un simplu furt de resurse cu acordul politicienilor care se află la putere la nivel naţional (care primesc la rândul lor ceva – o parte din beneficiile materiale / şpagă / susţinere politică / propulsare în anumite funcţii / nedivulgarea către presă a “scheletelor din dulap” etc.
5.Eliminarea banilor lichizi (CASH). Toate tranzacţiile vor ajunge să fie făcute prin carduri şi prin bănci. Chiar şi cumpărăturile de la magazinul din colţul blocului vor fi făcute prin cardul bancar. De ce? Pentru a vedea “cei de sus” exact ce şi cât cumperi – pentru a deţine cât mai multe informaţii despre fiecare, pentru a putea controla “oile” mai uşor. De exemplu la metrou în Bucureşti e o iniţiativă a băncii BRD de a vedea tot timpul pe unde circuli. Detalii aici: Manipulare prin card bancar PayPass BRD acces la metrou, control transport in comun, cumparaturi (nom1)
6. Controlarea conducătorilor politici ai Statului Român. Aduceţi-vă aminte cum Ponta s-a dus cu vreo 2 luni înainte să fie numit prim ministru la americani (administraţia Obama) ca să ceară “binecuvântarea” pentru el, Dobriţoiu şi Corlăţean ( toţi 3 fac astăzi parte din Guvernul României). Aduceţi-vă aminte cum Băsescu a fost impus “guvernator” în Colonia România de către SUA, Merkel şi UE, în urma referendumului din 29 iulie 2012, ÎMPOTRIVA voinţei poporului român (detalii AICI).
7. Amăgirea popoarelor europene că UE este un mecanism BUN pentru statul lor, care îi va ajuta să ducă o viaţă mai bună. Că UE este ceva unde legea e lege şi regulile deja stabilite se respectă, unde corupţie nu-i şi toate relele din “estul europei rău famat” nu există. HA CE GLUMĂ. La nivelul UE şi în statele vestice aşa numite “occidentale” (adică de bine), politicienii sunt mână în mână şi “pe cumetrii” cam ca la noi în ţară. Doar că acolo nu se vede aşa pe faţă toată treaba asta. S-a văzut însă cu ocazia referendumului de demitere a lui Băsescu din 29 iulie.
Şi acum o “poveste” primită pe mail care reliefează cât de mult şi cum ne ajută UE:
“A fost odata un taran sarac si cinstit. In satucul sau natal, izolat de lume, se zvonise ca undeva departe, peste noua mari si noua tari, s-ar fi aflat o baroneasa instarita, cu darnicie fara seaman, care s-ar fi numit Uniunea Europeana. Si zvonul nu era numai zvon, caci vazuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, falindu-se cu darurile acesteia.
Intr-o buna zi si-a luat toiagul si a purces la drum. A batut la poarta palatului si i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit sa sada si, fiindca era peste masura de ostenit, l-a imbiat cu Coca-Cola si guma de mestecat. Taranul a gustat cu masura din bucate si nerabdator, si-a spus pasul:
“Marita Doamna Uniune, am auzit ca faci daruri celor nevoiasi. Eu am acasa, pamant bun, ape limpezi, am si paduri. Iarna insa-i cam lunga la mine in tinut, aproape patru-cinci luni pe an. Ca sa lucrez bine as avea nevoie de o pereche de incaltari. Sunt descult si mi-e frig. Doar atat iti cer”.
Doamna Uniune Europeana l-a masurat din cap pana in picioare si a ramas cu privirea pironita la degetele acestuia, vinetii, infrigurate, batatorite si prafuite de drum. Apoi a glasuit:
“Omule, esti descult si eu te inteleg… Dar, tot ce-ti pot oferi este o basca. Una noua si de calitate europeana – Armani. Tine de frig, de ploaie.”
Omul a luat basca, a oftat dezamagit, a multumit si a facut calea-ntoarsa zicand:
“Totusi e doamna buna. Putea sa nu-mi dea nimic”.
A trecut iarna si din gerurile sale cumplite, omul a iesit destul de bine, doar cu un deget degerat. Apoi vara a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunandu-i pasul vechi:
“Sunt descult. O pereche de incaltari mi-ar prinde tare bine”.
Doamna l-a privit cu intelegere, l-a ospatat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o basca noua-nouta.
“Daca-i degeaba, merita s-o iau” isi spune la intoarcere taranul cel sarac.
Iarna a trecut cu chiu cu vai si in afara altui deget de la picior, degerat si amputat de doctor, omul n-a avut de suferit. A urmat primavara, vara iar toamna taranul si-a amintit de Doamna cea darnica, pornind iar spre ea, sa-si incerce norocul. Dinaintea acesteia si-a baut cu pofta paharul de Coca-Cola, ba a mai si cerut unul, caci incepuse sa-i placa, dar de intors s-a intors tot cu o basca.
Totusi nu s-a dat batut. An dupa an a strabatut calea plin de speranta, primind cu politete stiutul dar. Pana intr-o iarna, cand zapezile si gerurile au fost mai amarnice ca niciodata, picioarele i-au degerat si doctorul a trebuit sa i le amputeze.
Purtat pe brate de vecini, omul a batut la poarta Doamnei Uniune care, iute, si-a dat seama de trebuinte, facandu-i cadou un carucior de invalid, cu rotile, nou si stralucitor, avand douazeci si una de viteze si telecomanda.
Omul a multumit si intorcandu-se in satul sau cu masinaria cea aratoasa a starnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: intr-o noapte a fost calcat de hoti. Acestia nu gasisera mare lucru, dar plecasera acasa cu saci intregi de basti. Oameni cu frica de Dumnezeu, ii lasasera, totusi, caruciorul. In prag de iarna, taranul s-a pomenit astfel fara nicio basca.
Asezat comod in caruciorul sau silentios, a pornit iar cale de noua munti si noua tari, s-a infatisat Doamnei Uniune si i-a spus:
“Marita Doamna, m-au calcat hotii si acum, la caderea zapezii, sunt cu capul descoperit. Fii buna si da-mi o basca, fiindca stiu ca ai si poti”.
Doamna l-a masurat din cap pana la brau (acolo unde incepea carutul) si ganditoare i-a spus:
“Bade draga, eu te inteleg. Dar, tot ce-ti pot darui acum este o pereche de incaltari. Apropo, asa cum te vad, cred ca nu poti munci. Nu-mi vinzi mie pamantul dumitale? Cu banii primiti ai putea sa-ti cumperi cea mai buna basca!”
Dacă vrem să avem vreun viitor ca Stat şi ca Popor trebuie să începem să ne descurcăm singuri! Să producem chestii! Să nu mai “cerşim” nimic la UE sau FMI. Dar…cu conducători care pupă în fund aceste mecanisme de control global al populaţiei umane….nu prea avem nicio şansă. Şi cu un popor total neinformat şi dezinformat, cu un popor total nepăsător şi ignorant, cu un popor care nu este unit…clar nu avem nicio şansă… sau… mai e vreo şansă? Poate dacă s-ar uni cei de bună credinţă, care nu sunt “oi oarbe” sau sclavi resemnaţi…ar mai fi o şansă.
Citeşte şi: Comisia Europeană, asasina libertăţii presei din România
Emilian, 29 nov 2012, ceicunoi.wordpress.com, Facebook: Ce-i cu noi?
Pingback: Arhiva colectie articole educative despre viata, lume si comportamentul uman, valabile pe termen lung, blog educativ Ce-i cu noi? (edu25) | CE-I CU NOI?
Poporul este o masa inconstienta. De ce ne-am uni unii pentru a face ceva pentru masa? Nu vad sensul actiunii atat timp cat nu garanteaza nimeni ca nu vom deveni liderii masei.
Eu plec de la ideea asta: oamenii nu au cum sa fie fericiti/ sa aiba bunăstare fizică și/sau psihica (ceea ce ne dorim cu toții), DE UNII SINGURI. Nu ai cum sa fii fericit într-un popor cu oameni nefericiti. Trebuie ca toata ”Cetatea” sa fie fericita. Plecand de la ideea asta, trebuie să facem cumva sa-i fie poporului bine, nu doar din altruism, ci chiar și din egoism – ca sa ne fie si noua bine. Câtor oameni le place cand merg pe strada sa le sara un cersetor in fata sa le ceara de mancare?
Scopul nu este sa fii LIDERUL, scopul este ca tuturor (sau aproape tuturor) sa ne fie mai bine. Daca pentru asta e nevoie ca NOI / altii sa fie lideri, ala e doar un MIJLOC, nu un scop in sine.
Da, poporul este o masa inconstienta. Deocamdata. Noi trebuie sa trezim la realitate cat mai multi, iar cat mai multi din cei treziti trebuie sa se uneasca.