Caut colaboratori pentru gasirea de solutii pentru România si problemele ei (div11)

Caut colaboratori pentru formarea unui grup de lucru informal din cel puţin 5 oameni, care să se întâlnească (în Bucureşti) şi să discute cel puţin despre educaţia oamenilor din România, despre sursa problemelor acestei ţări şi metode de rezolvare pentru anumite situaţii din prezent. Detalii în continuare:

Am pornit această iniţiativă în urma unui comentariu primit la unul din textele mele de pe acest blog.

Citiţi mai întâi textul meu aici:

Cat de distrus este poporul român? Cum sunt românii? (pol8)

Şi acum citiţi comentariul primit aici (îl găsiţi şi la linkul de mai sus):

“Stimate domn Emilian, ati evidentiat foarte obiectiv si precis multe dintre elementele psihologice si sociologice la care noi romanii nu stam bine deloc atat la modul absolut cat si comparativ cu alte popoare. Este foarte bine ca v-ati ocupat sa identificati si sa listati aceste trasaturi, dar va invit sa mergem un pic mai departe si sa vedem si cum s-a ajuns la fiecare in parte cu speranta ca astfel putem sa ne apropiem de niste eventuale solutii pe principiul: nu pot sa vindec o boala decat daca aflu si accept ca sunt bolnav, aprofundez ce am, de unde am luat sau cum am ajuns sa fiu bolnav si in functie de asta ma preocup legat de ce pot sa fac ca sa ma fac bine. Imi cer iertare daca ati parcurs deja asemenea pasi educativi pe “un blog educativ despre comportamentul uman” iar eu m-am limitat doar la postarea de mai sus cand am facut aceste afirmatii.
Eu sunt la inceput de drum in privinta “reeducarii” noastre, chiar ieri am inceput sa caut articole si sa studiez un pic cum stau lucrurile. Foarte mult din ceea ce ati scris mai sus eu am observat mai ales dupa ce am avut parte de mai multi ani de experienta occidentala si ma deranjeaza mult aceste lucruri insa fara o abordare bine pusa la punct nu putem avea efect in a schimba ceva. Eu insumi ma angajez deseori in discutii individuale care uneori penetreaza suficient interlocutorul incat sa trezeasca macar o curiozitate de moment insa betia acestor trasaturi romanesti este prea mare si rezultatele dispar imediat ce discutia se incheie. Chiar si eu cand ma aflu inconjurat in anumite momente din zi de romani prea “romani” trebuie sa imi reamintesc mie insumi anumite lucruri ca sa revin la, hai sa-i zicem, un echilibru. Vedeti, nici macar nu putem denumi intr-un singur termen ceea ce ar trebui sa fie in locul la ceea ce este.
Daca sunteti de acord, haideti sa ne cautam mai multi care impartasim aceste ganduri si sa traim impreuna satisfactia ca am reusit sa schimbam ceva.
Cu respect,
Mihai D. ”

Acesta a fost comentariul primit. Acum,

Uite ce propun concret:

Găsirea a cel puţin 5 oameni care să formeze un “grup de lucru informal” care să se întâlnească periodic (undeva în Bucureşti) şi să discute despre problemele pe care această ţară le are în speranţa identificării anumitor soluţii.

Deocamdată ar fi cel puţin două persoane. Eu (Emilian) – citiţi despre mine la secţiunea “despre Ce-i cu noi?” pe care o găsiţi în stânga sus şi domnul Mihai, cel care mi-a lăsat comentariul de mai sus pe blog (dacă va confirma). Dacă se strâng cel puţin 5 persoane interesate în total, eu zic că ne putem întâlni să discutăm liber fără nicio problemă şi fără niciun stres despre chestii legate de binele României.

Iată care ar fi, după părerea mea, cerinţele ca cineva să participe:

1. Să fie o persoană de bună credinţă, adică să îşi dorească sincer binele acestui popor – nu avem deocamdată cum să evaluăm chestia asta pe o altă persoană, deci e necesară o autoevaluare :)

2. Să vrea să discute lucruri de genul celor prezentate mai sus şi cu alţi oameni interesaţi de ele

3. Să se fi gândit anterior la astfel de probleme ale României (să aibă un minim potenţial de a avea păreri şi a veni cu idei în legătură cu cele discutate)

4. Să aibă la dispoziţie cel puţin o seară pe săptămână (câteva ore) pentru a ne întâlni undeva în Bucureşti

5. Să realizeze, să conştientizeze şi să respecte faptul că oamenii sunt diferiţi şi au păreri diferite de foarte multe ori, şi să realizeze că este normal şi chiar benefic să fie aşa (pentru că dacă toţi am fi la fel şi am gândi la fel nu am mai evolua ca societate).

6. Să ştie să vorbească într-un mod calm şi liniştit, fără să ridice vocea şi fără să se atace dacă ceva nu-i convine. (citiţi şi secţiunile “Despre Ce-i cu noi?” şi “Important“, vedeţi dacă sunteţi de acord cu ce scrie pe acolo…)

7. Să fie punctual.

8. Să aibă acces la o adresă de mail şi la internet – cel puţin o dată pe săptămână.

Nu contează vârsta. Dacă sunt însă persoane sub 18 ani interesate, va trebui să discut personal cu părinţii lor înainte de participarea la întâlniri.

Alte menţiuni:

Dacă sunt persoane interesate, putem discuta orice aspect al acestei iniţiative pentru a o îmbunătăţi.

Până atunci aş mai face câteva precizări:

– Nu văd necesară cunoaşterea întregului nume pentru aşa ceva sau cunoaşterea a prea multe detalii despre fiecare participant. Poate unii nu se implică în chestii de genul ăsta tocmai pentru că nu vor să-şi dea numele oriunde, sau să stea la poveşti cu oameni străini despre viaţa lor. Deci, personal, nu simt nevoia să ştiu prea multe pentru a ne întâlni mai multe persoane să discutăm chestii concrete. Eu mă voi prezenta ca Emilian de la Ce-i cu noi?. Cel mai important este ce discutăm acolo. Nu trebuie să avem cerinţe formalistice care să îndepărteze potenţiali oameni interesaţi.

– Dacă vom face aceste întâlniri, personal consider că un număr cât mai mare de participanţi (care să corespundă cerinţelor minime stabilite) este benefic.

– Întâlnirile pot avea loc într-un parc (variantă preferată de mine oricând) sau, când este prea frig-urât afară, undeva în interior (ideal ar fi o sală de clasă, dar în lipsă de variante ne putem vedea şi într-un restaurant tip Spring Time sau Mc’Donalds – îmi iau eu un ceai sau ceva ca să putem să stăm nederanjaţi :D (prin chestia asta am eliminat problema banilor – nu e nevoie de bani ca să ne întâlnim şi să discutăm treburi)). Iar prin cerinţa numărul 6 de mai sus suntem asiguraţi că nu participă obligatoriu şi alţi “ascultători” din jur la discuţiile noastre. Ideală ar fi totuşi o sală de clasă. Poate găsim pe undeva. Rămâne de discutat.

– Întâlnirile se vor ţine seara, după ora 5 când ies cei mai mulţi oameni de la serviciu, vor dura maxim vreo 2-3 ore şi vor avea loc, zic eu, o dată pe săptămână sau maxim de 2 ori. Nu trebuie nici prea mult şi nici prea dese, pentru că oamenii mai au şi alte treburi de făcut. Întâlnirile trebuie să fie ca un fel de Bonus la viaţa pe care o avem deja, NU ca o corvoadă, de genul “off, tre să mă mai duc şi la întâlnirea cu ăia :(“.

– La prima întâlnire trebuie discutate, stabilite clar şi trecute pe hârtie: Scopul întâlnirilor; Participanţii (numele mic, eventual site personal), Temele care vor fi dezbătute în cadrul întâlnirilor; Aspecte care pot îngreuna/afecta negativ întâlnirile (de exemplu simpatiile politice diferite ale participanţilor) etc. La sfârșitul fiecărei întâlniri trebuie stabilite subiectele de discuție de data viitoare. În urma fiecărei întâlniri trebuie trecute pe hârtie toate chestiile discutate şi concluziile trase (dacă există). Dacă nu există concluzii clare în urma unei discuţii nu înseamnă că discuţia a fost inutilă. Să nu aibă cineva această impresie greşită vreodată despre orice discuţie. Din orice discuţie poţi învăţa o grămadă de lucruri dacă ai urechi să auzi şi minte să priceapă.

– Toate întâlnirile se vor desfăşura cu un maxim de transparenţă – TOT ce se întâmplă legat de întâlniri va fi publicat cel puţin la mine pe site (www.ceicunoi.wordpress.com)

Îmi dau seama acum că prin toate aceste lucruri am crea ca un fel de Statut al întâlnirilor, ceea ce este okay din punctul meu de vedere.

Orice aspect poate fi discutat şi îmbunătăţit.

Îi aştept pe cei interesaţi să mă contacteze fie printr-un comentariu mai jos, fie pe mail (vezi contact în dreapta sus).

Voi updata aici situaţia iniţiativei.

Vă mulţumesc. Aștept un semn de la oamenii de bună credință interesați.

Update 22 martie 2013: Deocamdată este o singură persoană interesată – eu. Adevăru e că nici n-am stat să promovez prin altă parte chestia asta şi nici nu stau să fac asta din lipsa de timp.

Emilian, 9 oct 2012, ceicunoi.wordpress.com – un blog educativ despre comportamentul uman.