Doua abordari in schimbarea cuiva (I2)

Oamenii sunt diferiti. Suntem diferiţi în principal pentru că avem gene biologice diferite şi pentru că fiecare dintre noi este rezultatul unei experiențe de viață diferită(am trăit vieţi diferite). Este logic, firesc, normal și de dorit să fim diferiți.

Cum se subliniază de nenumărate ori în Dr. House, ”people don’t change!” (oamenii nu se schimbă). Sunt de acord, și este evident prin exemple din viața reală, că din păcate aceasta este regula – oamenii nu se schimbă (mai ales cei trecuți de o anumită vârstă). Prin excepție, există persoane, trecute de o anumită vârstă, care se mai pot schimba într-un mod pozitiv seminificativ. Deși am acest lucru în minte, îmi place să cred că excepția este destul de mare, și cuprinde foarte mulți oameni pentru care merită să încerci să-i îndrepți acolo unde greșesc.

Atunci când încerci să schimbi ceva la o persoană pe care o cunoști (prieten, rudă, coleg etc), abordarea se poate particulariza, în funcție de cum este persoana respectivă, și de chestiile pe care le știi despre ea.

Însă atunci când încerci, prin ceea ce spui/scrii, să schimbi ceva (o atitudine, un comportament etc) la o altă persoană pe care nu o cunoști (cineva de pe stradă, oameni de pe net – așa cum încerc eu să fac cu acest blog etc), ai la dispoziție cam două abordări:

1. Abordarea calmă, drăguță, cu binișoru’, cu zăharelu’, cu te rog frumos, politicoasă, iubitoare bla bla bla și,

2. Abordarea MAI dură. mai violentă, mai virulentă, mai decisivă, mai impunătoare, mai enervată, mai autoritară, mai gravă etc, care mustră.

Exemplu 1: vrei să convingi să se lase de fumat pe cineva pe care nu îl cunoști (deci nu știi detalii despre el ca să îți dai seama la ce și cum ar reacționa mai bine)

O variantă drăguță: “Măi, uite ce e, fumatul nu este foarte bun pentru tine. Ai văzut cum arată plămânii unui om care a fumat continuu câțiva ani? S-a demonstrat științific că……. și uite câte exemple de oameni care s-au îmbolnăvit de……….. Vrei să ajungi și tu așa?”

O variantă mai dură: “O să mori de cancer dobitocule! Cât de cretin să fii să crezi că tu nu o să te îmbolnăvești de la țigări? Ești un idiot!” (în cazul fumatului de fapt, am descoperit in 2012, că cea mai bună variantă este sa-i dai cartea lui Allen Carr)

Exemplu 2: vrei să convingi pe cineva pe care nu îl cunoști, să nu-și mai țină copii în mașină pe ”locul mortului” sau în locuri periculoase:

O variantă draguță: “Să știi că nu este foarte bine să stea copilul pe locul din față, este cel mai periculos dintre toate. De asemenea, dacă stă pe locurile din spate, ar trebui să poarte centura de siguranță, așa cum e trecut și în lege. Dacă este prea mic, cel mai bine ar fi să stea într-un scaun auto special pentru copii, ca sa fie în maximă siguranță…”

O variantă mai dură (pe care îmi vine să o aplic pe stradă când văd părinți inconstienți): “Bună ziua, nu vă supărați, de ce vreți să vă omorâți copilul? Nu prea îl iubiți așa-i? Cât de înconștient să fii să îți ții copilul pe ”locul mortului” când toată bancheta din spate e liberă? SAU Știți ce se întâmplă cu copilul care stă pe bancheta din spate, fără centură,  aplecat între scaunele din față, în momentul în care puneți o frână bruscă sau intrați în mașina din față? Copilul o să zboare prin parbriz și o să moară, sau se va opri în parbriz, își va rupe gâtul în parbriz, și o să moară! SAU Cât de idiot să fii să îți cari copilul mic cu mașina, fără să fie fie legat într-un scaun special pentru copii? Nu-ți dai seama că la orice frână mai puternică, sau orice accident, poate să-și spargă capul de toate piesele dure din mașină? Da’ lasă că dacă moare, e posibil să nu faci închisoare, rămâi doar cu bucuria de a-ți îngropa propriul copil.”

Unii oameni vor reacționa mai bine la primele variante, mai domoale, mai liniștite etc, iar alții vor reacționa mai bine la varianta dură, care scoate în relief gravitatea problemei. Dar ce înseamnă să ”reacționeze mai bine”? Nu ne interesează ce se întâmplă pe moment, cât te înjură, dacă plânge, dacă te ignoră, dacă e de acord cu ce spui, sau dacă vine la tine să te ia la bătaie. A reacționa mai bine la una din cele două variante, înseamnă a-și schimba, în viitorul apropiat, acel comportament rău. Eficiența abordării alese este dată de măsura în care persoana s-a schimbat la acel capitol, și nu mai repetă acele greșeli. Cel mai important este, să ajungă în viitorul cât mai apropiat, să nu mai aibă acel comportament (să caute să se lase de fumat, să nu-și mai omoare copilul cu mașina etc), nu este așa important cum se simte persoana pe moment sau ce face/cum reacționează exact atunci când o abordezi, important este ce face DUPĂ.

Din păcate, nu (cred că) există studii care să demonstreze că oamenii sunt mai receptivi la una dintre cele două abordări, și mai puțin receptivi la cealaltă, pentru a știi pe care să o alegem. Personal cred că oamenii sunt mai receptivi (au mai multe șanse să se schimbe) dacă li se aplică abordarea mai dură. Există argumente pro și contra pentru ambele tipuri de abordări, însă eu cred că sunt mai mulți oameni care reacționează la abordările dure/tăioase decât la cele blânde. De ce? În principal pentru că varianta dură pune punctul pe ”i”, reliefează foarte bine, subliniază, scoate în evidență mult mai bine gravitatea reală a problemei respective. În cele mai multe cazuri, persoana pe care încercăm să o schimbăm NU realizează și nu conștientizează (din diferite motive) care este cu adevărat problema, și de ce este atât de gravă, motiv pentru care se comportă cum se comportă. Dacă vii și îl iei pe om cu binișoru, cu drăguțu etc, în creierul lui se va crea impresia că subiectul discuției NU este grav, și nici prea important iar dacă lipsește mustrarea (și ea lipsește în varianta blândă, domoală), persoana nu va înțelege că a greșit, și că trebuie să schimbe ceva la modul în care se comportă. Însă o variantă dură, crează în creierul individului impresia CORECTĂ că problema este într-adevăr gravă, și îl și mustră, subliniind că trebuie să schimbe acel comportament. În principal acesta este motivul pentru care cred că abordarea dură este mai eficientă, prin urmare, o să vedeți că pe blog voi mai scrie în acest ”spirit”.

CONCLUZIE: Atunci când încerci să schimbi ceva la cineva pregătește-te pentru eșecul aproape sigur, pentru că oamenii nu se schimbă (sau cel puțin nu într-un mod semnificativ). Ai în principiu două abordări la dispoziție, una mai blândă, și una mai dură, cea blândă este mai domoală, mai liniștită, nu crează persoanei un disconfort așa mare pe moment, iar cea dură scoate mai bine în evidență gravitatea problemei și mustră pe cel care a greșit. Oamenii fiind diferiți, vor reacționa diferit la cele două abordări. Dacă vreodată ai de gând să schimbi ceva la cineva, nu uita că doar prin excepție există oameni adulți care reușesc să mai schimbe ceva semnificativ la viața lor.

Update 12 aug 2013: Ceea ce tocmai aţi citit mai sus am publicat pe blog prin ian 2012. Între timp am descoperit o a treia cale pentru a convinge pe cineva să-şi schimbe un comportament: PERSUASIUNEA. Despre această chestie recomand articolele următoare:

10 aug 2013: Valoarea lui “cum”

Emilian, 21 iunie 2011 – publicat ian 2012.

9 responses to “Doua abordari in schimbarea cuiva (I2)

  1. Mda… primul exemplu esti chiar tu, care vrei sa-i schimbi pe altii inainte sa te corectezi pe tine… ca sa folosesc si eu o abordare mai directa – n-as zice dura… Numai ca eu nu vreau sa te schimb pe tine… ti-am intins doar o mana, si tu…
    Atat.

    • Nu stiu exact unde ziceți ca ma incadrez eu, dar nu prea conteaza. Care e problema daca cineva vrea sa ii schimbe pe altii inainte sa se schimbe pe sine? E interzis sa vrei sa ajuti pe altii daca nu te-ai ajutat si schimbat mai intai pe tine? Sunt foarte multe chestii de genul asta la foarte multe chestii pe care le-ați zis. Am spus ca o sa scriu subiecte pe tema religie, cu categorie aparte, si o sa putem vb acolo de toate cele daca o sa am timp de asa ceva. Sa stai la discutii in contradictoriu cu oameni foarte religiosi de foarte multe ori este un nonsens, pentru ca oamenii foarte religiosi vor gasi un argument valabil si plauzibil pentru ei, la absolut orice chestie de pe planeta asta, Un Dumnezeu atotputernic poate face orice, deci orice e posibil, iar faza cu “nu intelegem noi, cu mintea noastră umană, muritoare, căile Lui Dumnezeu” a rezolvat orice subiect.

  2. Pingback: Caut solutii la intrebari fara raspuns si probleme fara rezolvare. Ce-i cu noi? (div10) | CE-I CU NOI?

  3. Pingback: Arhiva colectie articole educative despre viata, lume si comportamentul uman, valabile pe termen lung, blog educativ Ce-i cu noi? (edu25) | CE-I CU NOI?

    • Nu este adevarat ca tot ce putem face este sa ne schimbam pe noi. Cel putin eu nu cred chestia asta. Daca as fi plecat de la aceasta idee, blogul Ce-i cu noi? n-ar mai fi existat. “Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume” este după părerea mea doar prima etapa. Dupa ce te+ai transformat intr-un cetatean model (vorbesc la modul general, nu de tine), e timpul sa contribui la transformarea celor din jur. Pe de o parte este adevarata aceasta expresie, insa din punctul meu de vedere DOAR ca prima etapa. Pentru ca altfel, multi ar putea spune “ah deci tot ce am de facut este sa lucrez la cum sunt eu. perfect! asta voi face!” şi se vor axa doar pe propria persoana. Poate chiar vor reusi sa se schimbe si sa fie niste oameni mai buni. Foarte bine! Insa ce se intampla cu celelalte persoane din jur, care nu aplica aceasta expresie pe ele? Pentru societate, dacă te schimbi doar tu, iar cei din jurul tau raman la fel, impactul in bine este mic. Pentru o schimbare semnificativa la nivel de societate este nevoie ca un numar considerabil de oameni (cat mai multi) sa fie “cetateni model”. Deci dupa ce tu te-ai schimbat, e timpul sa ii ajutam pe ceilalti sa se schimbe. Repet…vorbesc la modul general, nu de tine :). Mersi pt link. Am “furat” o idee interesanta de pe unul din blogurile lui:

      “Succesul, contrar părerilor majorităţii, este SUMA VECTORIALĂ A TUTUROR DECIZIILOR LUATE!
      Dacă îţi mai aduci aminte de pe la şcoală, sumă vectorială înseamnă altceva decât algebră scalară!
      Prin urmare, contează mult mai puţin câte decizii “corecte” ai luat şi mult mai mult CÂTE DECIZII AI LUAT PE UNITATEA DE TIMP.
      Dacă iei multe decizii, ajungi mult mai repede la succes, dacât dacă iei puţine decizii, chiar dacă sunt toate bune!
      Există şi o explicaţie şi chiar o demonstraţie a acestei teze.”

      • Eu am terminat scoala de mult si nu-mi mai amintesc despre suma vectoriala dar am inteles ce vrei sa spui. Initiava ta, de a fi ‘schimbarea’, este f.buna si o apreciez. Am vrut doar sa evidentiez ca la baza acestei actiuni/misiuni trebuie sa fie iubirea pt semeni si respectarea libertatii fiecarei persoane care are propriul sau grad de evolutie.

      • Da! De fapt acea “iubire pentru semeni” o regasesti pe blogul meu in nenumarate texte sub forma “buna credinta”. De fapt la asa ma refer… Legat de respectarea liberatii fiecarei persoane cu propriul grad de evolutie, as adauga eu, cu propria viziune asupra lumii, si cu propriile pareri, este chestia la care ma refer tot timpul cand zic ca OAMENII SUNT DIFERITI si e normal si de dorit sa fie asa. Opiniile tuturor trebuie respectate tocmai din aceasta cauza – oamenii sunt diferiti! Asta nu inseamna insa ca trebuie sa fim si de acord cu parerea fiecaruia dintre semenii nostri. De fapt raportarea trebuie facuta la NORMALITATE, la MORALITATE. SI aici…se poate naste o intreaga discutie…CE INSEAMNA NORMALITATE? CE INSEAMNA MORALITATE? Cine hotaraste? :)

Spune-ți părerea aici:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s